Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
10 olteni care ”venir㔠si ”făcur㔠istorie

Amza Jianu– primul neurochirurg din România Amza Jianu este cunoscut drept “olteanul inventator de metode chirurgicale”. Născut la 7 iulie 1881 în comuna Fălcoiu, a urmat cursurile Liceului „Carol I“ din Craiova, apoi, din 1901, Facultatea de Medicină din București. A făcut cercetări în chirurgia gastrică, a vezicii urinare, rinichilor și în esofagoplastie. A publicat, în 1908, în “Revista de chirurgie”, câteva articole care l-au consacrat ca promotor al chirurgiei experimentale în România.

Amza Pellea este, de departe, unul dintre simbolurile de netăgăduit ale Olteniei. Născut pe 7 aprilie 1931, la Băilești, în județul Dolj, a fost unul dintre cei mai talentați actori români de teatru și film. A fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, rol ce i-a scos în evidență atât de bine veleitățile pentru comedie, așa cum, deopotrivă, a fost actorul care a interpretat unele dintre cele mai strălucite figuri ale istoriei românilor, precum Decebal sau Mihai Viteazul. A absolvit cursurile Colegiului Național “Carol I” din Craiova. Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din “Tudor din Vladimiri”, de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din “Croitorii cei mari” din “Valahiade” Al. Popescu, rolurile din “Tudor”, “Răscoala”, “Haiducii” – 1966, “Dacii”, “Columna” – 1968, “Mihai Viteazul” – 1971 ș.a.), cât și personaje contemporane (Ailincii din “Secunda 58”, de Dorel Dorian, Manole din “Somnoroasa aventură”, de Teodor Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din “Fântâna turmelor”, de Calderon, Horațiu din “Hamlet”, Platonov din “Un Hamlet de provincie”, de Cehov).

Constantin Brâncuși a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Născut la 19 februarie 1876 la Hobița, în județul Gorj, Constantin a fost al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani, apoi a continuat școala la Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova între 1894 – 1898, el ajunge și în București, unde absolvă Școala de arte frumoase în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa – “Bustul lui Vitellius” obține „mențiune onorabilă”, “Cap al lui Laocoon” din 1900 obține medalia de bronz, iar “Studiu” din 1901 câștigă medalia de argint. La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane.

“Eroina României”, Ecaterina Teodoroiu, pe numele ei adevărat – Cătălina, s-a născut pe 14 ianuarie 1894 în satul Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, și a decedat pe 22 august 1917. A fost sublocotenent în armata română, căzând în Bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial. Primul imbold de a merge pre front a apărut încă din momentul în care a venit la București și s-a înscris la Școala de Fete, apoi s-a înrolat drept cercetaș. Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală la Spitalul din Târgu-Jiu și cercetașă în Legiunea „Domnul Tudor”. După moartea fratelui ei, Nicolae, căzut pe front, Ecaterina decide că trebuie să slujească țara în locul lui. Pe 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii. Ecaterina este răsplătită pentru curaj cu diferite distincții militare și ridicată la gradul de “sublocotenent onorific”, primind comanda unui pluton din Compania a 7-a a Regimentului 43/59 Infanterie din Divizia a XI-a cu garnizoana la Slatina.

Eugen Ionescu, creatorul teatrului absurdului.
Născut la 13/26 noiembrie 1909 într-o familie de funcționari din orașul Slatina, el avea să fie calificat ulterior de către criticii literari din România și din întreaga lume drept pionierul literaturii române, franceze și universale a absurdului.
Activitatea literară și publicistică își are începutul încă de pe băncile facultății. În 1931 publică primele poezii, scrise sub influența simboliștilor și a suprarealiștilor, reunite într-un volum intitulat “Elogii pentru ființe mici”. Ulterior, este tot mai curtat de diverse reviste literare ale vremii datorită talentului său aparte. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă, iar, mai târziu, este transferat la București. Cu sprijinul unor prieteni și rude din cercurile politice ale vremii, Eugen Ionescu este introdus în diplomație. În 1938 pleacă la Paris ca bursier, fiind numit – în 1941, atașat de presă la legația regală a României de pe lângă guvernul din Vichy, după care refuză să revină în țară în urma publicării, în 1945, a unor articole ce ofensează conducerea României de la acel moment. Este trimis în judecată pentru injurii aduse „armatei, regalității și națiunii române” și primește mai multe condamnări la închisoare pentru ofensă adusă armatei și ofensă adusă națiunii, scrie Liviu Țăranu într-un articol publicat în „Magazin Istoric”, nr. 11-12/noiembrie-decembrie 2009.

George (Gogu) Constantinescu, omul cu peste 300 de brevete de invenție. A fost cel care a inventat primul schimbător de viteză și a participat la construcția de avioane engleze, tip Bristo. S-a născut pe data de 4 octombrie 1881 la Craiova. George (Gogu) Constantinescu a urmat Școala Primară Obedeanu din Craiova, iar, în perioada respectivă, a construit un telefon cu ajutorul căruia comunica din dormitor cu mama sa care se afla bucătărie sau în curte. A fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România. Craioveanul a fost cunoscut drept inventator, savant, om de știință și inginer. El a demonstrat că lichidele sunt compresibile, deși toate manualele de fizică susțin și în ziua de astăzi opusul. A inventat un dispozitiv de tragere printre palele elicei indiferent de turația acesteia, dar și primul schimbător de viteză automat.
Omul de știință din Craiova are în palmares peste 300 de brevete de invenție, iar o mare parte au fost acordate în SUA, Danemarca, Elveția, Austria Germania, Marea Britanie, Franța, dar și România. În 1912, George Constantinescu descoper㠓Teoria Sonicității”, pe care o fundamentează teoretic în 1918; sonicitatea derivă din compresibilitatea lichidelor – infimă, dar existentă, demostrată și aplicată de Constantinescu în viața de zi-cu-zi, se ocupă cu transmiterea energiei la distanță cu ajutorul compresibilității lichidelor, asemănător cu transmiterea energiei cu ajutorul curentului electric de la generatorul electric la motorul electric. În 1926, obține brevetul pentru convertizorul sonic mecaanic – care înlocuiește cutia de viteze a autovehiculelor asigurând independența completă a motorului față de arborele transmițător, și prezintă locomotiva cu convertizor sonic mecanic și un automobil dotat cu acest dispozitiv. Gogu Constantinescu este cunoscut ca omul care a inventat dispozitivul de tragere pentru avioanele din Primul Război Mondial. În perioada în care a locuit Anglia a participat la construcția de avioane englez, tip Bristol.

Ioan G. Bibicescu, cel care s-a opus mutării Tezaurului României în Rusia.
S-a născut pe data de 8 noiembrie 1849 în localitatea Cerneți din județul Mehedinți. Urmează școala primară în localitatea natală și la Turnu-Severin, apoi studiază la Liceul „Carol I” din Craiova, unde este coleg cu Alexandru Macedonski. Tatăl său, Gheorghe Bibicu, era moșnean din comuna Colibași de Mehedinți, iar mama – Ioana, era fiica lui Ionașcu Mazilu din comuna Băltănele.
Din 1870, Bibicescu se înscrie la Facultatea de Drept din București, studii pe care continuă la Paris.
Bibescu își începe activitatea la Banca Națională la 16 noiembrie 1895 ca și “director al biletelor”. Pe data de 21 februarie 1914 devine viceguvernator, iar, din 8 decembrie 1916, guvernator. Conduce instituția timp de cinci ani într-una dintre cele mai dificile perioade ale țării. Este unul dintre puținii care s-a împotrivit vehement strămutării Tezaurul României în Rusia. Se retrage în 1921 din postul de guvernator cu titlu de „guvernator onorific”. S-a stins din viață la 2 mai 1924, în București, având vârsta de 75 de ani.

Maria Lătărețu a fost una dintre cele mai mari cântărețe de muzică tradițională și muzică populară, fiind numit㠓Privighetoarea Gorjului”, “Crăiasa cântecului românesc”, “Prințesa cântecului popular românesc” sau “Ella Fitzgerald a României”. S-a născut pe 7 noiembrie 1911 la Bălcești, în județul Gorj. Încă din copilărie, Maria Lătărețu a cântat la hore, nunți, petreceri boierești etc. La 13 ani fratele artistei, Ioniță Borcan, îi cumpără o chitară și o învață să se acompanieze. În 1928 se căsătorește cu vioristul Mihai (zis “Tică”) Lătărețu din comuna Lelești și cântă împreună în mai toate satele din Gorj. Ajunge pentru prima oară în București în 1933 unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în Gorj. În urma invitației făcute de vioristul Dumitru Petcu din
Câmpofeni-Gorj, și a prefectului Haiducescu de Târgu-Jiu în anul 1935, Constantin Brăiloiu, împreună cu asistenții săi – Mihai Pop și Harry Brauner, ajunge în Gorj. Această vizită a prilejuit folcloriștilor descoperirea Mariei Lătărețu; aceștia au ascultat-o și au fost extrem de încântați de vocea și de cântecele sale, invitând-o la București pentru a o înregistra.
Primele înregistrări ale Mariei Lătărețu în Capitală au fost efectuate pe cilindri de fonograf la data de 19 iulie 1937. Ulterior, pe 13 septembrie 1937, înregistrează la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea artistică a Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români (Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” de azi). Cântă prima oară la Radio București pe 29 august 1937. Maria Lătărețu cântă cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în anul 1966. Întreprinde numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate: Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S., Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia,Bulgaria, Iugoslavia, Iordania. De-a lungul carierei sale a cântat cu mari șefi de orchestră și dirijori: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, George Vancu, Ion Luca-Bănățeanu, Florea Cioacă, Constantin Mirea, Nicu Novac. În septembrie 1972, Maria Lătărețu pornește într-un turneu în toată țara, alături de Ion Luican, Laura Lavric și Ionel Schipoancă. Moare, din cauza unei congestii cerebrale, pe 27 septembrie 1972 – în culise, după ce tocmai și-a susținut recitalul, la căminul cultural din comuna Românești din județul Botoșani. Este înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București. Repertoriul Mariei Lătărețu însumează aproximativ 1.000 de cântece, din care 104 sunt creații personale.

Marin Sorescu,“scriitorul neînțeles” - A fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, membru titular al Academiei Române. S-a născut la 19 februarie 1936 în localitatea Bulzești din județul Dolj, și a murit pe 8 decembrie 1996, în București. Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii “Singur printre poeți”. Până la moartea sa – în 1996, el mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reușind să repete această performanță de încă cinci ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se număr㠄Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de patru volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasă?” – 1967, „Cirip-ciorap” – 1993).

Sabin Bălașa - Toată lumea a auzit de pictorul Sabin Bălașa, dar nu mulți știu că originile sale se regăsesc în județul Olt. “Stăpânul romantismului cosmic”, cum a fost numit de critica de specialitate, acesta s-a născut la 17 iunie 1932, în satul Dobriceni, comuna Iancu Jianu, și a fost o personalitate polivalentă: pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor. Tatăl său, preot, și mama sa, învățătoare, își transformaseră casa în muzeu arheologic și etnografic, cu peste 3.000 de piese. A fost școlit la Craiova și, apoi, la București. Astfel, în 1955, a absolvit Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București, în 1965 a făcut cursuri la Academia de Limbă și Cultură Italiană din Siena, iar, în 1966, a urmat cursuri la Academia de Pictură din Perugia, tot în Italia. Obsesia declarată a vieții și a artei lui Sabin Bălașa a fost să inițieze o mare renaștere artistică și culturală. El a ales să fie renascentist, înțelegând că Renașterea nu se consumă istoric într-o perioadă anume de reconsiderare a valorilor, ci însoțește, ca stare de spirit, demersul creatorului de cultură. Dincolo de valoarea intrinsecă a picturii sale, apreciată în întreaga lume cu atribute acordate doar capodoperelor, opera amplă a lui Sabin Bălașa, care cuprinde, deopotrivă și creația cinematografică (i s-au acordat prestigioase premii internaționale pentru filmele de animație, literară și publicistică), își pune amprenta inconfundabilă asupra epocii


Notă Observatorul ;

Oltenia se remarcă, in zilele noastre , si printr-o serie de succese in diferite domenii de activitate
nu numai in tară ci si in străinătate.
Bucurosi dacă cititorii nostri ne-ar semnala oameni de succes in varii domenii, cu rădăcini oltenesti la adresele noastre de e mail ;
observatorul@rogers,com
editura@observatorulcom

Sănătate si numai bine vă dorim !





Cosmin Meca    9/13/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian