Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Lumina Taborului

Biserica Ortodoxă prăznuiește în fiecare an în ziua a șasea din luna august sărbătoarea teandricei schimbări la față a Domnului Iisus Hristos. În această zi se săvârșește liturgic acea minune revelatorie a dumnezeirii persoanei lui Iisus când „El s-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele I s-au făcut albe ca lumina.” (Matei 17:2).

Acum 76 de ani tot la 6 august omenirea avea să ia cunoștință de puterea orbitoare a altei lumini, o lumină nu atât de mistică și transfiguratoare precum cea de pe Muntele Tabor, ci o lumină devastatoare și apocaliptică. După testarea primei bombe atomice, lui Oppenheimer, unul din părinții creatori ai bombei, se spune că i-au venit în minte textul din Bhagavad Gita: „Dacă lumina a o mie de sori ar exploda odată pe cer ar fi ca frumusețea celui puternic. Acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.”

Iisus Hristos nu s-a ridicat pe Tabor ca Moise să ia legea sau precum Sfântul Ilie să primească focul harului divin, ci Dumnezeu și om fiind, El s-a urcat pe munte spre a-și revela lumina, adevărata lumină care a venit să lumineze lumea acesta. Teofania gloriei divine revelate prin Iisus pe Muntele Tabor au însemnat începutul transfigurării naturalului în supranatural, a odăjdiilor preoției lumești în aura luminii lumii ce va să vină, a schimbării cortului trupesc într-un templu al Duhului Sfânt. Schimbarea la față a lui Iisus a fost pecetea de har, semn că Dumnezeu a trecut prin această lume să o transfigureze duhovnicește și să o întoarcă la Sine.

Dar iată că nici apostolii aleși dintre apostoli, Ioan, Petru și Iacob, nu înțeleg și nu pot desluși taina teofanică a transfigurării Domnului și nici însemnătatea acesteia în istoria și destinul lumii. Ei pricep „că ar fi bine” să rămână în acea lumină, dar înțelegerea și modul lor de a gândi nu depășiseră atunci limitele inerente ale logicii umane neluminate de har. Nu fuseseră nici ei încă binecuvântați cu puterea de înțelegere primită prin harul Sfântului Duh. Fără de botezul de foc al Sfântului Duh apostolii ca și noi ar fi putut lesne confunda lumina dumnezeiască de pe Muntele Tabor cu lumina lumii acesteia. Lumina de care s-a umplut Iisus pe Tabor este o arvună că și noi vom primi cândva lumină din acea lumină prin harul și puterea Sfântului Duh.

Prin schimbarea la față a lui Iisus porțile de lumină ale duhului au fost deschise. La fel a dovedit și legătura acestei teofanii cu lumina învierii și cea de-a doua veniri în slavă a lui Iisus la sfârșitul veacului. Împărăția lui Dumnezeu se împlinește prin sfinți, oameni transfigurați în duhul, prin sinergia cu lumina pogorâtă de la Sfântul Duh. A intra în raza de glorie a acestei lumini divine sau a rămâne în afara luminii hristice, în întunericul din această lume este o decizie personală a omului. Dar lumea, chiar și lumea aceasta, nu numai lumea ce va să vină, pot fi schimbate profund și cu adevărat numai cu ajutorul harului dumnezeiesc din afară care lucrează și transfigurează ființa omenescă din lăuntru. Dumnezeu, Sfânta Treime Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt izvorul luminii transfiguratoare de care are nevoie lumea aceasta pentru a-și transcende condiția și pentru a se mântui.

Rămâne ca știința să descopere într-o zi și parte din tainele conștiinței, înțelepciunea divină, fără de care legile fizicii, ale cosmosului, ale naturii, nu au o teleologie, o direcție, un sens ontologic și metafizic. Legile primordiale ale creației, taina luminii increate din care izvorăște lumina creată, sunt de fapt cele mai importante legi divine, legi despre care raționalul deocamdată nu știe cam nimic atâta tip cât rămâne doar reducționist, determinist, nihilist și utilitarist. Misticii, profeții, sfinții din toate timpurile au intuit existența și necesitatea unor astfel de legi divine, taină a tainelor, fără de care existența celorlalte legi ale fizicii și naturii rămân în afara sensibilității înțelegătoare. Lumina fizicii și lumina lumii acesteia nu explică și nu fac lumină asupra rostului vieții, a omului, a mersului acestuia orbește și predeterminat din pântec până la mormânt. Până nu ajungem la cunoașterea tainică, sensibilă, duhovnicească, la trăirea în spiritul și lumina adevărului, nu putem putem vedea și nici avea parte de lumina taborică a învierii și a schimbării la față a Domnului.

Urmând pe Iisus prin grădinile Gesetmani, ori pe drumul Damascului, ori la poalele muntelui Tabor înainte de înălțarea lui Iisus la ceruri, apostolii au fost binecuvântați să fi văzut adevărata lumină a lumii. Lui Ioan, Petru și Iacob, Iisus le descoperă dumnezeirea Sa, gloria luminii dumnezeiești, o lumină a harului iradiind din ființa dumnezeiască precum razele de soare se revarsă din Soare. Dar ceea ce au văzut apostolii pe muntele Tabor au fost energiile divine nu Esența, Ființa lui Dumnezeu, care pentru om este întuneric și taină de neînțeles. Omului i s-au descoperit și lumina sfântă și increată a harului de pe Tabor, dar și efectele energiilor și ale radiațiilor devastatoare ale luminii apocaliptice de la Hirosima și Nagasaki. Decizia cu urmări eterne a omului este deci în care lumină dorește el să se transfigureze. Căci spune Domnul: „Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta.” (Deuteronomul, 30, 19) Pe Muntele Tabor Iisus se descoperă pe Sine ca adevărata lumină a lumii acesteia: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. (In 8, 12)

Marin Mihalache
Chicago, USA






Rev. Marin Mihalache / Chicago    8/3/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian