Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
O noua carte a Mihaelei CD din Montreal - Pasi de catifea

PASI DE CATIFEA poezii din sufletul meu pentru sufletele voastre
editura Globart Universum, Montreal, Canada 2021

Prefată

Spiritul liric în poezia Mihaelei CD

Fără a se naste spontan, ca Minerva din capul lui Jupiter,
poezia Mihaelei CD din volumul Pasi de catifea e neîndoios
expresia momentului nostalgic prin care trece eul
poetei cu o activitate complexă în domeniul creatiei literare,
de promotor cultural si ctitor de reviste.
Evantaiul policrom al activitătilor acestei Doamne a
Literaturii Române de pe Mapamond mă îndeamnă să-l
reproduc în continuare pentru a-l cunoaste cititorul: Mihaela
CD este scriitor, poet, redactor, cronicar, textier,
promotor cultural, artist plastic traditional si digital, este
membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, membru al
World Poets Association – România, Presedinte World
Poets Association – Canada, având cărti publicate: Binecuvântare
si chin (2019, ed. Celestium, România), Focul
din Noi (2020, ed. Celestium, România & Globart Universum,
Canada), Uneori elefantii zboară – carte bilingvă
(2020, Globart Universum, Canada).
Este prezentă în numeroase antologii apărute în România,
dar si în străinătate, printre care: Universum, volumele
1–5, Parfumul Clipei, Flori(i)le poeziei, Cele zece porunci
pe scara vietii, Visul copilăriei, Literatura popoarelor,
Columna iubirilor eterne, Vis cu Nichita, Lirica hunedoreană,
Voi sunteti lumina lumii, Olympiada mondială
de poezie, Recunostinta prieteniei, Antologia Starpress,
Poeti si prozatori români în regal eminescian, În ritmul
pasilor copilăriei, Encyclopedia World Literature Academy,
Clepsidra cu sentimente, Antologie de poezie religioasă
românească, Iubirea ca o poezie. Este, de asemenea,
prezentă în interviuri si dictionare: Femeia – un nou
anotimp în literatura contemporană, Dictionarul World
Poets Association 2020.
Cunoscând această amplă si laborioasă activitate, îmi
dau seama de ce poeta a refuzat sablonul experimentului
poetic fără dubitatie, as spune înrudirea unui regim personal
romantic – acestia sunt termenii liricii abordată de poetă.
Mă simt obligat să decriptez subtilitatea titlului cărtii
Pasi de catifea, în sensul că ‘pasii’ sunt distanta dintre
piciorul din fată si cel din spate în mers sau posibilitatea
unui mijloc de a obtine ceva. Să vedem ce înseamnă
cuvântul „catifea“: tesătură care prezintă pe fată fire dese,
mai mici de un milimetru. În acest context înteleg că poeta
îsi urmează destinul fără să tulbure pe cineva, alunecă
precum un fulg de nea prin societate, bucurând universul
prin imaculatul suflet încărcat de dragoste si poezie: „Si a
venit din nou o toamnă.../ Să vie încă multe după ea!/ Azi
numeri frunzele ce te condamnă/ Să calci usor... cu pasi
de catifea...“ („Pasi de catifea“).
Pretutindeni poeta îsi găseste obiectul literar, universal
liric, chiar si în trăiri, ea sare peste limitele vetuste de
limbaj în cliseu si peste viziunile multiplicate, cu un singur
izvor: „O salbă de trăiri e viata toată/ Le-aduni, le-nsiri
asa cum vin/ N-apuci să spui măcar o dată/ Opreste,
Doamne, asta-i chin!“ („O salbă de trăiri e viata!“)
În căutarea fericirii, Mihaela CD are impresia că aceasta
este precum Fata Morgana si că această căutare se topeste
în flacăra sentimentelor, precum un proces de căutare
si nu o explozie sentimentală: „Văd zeie ce dansează-n
foc/ Să-mpartă tristele sperante/ Destinul vietii-i doar un
joc/ De gloante oarbe si romante“ („Gloante oarbe si romante“).
Sub raport estetic, descoperim în această poezie viziunea
ca trăire, dând impresia cititorului că versurile sunt o
expresie hibridă, însă, adevărul este că sunt muncite, frământate
si cizelate până la strofa eclatantă: „Mă doare sufletul
mi se-nfioară/ Nu pot să mă destept din vis.../ Zădărnicită-
i parcă trista vioară/ Si viitoru-mi pare-un trist
abis...“ („Trist abis“).
Citind poeziile acestei poete mi-am adus aminte de
aforismul lui Nicolas Roch Sebastien Chamfort, care spunea:
„Plăcerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea însă se
întemeiază pe realitate.“ Psihologia e complexă si poeta
este supusă propriilor trăiri, fiindcă poeta trece printr-o
criză a vârstei unde, fiziologic, are o exaltare si o fabulatie
ce se combină în proportii adevărate, apoi se înclină
către meditatie usor melancolică si elegiac, cu mari viziuni
alegorice expuse muzical prin ritm si rimă ca si acea
tusă livrescă.
„Valsează-n câmpul plin de libertate/ Culori vibrânde
în a soarelui lucire/ Se-mbrătisează-n vânt de eternitate/
Florile de câmp în dans de fericire!“
„Se unduie în ritmul adierilor divine/ Si-adorm obosite
când se lasă seara/ În fericirea absolută un nor intervine/
Scuturându-si stropii peste toată tara.“
„Din umedele vise diminetile sclipesc/ Si-nvie povara
fină a culorilor de vară/ Peisajele minunate privirile-ti
răpesc/ Si murmură a florilor de câmp fanfară“ („Fanfara
florilor de câmp“).
Poezia din acest volum se bizuie si pe intuitie, pe fenomenele
morale necaduce, are sensibilitatea permanentei
eroice, dar si erotice si regresiv fenomenologic, priveste
vremea ca o repetitie progresivă a unui eu antropologic
originar. Romantismul poetei e un semn al cosmicitătii, o
expresie veche românească a cumpenei lumilor de sus si
de jos, în primul rând, în al doilea rând, vine intuitia moral-
erotică si moral-eroică si exemplaritatea unei umanităti
al cărei letopiset e întocmit din efigii.
În concluzie, există în poezia Mihaelei CD o adâncime
a perspectivelor ontologice trăite, exemplificând spiritualismul
cu extazul lui, o atât de strânsă omogenitate între
ceea ce este creat si trăit, încât poeta întruchipează o existentă
universală, nu lipsită de drama cu răsunet filozofic,
desprins de cazul particular si de sentimentele incomunicabile.
Marile ei alegorii – ale mortii, ale iubirii, ale trăirilor
în natură, ale pasiunii în sensul vechi, teologal – izvorăsc
dintr-o verificată expresie culturală: universalitatea
dramei unui eu exponential e sporită de inteligibilitatea
modelelor culturale.

Al. FlorinTene
Presedintele National al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Academiei Americano-Române de Artă si Stiintă


----------------------------------------------------

O poezie din volum :

La casa de nebuni
Autor: Mihaela CD

În lumea cea nebună mă-nfioară
LEGI NOI ,mai triste-n fiecare zi
Noi n-avem DREPTUL să iesim afară
Căci noaptea cu strigoi ne-om întâlni

Cu-o nouă lege plină de PROSTIE
Vor MAMEI dreptul vietii să i-l ia
Căci n-are astăzi mama temelie
Decât să fie numărată undeva...

La scoli COPIII azi nu mai învată
Respectul si al său important rost
De-atâtea drepturi, GENUL e o ată
Pe care-o rupi si-o poti schimba anost

N-avem valori, ni-s toate la grămadă
Ne plânge dorul de părinti si frati
Tristi să rămânem SINGURI în ogradă
Si-n IZOLARE să fim timorati.

Voi nu-ntelegeti măsti de răutate
C-am fost creati, AICI ca să trăim
Nu vrem să schimbăm o DREPTATE
Ce Dumnezeu ne-a dat-o, să murim !

Din trist COMPLOT, gâlgâie omenirea
Vreti să ne faceti humano-roboti
Nu vă înteapă-n INIMA nenorocirea
Că ne trădati azi la nebuni si hoti ?

Cât trebuie să-ndurăm UMILINTA
Că ne luati ce-i sfânt pe pământ ?
Nu vă ajunge oare SUFERINTA
Ce o trăim singuri ca frunza-n vânt ?


Si oare câte generatii veti DISTRUGE
Arzând valori si datini din străbuni
CREDINTA printre pietre-n ziduri fuge
Si ne băgati încet la casa de nebuni

Degeaba urlă răzvrătirea-n sânge
Cu ARME psihotronice ne atacati
Să n-avem nici PUTERE a ne plânge
Si slugi să vă fim, numai aplecati.

Veniv-a vremea când o să vă-nvingă
Din CERURI bunul nostru Dumnezeu
Să vă ASCUNDETI căci o să vă ningă
Cu fulgii mari ai otrăvirii voastre alizeu!


----------------------------------------------------







Al. Florin Tene    7/20/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian