Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Mihail Diaconescu – Apologetul Ortodoxiei și Dacoromânismului

(partea a II-a)


„Mihail Diaconescu este cel mai important
scriitor al spiritualității românești,
începător al scrisului nostru viitor.”
(Pr. Acad. Dumitru Stăniloae, 1989)

„Frumusețea se revelează diferit. subliniază apologetul nostru Mihail Diaconescu (el însuși înzestrat de Dumnezeu cu frumusețe fizică, morală, spirituală), în funcție de perspectiva în care oamenii se situează. În acest sens, există o frumusețe a corpului omenesc, ca ansamblu anatomic armonios și funcțional cu o copleșitoare putere de atracție, o frumusețe a spiritului, care se manifestă tot mai puternic în lume și în istorie, și o frumusețe ca atribut al Divinității.” (Mihail Diaconescu, Dialoguri și meditații metafizice despre literatură, muzică și artele plastice. București 2015, p. 266)

Marele scriitor ortodox rus Fiodor Mihailovici Dostoievski, adânc tulburat de absoluta Frumusețe a Domnului nostru Iisus Hristos, mărturisea cu tărie, c㠄nu există nimic mai frumos, mai adânc, mai plăcut, mai rațional, mai bărbătesc și mai desăvârșit ca Mântuitorul. El este o minune a istoriei și apariția unui astfel de ideal ca El în mijlocul omenirii este o minune și mai mare. El este idealul desăvârșirii și frumuseții morale.” (citat de Dr. H.C. Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului, Dostoievski, despre confesiunile creștine, în vol. Studii de teologie morală, Ed., și Tipografia Arhiepiecopiei, Sibiu, 1969, pp. 260-266)

Frumusețea constă și în faptul că Epistola guvernatorului Publius Lentulus, apocrifă sau nu, a stat la baza Arhetipului Icoanei ortodoxe a Frumuseții Mântuitorului.

Fecioara Maria, Fiică și Prințesă din ramura nobilă a tracilor palestinieni, căreia Sfânta Treime i-a acordat privilegiul dumnezeiesc de a fi aleasă întru Întruparea LOGOSULUI. Fiul a supravenerat-o ca Maică și ca Mireasă a Duhului Sfânt, iar Sfântul Duh a îndumnezeit-o întru Taina înomenirii Fiului. Întregul Cosmos a preamărit-o. Arhanghelul Gavriil i-a adus suprema serafică cinstire. Ioan Botezătorul, nepotul ei a admirat-o suprafiresc. Toți apostolii au supravenerat-o într-un fel sau altul. Luca i-a realizat Aura Frumuseții în Icoana pururea nemuritoare a Ortodoxiei, iar Ioan Evanghelistul, apostolul îndrăgit a întrezărit-o ca pe Femeia solară, FEMEIA-FECIOARĂ-MAMĂ – „Femeia înveșmântată în Soare și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cunună din douăsprezece stele.” (Apocalipsa 12,1)

Viziunea apostolului este de fapt imaginea Maicii Domnului îmbrăcată în Hristos.
„Îmbrăcați-vă în Iisus Hristos Domnul!” (Romani 13, 14)

Femeia-Fecioară-Mamă strălucește ca un Luceafăr absolut în Cer și pe Pământ, în mărturisirea Marilor Sfinți Părinți ai Bisericii Ortodoxe - Una Apostolică, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa, Ioan Gură de Aur ș.m.a.
Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul, scitul nostru care vine pe filiala convertirii din ucenicii Apostolului Pavel, la trei luni de la încreștinare a fost învrednicit de Maica Domnului ca un privilegiu aparte pentru neamul Ei geto-dac, să o vadă în întreaga ei splendoare de frumusețe dacică: „Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, că îmi părea cu neputință ca cineva afară de Dumnezeu să fie atâta de plin de frumusețe și de dumnezeiască putere și slavă și dar! Nimeni din oameni nu poate să înțeleagă ceea ce am înțeles eu, când am văzut cu ochii mei pe cea mai frumoasă dintre toate femeile din lume și mai înfrumusețată decât toate puterile cerești, pe Maica Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, și mărturisesc înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu care s-a născut dintr-însa, că dacă n-aș fi cunoscut pe Dumnezeu și luminata învățătură, atunci aș fi socotit-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca pe Însuși Dumnezeu!” (Viața, Urmarea și Psaltirea Maicii Domnului, MAMA NOASTRĂ, Ed. „Lumină din Lumină”, București, 2005, p. 255)

Sfântul Ambrozie – Arhiepiscopul Milanului (339-397), inspirat de cuvintele Sf. Ignatie Teoforul – Episcop-martir al Antiohiei (35-107), a adus slavă Frumuseții FECIOAREI. „Chipul ei cel dinafară arăta desăvârșirea cea dinăuntru, bunătatea, smerenia și întreaga înțelepciune.” (ibid., p. 256)
Sfântul Epifanie de Salamina (315-403), a fost cucerit de Frumusețea Preacuratei Fecioare MARIA, reprezentându-i omenirii chipul sublim. „Statura Fecioarei Maria era de talie mijlocie. Culoarea părului îi era gălbuie și foarte plăcut și atârna pe sub acoperământul capului ei. Culoarea feței ei era ca bobul de grâu când dă în copt bine. Ochii îi erau limpezi, asemănători măslinei coapte. Sprâncenele ei erau în oarecare mlădiere și foarte minunate. Nasul lungăreț, buzele trandafirii care dăruiau o dragoste sfântă și grație îngerească.” (ibid., p. 256)

Filosoful, apologet creștin Lactanțiu, Lucius Caelius Firmianus (240-320), într-o Epistolă adresată cezarului Romei, sublinia frumusețea sublimă a lui Iisus Hristos, consemnând plin de fascinație că, „Seamănă cu mama Lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume... Fecioara Maria era îmbrăcată într-o dumnezeiască frumusețe plină de smerenie, în care se găseau cele mai frumoase trăsături ale ființelor cerești.” (ibid., p. 256)

Probabil că sub acest chip s-a pictat tainic (nu de mâini omenești) Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sihăstria Rarăului - Bucovina, reprezentând-o pe Fecioara Maria singură, demnă, cuvioasă, maiestuoasă în rugăciunea plină de lacrimi și de foc pentru Neamul ei geto-daco-român mereu încercat și-ncarcerat:
„Dă-mi, Doamne, durerile toate/ Și lasă-mă fără dor/ Dar fă și un pic de dreptate/ Pentru acest popor.// Că-i lacrimă pâinea pe masă/ Și-i sângeră fruntea de spini,/ Mâncat de vânduții de-acasă/ Vândut de mâncăii străini.”
(Icoana cu aura acelei desăvârșite Frumuseți și ruga au fost inserate de marele profesor dacolog Gheorghe D. Iscru, pe coperta 3 a operei sale nemuritoare Strămoșii Noștri Reali Geții-Dacii-Tracii-Illirii – națiunea matcă din vatra „Vechii Europe”, Ed. „Mica Valahie”, București, 2010)

Sf. Grigore Palama, afirma c㠄era/ este atotfrumoas㔠(Opera Completă, I, trad. Pr. Cristian Chivu, Ed. Patristică, 2005). „Fecioara este manifestarea predestinată a Sofiei”, o „ restaurare totală a frumuseții”, dar și „Frumusețea care va salva lumea (de aici și-a luat Dostoievski motto-ul despre Frumusețea salvatoare...), dar nu orice frumusețe, ci frumusețea Duhului Sfânt, cea a Femeii înveșmântate în Soare.” (Paul Evdokimov, Femeia și Mântuirea Lumii, trad. Gabriela Moldoveanu, Ed. Christiana, București, 1995, p. 213, 224, 231).
„Fericită ești Tu între femei, pentru smerenia și credința inimii Tale, căci Tu covârșești toate femeile cu frumusețea Ta și întreci pe îngeri și pe arhangheli cu sfințenia Ta!, grăia plin de admirație Sfântul Dimitrie al Rostovului în, Psaltirea Maicii Domnului, Ed. Bunavestire, p. 11).
Profetul nostru Mihail Eminescu, care o adora, îi atribuia cognomenul de Crăiasă a Cosmosului, însemnând deopotrivă, noblețe, demnitate, frumusețe fizică și spirituală, în timp ce ieroschimonahul martir Daniil Tudor o asemăna cu „zorile de albă și curată, Împărăteasa rugăciunii – Rugăciunea întrupată, Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții!” (Imn-Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu).
Marele Avvă Arsenie Boca afirma c㠄Maica Domnului este Crinul neamului omenesc!” (Arsenie Boca, Mare Îndrumător de Suflete din Secolul XX)
Marele pătimitor, prigonit pentru dragostea de Dumnezeu, în mod expres pentru Fecioara Maria și pentru Neam Avva Arsenie Papacioc, Duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria-Techirghiol, care s-a învrednicit să vadă și să sărute Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, în ziua de 19 Mai 2008, născut în Ziua Învierii Maicii Domnului – 15 August, care și-a trăit și călăuzit viața sub oblăduirea Prea Sfintei Măicuțe, plin de emoție și de bucurie a exclamat, către pelerinii prezenți să întâmpine Brâul: „Dragii mei, Maica Domnului este așa de desăvârșită încât nu putem decât să-i zicem: Iartă-ne că nu te putem înțelege, dar te iubim!” (Între timp și veșnicie – Viața părintelui Arsenie Papacioc, Ed. Accent Print, Suceava-2014, p. 251)

Așadar, Femeia-Fecioară-Mamă în care sălășluia Frumosul, L-a născut după trup, prin puterea Duhului Sfânt, pe Mântuitorul Hristos cu Frumusețe absolută.

Fecioara MARIA – Maica Domnului nostru IISUS HRISTOS este întreita FRUMUSEȚE, fizic㠖 spirituală - divină!

„Toată har și frumusețe, toată spirit și viață,/ În oglinda feței sale, Paradisul se răsfață;/ Cât de mult vă lasă-n urmă, o, serafice soboare,/ Cu făptura ei de grații și cu chipul rupt din Soare!” (Poemul ZORILE – Vedere de Sus, precum și altele au fost inspirate de sufletul curat, însângerat al unui erou-martir naționalist, din cohorta miilor de eroi-martiri, neomucenici, care din smerenie față de Fecioara Maria și din dragostea pentru Glia lui și a Ei, și-a înveșmântat numele în anonimat înainte de a fi omorât în temnițele barbaro-comuniste..., „Mâncat de vânduții de-acasă/ Vândut de mâncăii străini.” A consemnat pentru posteritate și Sinaxar, Editura „Lumină din Lumină”, București, 2005, p. 173)

Marele poet creștin ortodox Vasile Militaru, erou-martir, omorât de aceeași „vânduți” și de aceeași „mâncăi”, în 8 Iulie 1959, în temnița Ocnele Mari și-a adus prinosul de slavă, de rugă și închinare Minunii cerești – Fecioara Maria.
„O, Minunea lumii, Cea cu Fiu Prea-înalt,/ Cerului cu stele Veșnic Diamant!”
(Închinare Maicii Preacurate, în ciclul șoaptele Îngerilor și Poemele Nemuririi, Ed. „Lumină din Lumină”, București-1995)

O altă întemnițată de aceeași călăi ai Neamului, ai lui Dumnezeu și ai Maicii noastre preacurate, o neprihănită maică a spiritului liric ortodox, un Rug aprins al misticii poeziei religioase, o candelă a Ortodoxiei și o chemare de Neam, Zorica Lațcu – Maica Teodosia – Vladimirești și-a întrupat Frumosul creației din Frumusețea lui Hristos, a Maicii Sale și a Neamului ei preaiubit.
„Tu, Marie, Prea Curată, cel mai dulce dintre nume,/ Trandafir crescut în taina florilor de peste lume,/ Tu revarsă-Ți lin mireasma cea de sfântă curăție,/ Cum n-a fost mireasmă-n lume, și cum nici n-o să mai fie.” (Zorica Lațcu - Teodosia Poezii, Ed. Sofia, București, 2000)

Frumusețea lumii – Armonia cosmică

Dincolo de Frumusețea veșnică, absolută a Ființei lui Dumnezeu – ATOTCREATOARE - întreită în Persoanele ei divine, aflăm Frumosul pancosmic în centrul căruia se află Frumosul rațional - Omul, ca realități create, ca Operă frumoasă în care se răsfrânge Arhetipul FRUMUSEȚII – Sublimul divin.

Atât, Cosmosul - lumea naturală cât și Omul sunt revelații naturale ale cunoașterii.
„Fiecare persoană umană e, într-un anumit fel, un ipostas al întregii naturi cosmice, dar numai în solidaritate cu ceilalți.” (Dumitru Stăniloae, Lumea – operă a iubirii lui Dumnezeu, în Teologia dogmatică ortodoxă, vol. I, București, 1978, p. 324)

Sfântul Grigorie de Nyssa, pare la fel de copleșit de miracolul prim al Creației:
„Temeiul tuturor lucrurilor care a fost pus deodată de puterea negrăită a lui Dumnezeu a fost, așa cum l-a numit <<începutul>>, adică suma concentrată în care erau cuprinse toate... Într-o clipită, Dumnezeu a așezat începuturile, cauzele și puterile tuturor lucrurilor în mod colectiv. Și în primul impuls al voinței Lui, a produs împreună ființa tuturor lucrurilor: cer, eter, stele, foc, aer, apă, pământ, animale, plante...” (PG 44, 72 A-B).

La hotarul dintre veșnicie și timp odrăslesc Zorii diafani ai Creației divine. Clipa făpturii întru eternitatea Armoniei celeste cu ordinile sale perfecte: ordinea angelică, ordinea minerală, ordinea vegetală, ordinea animală și ordinea umană.
Așadar, Atotcreatorul a gândit Creația Sa din veci, mai întâi natura cerească cu slujirile ei, apoi pe cea subpământeană și cea pământeană cu feluritele ei însușiri, cu diversitatea caracteristică fiecărui mineral în sclipirile lui, a mirificului vegetal, a ființelor necuvântătoare cu instinctul și culoarea fiecăreia după natura lor potrivită cu gingășia neprihănită sau cu grandoarea formei care împrăștie splendoarea, împărtășind-o cu risipă privirilor vii, admirative, cunoscătoare, chibzuind astfel, perfectarea, înfrumusețarea lor, precum și spiritualizarea și desăvârșirea Omului.

- Ce plăsmuire să-i țeasă?/ Ce împodobire să-i pună?/ Ce slujire de slavă?/ Ce culoare să-i dea?/ Ce cântare s-o cânte?/ Ce rugă să o înflorească?/ Ce rod să-i rodească?/ Ce mireasmă să-i reverse?/ Ce dorință să-i suspine?/ Ce râvnă să aibă?/ Ce surâs să-i răsară?/ Ce dor să-l împlinească?/ Ce mângâiere să-l încânte?/ Ce măreție să urce?/ Ce îmbrățișare să-l cuprindă?/ Ce iubire să-l aprindă?/ Ce cale să urmeze? Ce înălțime să zboare?/ Ce culmi să atingă?!

După părinteasca Sa meditație, mai apoi, când s-a împlinit vremea hotărâtă S-a oglindit în toate, le-a binecuvântat și le-a adus surâzând la bucuria existenței, îmbrățișându-le ca o prețuire pentru Omul ce-I poartă Chipul întru Asemănare.
„Dumnezeu însă înainte de a fi cele ce se văd acum a gândit și a pornit să aducă la existență cele ce nu erau; în același timp a gândit și cum trebuie să fie lumea și ce formă să-i de-a materiei, ca să fie în armonie cu ea. Cerului i-a rânduit o natură potrivită cerului, iar formei pământului i-a dat o substanță proprie și trebuincioasă lui. Focului, apei și aerului le-a dat forma pe care a voit-o, și le-a adus la existență așa cum o cerea rațiunea fiecăruia din cele create. A unit într-o prietenie nesfărâmată, într-o singură unitate și armonie, întreaga lume, alcătuită din diferite părți”. (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexameron. Trad. și note, Pr. Dumiteru Fecioru, Sofia, Ed. Biserica Ortodoxă, București- 2004, p.40).

În pridvorul Dimineții Creației, Gândurile, Cuvintele și Faptele LOGOSULUI divin grăiesc întru străfulgerarea FRUMUSEȚII Sale, risipind-o-n toate, dăruind-o tuturor.

Patriarhul Ierusalimului Sfântul Sofronie (633/ 634 – 11 Martie 638), a întocmit sublimul Rugăciunii de sfințire a Apei Mari – Boboteaza: „Tu, prin voia Ta toate le-ai adus din neființă la ființă, cu puterea Ta ții făptura și cu purtarea de grijă chivernisești lumea. Tu din patru stihii ai întocmit făptura și cu patru vremi ai încununat crugul anului. De Tine se cutremură puterile îngerești. Pe Tine Te laudă soarele. Pe Tine Te ascultă lumina. De Tine se îngrozesc adâncurile. Ție slujesc izvoarele... Puterile îngerești Ție slujesc și cetele Arhanghelilor Ție se închină. Heruvimii cei cu ochi mulți și Serafimii cei cu câte șase aripi, împrejur stând și zburând, de frica slavei Tale cele neapropriate se acopăr. Ca și de stihii, și de îngeri, și de cele văzute și nevăzute, să se mărească Numele Tău cel Preasfânt!” (Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală cu noțiuni de artă bisericească, Ed. I.B.M. al B.O.R., București, 1985, p. 98)


FRUMUSEȚE

„Și-mi zise Domnul: „Eu sunt Frumusețe!;/ În Mine-i cald sălaș de primăveri;/ La Mine zorile sunt făr’ de seri,/ Și Duhul înflorește-n mii de fețe.// Psaltirea negrăitei învieri/ Din glasul Meu se toarce cu mândrețe,/ La Mine arde patima-n blândețe/ Și cântă desfătarea din dureri.// Am tainice izvoare de culori,/ Am șopot plin de dulce glăsuire./ Și Eu revărs din veșnice comori,// Peste aleși puteri de plăsmuire,/ Și-i fac să-Mi fie asemănători/ În duh, prin arzătoarea lor iubire...” (Zorica Lațcu - Teodosia Poezii, Ed. Sofia, București, 2000)

( va urma )


Gheorghe Nistoroiu






Gheorghe Constantin Nistoroiu    7/17/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian