Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Vine vara

Înfloresc salcâmii și bujorii,
Primăvara este pe trecute,
Din când în când se scutură norii
Și ne pleacă oile la munte.

Trec cirede de vaci la pășune,
Clopotele lor pe uliță răsună,
Se sparg norii, începe să tune,
Copiii satului, la imaș se-adună.

Vine ploaia, dar e trecătoare,
Fulgerele ceru-au limpezit,
Se risipesc norii, soarele răsare,
Răsună crângul de ciripit.

Totul în jur este plin de viață,
Prin salcâmi zboară albinele,
Fluturii-n poiană se răsfață,
Au înverzit toate colinele.

Se-mbracă natura în culoare,
Sufletele se îndrăgostesc,
Câmpu-ntreg e răsfățat de soare,
Viața-și urmează cursul ei firesc!

(Drepturi de autor rezervate)



Dor de-acasă



Mi-e dor să mă-ntorc acasă,
Pe plaiul meu românesc,
La căsuța mea frumoasă,
La sătucul părintesc.

Mi-e dor să mai stau la poartă
Și să vad lumea trecând,
De hora de altă dată
Și s-aud doine cântând.

Mi-e dor de ia cu flori
Cusută cu borangic,
Purtată în sărbători
De fete pe sub ilic.

Mi-e dor de pâinea pe vatră
Ca-n copilaria mea,
De bunica frământată,
Coaptă-n țăstul din perdea.

Mi-e dor de râul din vale
Unde mă scăldam odată,
De sălcii aplecătoare
Și de nucul de la poartă.

Îmi este dor de ogoare,
De lanuri de grâu și maci,
De câmpii scaldate-n soare
Și de sătenii mei dragi.

Toate-acestea pentru mine
Rămân de negprețuit
Oriunde-am umblat în lume,
Nicăieri nu le-am găsit.

( Drepturi de autor rezervate)



Suntem întregul


Mai dă-mi un semn că mă iubești,
Mai spune-mi că sunt frumoasă,
Mai spune-mi că mă prețuiești,
Spune-mi că-ți sunt pe veci aleasă.

Îmi este teamă atunci când taci
Că poate vei uita de mine
Și-atuncea când nu știu ce faci,
Îmi stă gândul numai la tine.

Tu spui mereu că nu-i așa,
Că-n sufletul tău m-ai zidit,
Că m-ai primit în viața ta,
Că zidul e de neclintit.

Că tu nu exiști fără mine,
Că mă respiri, că mă trăiești,
C-a mea iubire-i pentru tine,
Tot ce-ai sperat, tot ce-ți dorești.

Suntem acele jumătăți
Care în timrp s-au regăsit,
Suntem întregu-acestei vieți,
Pășim în doi spre infinit.

(Drepturi de autor rezervate)


Trudă


Cu mâinile crăpate și muncite,
Copiii ți-ai crescut cu greutate,
De-ai strânge clipele grele trăite,
Ai căra mereu un sac în spate.

La pământ ai fost căzut de multe ori,
Îngenunchiat de boli și sărăcie,
Însă iubirea pentru-ai tăi feciori,
Ți-a dat curaj, avânt, ți-a dat tărie.

Te-ai împuținat precum lumânarea,
Topit de tristețe și de grijile multe,
Trece timpul, se-apropie plecarea,
Rătăcești pe căi necunoscute.

Ești secătuit acum de vlagă,
Însă sufletul îți este împăcat,
Ai muncit pe brânci o viață-ntreagă,
Să lași copiilor ce-ai adunat.

N-aștepți recunoștință, sau răsplată,
Ai în suflet mare mulțumire,
Ai face la fel încă odată,
Ai trudit din drag și din iubire.

(Drepturi de autor rezervate)


Umbra

Suntem mereu nedespărțite,
Oriunde merg, ea mă-nsoțește,
E liniștită și cuminte,
Oriunde-aș fi, ea mă găsește.

Și nici nu-mi permit să n-o vreau,
Mi-a fost dată pentru-o viață,
Fie că merg, fie că stau,
E când în spate, când în față.

Îmi vine ca o mănușă,
Mi-e haină bună, haină rea,
Nu stă niciodată pe tușă,
Face parte din viața mea.

Se-ntâmplă ceva de-o vreme,
Mi-a rămas umbra cam mică
Și-am început a mă teme,
A-nceput să-mi fie frică.

Doamne, zi-mi că mi se pare,
C-am început să nu văd bine,
Că umbra mea-i la fel de mare
Și că totul va fi bine.

(Drepturi de autor rezervate)






Versuri: Luci Trușcă     6/1/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian