Vine vara
Înfloresc salcâmii și bujorii, Primăvara este pe trecute, Din când în când se scutură norii Și ne pleacă oile la munte.
Trec cirede de vaci la pășune, Clopotele lor pe uliță răsună, Se sparg norii, începe să tune, Copiii satului, la imaș se-adună.
Vine ploaia, dar e trecătoare, Fulgerele ceru-au limpezit, Se risipesc norii, soarele răsare, Răsună crângul de ciripit.
Totul în jur este plin de viață, Prin salcâmi zboară albinele, Fluturii-n poiană se răsfață, Au înverzit toate colinele.
Se-mbracă natura în culoare, Sufletele se îndrăgostesc, Câmpu-ntreg e răsfățat de soare, Viața-și urmează cursul ei firesc!
(Drepturi de autor rezervate)
Dor de-acasă
Mi-e dor să mă-ntorc acasă, Pe plaiul meu românesc, La căsuța mea frumoasă, La sătucul părintesc.
Mi-e dor să mai stau la poartă Și să vad lumea trecând, De hora de altă dată Și s-aud doine cântând.
Mi-e dor de ia cu flori Cusută cu borangic, Purtată în sărbători De fete pe sub ilic.
Mi-e dor de pâinea pe vatră Ca-n copilaria mea, De bunica frământată, Coaptă-n țăstul din perdea.
Mi-e dor de râul din vale Unde mă scăldam odată, De sălcii aplecătoare Și de nucul de la poartă.
Îmi este dor de ogoare, De lanuri de grâu și maci, De câmpii scaldate-n soare Și de sătenii mei dragi.
Toate-acestea pentru mine Rămân de negprețuit Oriunde-am umblat în lume, Nicăieri nu le-am găsit.
( Drepturi de autor rezervate)
Suntem întregul
Mai dă-mi un semn că mă iubești, Mai spune-mi că sunt frumoasă, Mai spune-mi că mă prețuiești, Spune-mi că-ți sunt pe veci aleasă.
Îmi este teamă atunci când taci Că poate vei uita de mine Și-atuncea când nu știu ce faci, Îmi stă gândul numai la tine.
Tu spui mereu că nu-i așa, Că-n sufletul tău m-ai zidit, Că m-ai primit în viața ta, Că zidul e de neclintit.
Că tu nu exiști fără mine, Că mă respiri, că mă trăiești, C-a mea iubire-i pentru tine, Tot ce-ai sperat, tot ce-ți dorești.
Suntem acele jumătăți Care în timrp s-au regăsit, Suntem întregu-acestei vieți, Pășim în doi spre infinit.
(Drepturi de autor rezervate)
Trudă
Cu mâinile crăpate și muncite, Copiii ți-ai crescut cu greutate, De-ai strânge clipele grele trăite, Ai căra mereu un sac în spate.
La pământ ai fost căzut de multe ori, Îngenunchiat de boli și sărăcie, Însă iubirea pentru-ai tăi feciori, Ți-a dat curaj, avânt, ți-a dat tărie.
Te-ai împuținat precum lumânarea, Topit de tristețe și de grijile multe, Trece timpul, se-apropie plecarea, Rătăcești pe căi necunoscute.
Ești secătuit acum de vlagă, Însă sufletul îți este împăcat, Ai muncit pe brânci o viață-ntreagă, Să lași copiilor ce-ai adunat.
N-aștepți recunoștință, sau răsplată, Ai în suflet mare mulțumire, Ai face la fel încă odată, Ai trudit din drag și din iubire.
(Drepturi de autor rezervate)
Umbra
Suntem mereu nedespărțite, Oriunde merg, ea mă-nsoțește, E liniștită și cuminte, Oriunde-aș fi, ea mă găsește.
Și nici nu-mi permit să n-o vreau, Mi-a fost dată pentru-o viață, Fie că merg, fie că stau, E când în spate, când în față.
Îmi vine ca o mănușă, Mi-e haină bună, haină rea, Nu stă niciodată pe tușă, Face parte din viața mea.
Se-ntâmplă ceva de-o vreme, Mi-a rămas umbra cam mică Și-am început a mă teme, A-nceput să-mi fie frică.
Doamne, zi-mi că mi se pare, C-am început să nu văd bine, Că umbra mea-i la fel de mare Și că totul va fi bine.
(Drepturi de autor rezervate)
|
Versuri: Luci Trușcă 6/1/2021 |
Contact: |
|