Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Femeia ca o floare dupã vâsta de 30 ani ( Fragment din vol. „Cirese amare”)

Ca femeie trecută de 30 de ani, rămasă mai mult singură, cu toate grijile casei si ale obligatiilor de serviciu, comparată cu o floare, am devenit Crin Imperial. Mă port elegant, ca o doamnă care se respectă, profitând de toate împrejurările. Îmi fac rochii pe comandă, iar lenjeria intimă este din cea mai scumpă. Atrag atentia bărbatilor... si-mi place! …chiar dacă o fac fără ostentatie. Bărbatii de la serviciu, vecinii din cartier si altii încep să-mi „ducă grija”. Până si colegele de serviciu sunt preocupate „ce face domnul inginer la cursurile de specializare?”, întinse pe o perioadă de atâtea luni. „Ce, dragă, face facultatea din nou?” Erau întrebările puse de doamnele mai răutăcioase. Colegii bărbati presupuneau si-si dădeau cu părerea despre aventurile lui, ale sotului meu, seara, sau în zilele de duminica, când nu venea acasă. Grav era că prea des si persuasiv mi le împărtăseau. În ce scop, oare? Nu cumva erau un fel de agasare, sau de provocare sexuală? Ce tânără eram si la ce presiuni eram supusă! La 32 de ani, hormonii curgeau în valuri prin mine si lipsa bărbatului mă incita până la ameteală si la pierderea ratiunii. „Trebuie să fac ceva si pentru mine!”, îmi ziceam. Să nu mă mai prefac indiferentă la unele apropouri venite din partea celor din jurul meu!
Seara, acasă, ascult la radio romante si încep să trăiesc unele stări din care sunt compuse textele redate. Uneori mai si plâng. De ce? Pentru cea care se cântă sau de mila mea, că mă văd si eu neglijată? M-am hotărât. Nu trebuie să mă izolez de societate. Şi eu sunt tot femeie. Trebuie să mă bucur de ceea ce îmi oferă tineretea!
Voi accepta invitatiile celor din jurul meu, în functie si de timpul de care dispun pentru mine, voi tine seama de unele observatii primite. „Tu ce vrei, să-ti pui cenusă în cap? Crezi că sotul tău este dus la mănăstire?” etc. etc.
Am plecat cu colegele la o petrecere unde am fost singura fără partener. S-au făcut glume pe seama mea, nu m-am supărat, dar parcă nu-i drept să continuu asa. La întoarcere, eram abătută, chiar necomunicativă. Iar m-am închis în mine. Mi-am zis... mai bine asa!

*

De ceva vreme, cineva devine foarte preocupat de persoana mea. Este un bărbat frumos, matur, serios si chiar prea putin comunicativ. Te tine la distantă si când esti aproape de el, pentru a primi explicatiile cerute la întrebările lui, pentru care trebuie să-i răspunzi. Este seful unei echipe de control de la forul tutelar, venit în verificări la unitatea unde lucrez. Fără să vreau, îl privesc des, dar să nu mă observe. Înalt, suplu, impunător ca bărbat,cu fată curată si permanent rasă, păr saten, putin ondulat, ochii căprui, nasul drept, voce caldă si îngăduitor mai ales cu mine, când mi-a verificat lucrările pe care le făcusem. Era cu 15 ani mai în vârstă ca mine si îi simteam dominarea. Fizic îl vedeam frumos. Discret, chiar îl urmăream si mă atrăgea mereu mai mult, ca un magnet.
Doamne, ce-i cu mine? Pur si simplu tresar când aud vocea acestui domn revizor pe care-l cercetez pe furis, ca o adolescentă! Şi... surpriză! Simt că-si face mereu de lucru în biroul nostru si pentru orice lucru mărunt are ceva să mă întrebe si pe mine. Acum, stie să zâmbească, e atent cu noi fetele, dar în mod special cu mine.
Am devenit bănuitoare, ce o să vrea să afle despre mine? Ştie că sunt căsătorită. Cred în telepatie si că i-am transmis că îmi place să fie atent cu mine. El mă tratează cu mult respect si delicatete. De ce îl interesează, totusi, persoana mea?
În scurt timp totul s-a limpezit.
Odată, când eram numai noi în birou, si-a învins „timiditatea” si delicat m-a întrebat, „dacă as accepta o mică plimbare cu masina, undeva, la iarbă verde”. Nu sunt surprinsă, ba dimpotrivă asteptam, dar, în fata faptului realizat, nu stiu cum să primesc propunerea. Mi-ar conveni o iesire undeva, ferită de ochii colegilor, dar… Și apoi, copiii! Mi s-au dat asigurări că eu hotărăsc destinatia si cât stăm, desigur fără nicio obligatie. M-a sărutat, strângându-mă în brate, mărindu-mi emotiile. Mi-a atins pieptul si visceral am simtit fiorul atractiei masculine. O plăcere caldă mi-a străbătut tot corpul, care m-a tintuit pe loc, în bratele lui. Îmi pierdusem cumpătul si nu mai rationam. Eram ametită si nu m-am desprins de el, cum s-ar fi cuvenit. Capul îmi vâjâia, iar inima bătea cu putere în pieptul din care ar fi vrut să iasă. Emotiile mă coplesiseră. Bine că n-a venit nimeni în momentul acela, iar el, prudent, a părăsit biroul. Doamne, ce-i cu mine??!!
Şi totusi, trebuie să recunosc că după acest eveniment, desi doream o escapadă, mi-a fost greu să mă hotărăsc. Am acceptat în cele din urmă, mi-am zis că nu fac nimănui nici un rău, dar în masina cu care ne deplasam mi s-au schimbat gândurile . Desi acceptasem deliberat, am trăit acel sentiment de necinste, primeam ceva ce nu mi se cuvenea. Pe drum, la ducere, am fost necomunicativă, dădeam răspunsuri scurte la glumele lui. Am mâncat la un camping si, în afară de faptul că mi-a pus mâna, mângâindu-mă delicat pe picior, nu s-a întâmplat nimic, doar de câteva sărutări vibrante si fierbinti. Desi ajunseserăm să ne adresăm cu numele de botez, el Sandy si eu Pusa, cred că a rămas dezamăgit. Eram sigură si-mi părea rău că l-am pierdut definitiv, că nu-i acordasem ce dorea si că în viitor n-o să mă mai cunoască. Dădusem un test al unei escapade, chiar neîncheiată cum ar fi dorit prietenul meu aproape intim, fiindcă-i acceptasem sărutările lui pasionale, la care răspundeam cu aceeasi afectiune, fiindcă pe mine mă linisteau. Dar pe el?! De acum, am prins si eu mai multă îndrăzneală, nu mă mai deranjau aluziile altora, ripostam prompt de fiecare dată, îmi deveniseră indiferente răutătile lor.
Sunt invitată din nou, într-o altă împrejurare, pe când eram la un instructaj la sediul departamentului, din alt oras. Acasă la mine, luasem măsuri si lăsasem asigurat totul pentru copii. De data aceasta, sunt hotărâtă si accept totul. „Eul” meu a fost cucerit. „Cetatea” nu mai era inexpugnabilă! Cunosteam dinainte programul si-mi convenea. La terminarea misiunii, colegilor le-am spus că mai rămân să-mi vizitez neamurile de care ei stiau. Trebuia motivată desprinderea de grup. Masa si distractia erau dinainte aranjate. Am mers la un hotel de lux, cu restaurant la parter, un local de epocă, am mâncat si am băut, izolati într-un separeu, unde am simtit privirea „tăioasă” a ospătarului ce mi-a înmânat meniul, ca să aleg ce doresc să comand. Bravam, încercând să fiu degajată , dar m-a marcat postura în care eram si puteam fi considerată, cum de altfel eram, adică frivolă . Se observa totusi usor diferenta de vârstă dintre noi, parteneri intrati în acest spatiu dosnic. M-am gândit că ospătarul s-ar putea să îl cunoască pe Sandy, domnul revizor, care azi avea o altă damă de companie. Masa a fost selectă si „asezonată” cu coniac si un vin Murfatlar. Atmosfera se relaxase si ne „pierdeam unul în ochii celuilalt”. Nu mai eram eu aceea care îl adora si pe Adrian. Fiecare în parte, acum amorezati, gândea la ce o să se întâmple peste scurt timp. Parcă eram în noaptea nuntii, când astepti deflorarea. Sandy intra definitiv în intimitătile mele, cu voia mea, dar cu grijă, cunoscându-mi capriciile, să fie cât mai delicat.
Am urcat în hotel unde ne astepta o cameră cu pat dublu si frumos aranjată. Baia avea si bideu, exact de ceea ce aveam nevoie. Au fost multe ore de vis. Am beneficiat de un preludiu emotionant. Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul, nu îndrăzneam să-mi dau jos si furoul, acel elegant furou alb, făcut pe comandă, cu dantele discrete mult admirat de Adrian, dar Sandy, cu delicatetea lui, m-a încurajat să renunt si la acest accesoriu si apoi ne-am dezlăntuit ca doi îndrăgostiti ce eram, acordându-ne tot ce era de asteptat. Corpul meu era la dispozitia bărbatului amant, pe care-l dorisem. După prima împlinire..., am simtit nevoia să fumez o tigară. Aveam în posetă un pachet de tigări pentru diferite ocazii. Nu eram fumătoare pasionată, dar, de fiecare dată, la cafea aprindeam o tigară „Virginia” verzi. În mod obisnuit nu trăgeam fumul în piept, decât partial. De data aceasta, fumul mergea până la ultima alveolă pulmonară si mă simteam beată! Dacă de alcoolul servit la masă eram ametită, de fericirea de acum, eram chiar năucită. În timpul repausului, când complet dezbrăcati, leneveam pe pat acoperiti formal cu un cearsaf, l-am întrebat de familia lui si mi-a spus că are o sotie economistă, mignonă, brunetă, care este o femeie bună si întelegătoare, o doamnă. Împreună au o fetită destul de mare, studentă la facultate si duc o viată armonioasă.

Din Crinul Imperial, care eram eu, un coleopter dorit si de mult asteptat, cu crisalide argintii, culesese polenul din staminele încărcate darnic de natură si cu trompa lui delicată supsese de două ori nectarul din pistilul florii discret parfumate, dăruit si de mine, cu multă si nebună pasiune.

Punându-mi hainele pe mine si privindu-mă în oglinda limpede de cristal a băii, mi-am văzut si studiat fata răvăsită, care, în loc de o veselie normală în urma plăcerilor petrecute, exprima o neliniste confuză, ca după un delict grav, tocmai săvârsit. Pierdusem examenul fidelitătii si regretele deja au început să apară...
Coborând scările hotelului, după atâta stare de extaz, încep să-mi revin si încet, încet, apar si complexele. Iar devenisem abătută. Am trecut absentă pe lângă receptie, fără să mă uit si să răspund la salutul receptionerului, care ne-a urat „Drum bun si mai poftiti pe la noi!”
Simteam stigmatul pus damelor de consumatie. „Sunt si eu o femeie ca toate celelalte, am încălcat cel mai frumos jurământ făcut partenerului meu de viată”. Nu m-a linistit nicidecum faptul că bănuiam si încercam să mă încurajez că si sotul meu, tânăr, frumos si apetisant pentru multe femei, are viata lui intimă si face la fel, pe unde umblă.
„Ce am câstigat eu azi, c-am rămas aici cu acest bărbat, ce-i drept manierat, frumos si inteligent, pe care l-am dorit, dar care acasă este asteptat de o sotie drăgută?! Ce dacă mi-a spus că mă iubeste! De ce n-am încercat să mă abtin în a-i da speranta că-l iubesc si eu? M-am comportat ca o hoată!”
În taxiul cu care m-a condus până la gară, n-am scos un cuvânt si, la despărtire, l-am lăsat doar să-mi sărute mâna. Aveam impresia că toată lumea de pe peronul gării se uită la mine cu dispret, ca si cum ar fi stiut ceea ce făcuserăm....

…Către miezul noptii, am ajuns acasă. Călătoria mi s-a părut îndelungată, într-o atmosferă apăsătoare si a fost cu mult grea decât ar fi fost o povară dusă în spate. În tren, privirile vecinilor de compartiment mi se păreau că mă suspectează, că stiu de unde vin. La mine acasă, copiii dormeau – ce bine - si pe ce puneam mâna mi se părea că murdăresc totul. Am adormit spre ziuă si am avut un cosmar legat de sotul meu. În zilele următoare, ca o pedeapsă, parcă toate îmi mergeau pe dos. Unul din copii s-a îmbolnăvit si peste tot aveam numai neplăceri. Asa-mi trebuie! …mi-am zis atunci.
Dar, cu toate acestea, pe parcurs, după ce m-am linistit, lucrurile s-au estompat si, în noptile mele de veghe si singurătate, trăiam momente contradictorii, asociate cu clipele acelea de emotii proaspete, petrecute cu Sandy. Îmi aminteam de vorbele si de mângâierile primite cu atâta delicatete, de extazul trăit în compania lui, pe care nu-l mai realizasem asa de mult, dar si cu teamă că mai poate sti si altcineva ceea ce am făcut. Oare, cum arată sotia lui, din dreptul căreia am furat sentimentele iubirii? Eram frământată de ideea „dacă acest partener de ocazie” a vorbit serios, dacă mă iubeste cu adevărat, asa cum a spus, că mă simpatizează mai de mult, mă va mai respecta de acum înainte, cum a făcut-o până acum, sau dacă mă uită si o să spună doar formal lucruri insignifiante, ca toti bărbatii după ce au pătruns în tainele femeii? Greu de răspuns!
Mi-am impus să fiu tare, să mă prefac că sunt aceeasi, ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic si, când va mai apărea, să nu-l mai bag în seamă, să nu-l mai cunosc, fiindcă asa cred eu că este bine. Pentru viata mea, sunt singura responsabilă, trăiesc cum consider că merit si nimeni nu trebuie să sufere din pricina mea. Cei dragi merită ce-i bun.

Consider că m-am maturizat si nu mai pun la suflet orice mârlănie din partea oricui. Ripostez si bine fac! De ce să sufăr numai eu? Cu trecerea timpului, m-am linistit si, spre consolarea mea, Sandy si-a făcut de mai multe ori drum în „interes de serviciu”, dar eram sigură că mai mult pentru mine. Mă iubea tot asa ca înainte si după cele petrecute în camera hotelului, iar ulterior intimitătile între noi s-au repetat de mai multe ori. Era un domn si constituia secretul sufletului meu. Oare s-o fi prins cineva de această dragoste desăvârsită, împărtăsită cu iubitul meu si dusă până la capăt? Era întrebarea care nu-mi dădea pace.

Rezolv cu plăcere si răbdare toate problemele familiale. De acum, nu mai eram singură. Adrian terminase cursurile la care a fost, era prezent în mijlocul familiei si al grijilor. Este numit inginer sef la Trust – alt statut - si nu va mai face prea mult teren, la câmpurile de sonde. Abia acum a înteles cu ce m-am confruntat singură, cu doi copii mici, si amândoi încercăm să recuperăm ce am pierdut. Mă complimentează mereu, pentru tot ceea ce am făcut si fac, pentru modul cum îi răspund sentimental în întâlnirile intime, desi laudele lui mă dor si-mi întorc „zgaiba” adulterului săvârsit.

La serviciu, treburile îmi mergeau bine. Cu Sandy am întrerupt amabil relatia, lăsându-l cu lacrimi în ochi. Desi ne-am despărtit, când ne întâlneam el continua să mă laude de fiecare dată si, obsesiv, fericindu-l pe sotul meu „că are o asemenea parteneră de viată”. Şi-n ochii mei se instalase ceata când simbolic i-am oferit sărutul de adio, ca ultimă petală din floarea în scuturare a Crinului Imperial. Ce greu si dureros a fost momentul provocat deliberat de mine, dar trebuia făcut, fiindcă altfel se putea alege praful de cele două familii. Am considerat că durase destul si a fost prea frumos ca să se termine prost. Nu mai suportam duplicitatea si aveam si o teamă interioară care mă coplesea, gândindu-mă la consecintele greu de prevăzut, dacă Adrian ar fi aflat.
Mă îmbrac bine, elegant, nu mai încurajez nici un bărbat să mă mai curteze si încerc să mă conving „că oricât de frumos este un bărbat străin de casa mea, tot sotul meu rămâne preferatul!”. Încercam să înteleg că timpul actionează pentru noi si „pe parcurs se mai maturizează si el, o să fie mereu mai atent cu mine, cu grijile casei”.
„Dar dacă mai târziu va face si el ce fac toti bărbatii, când trec de 40 de ani???”


Ion C. Gociu





Ion C. Gociu    3/25/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian