Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Din volumul in lucru - Șarpele albastru

„ Toate ale voastre cu dragoste să se facă.“
Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 16.14


Inimă albastră

Cobor domol spre inima-mi cea vie
și gândurile-mi părăsesc, pe toate,
prin-trânsa caut har să reînvie
tăcerea minții, altă jumătate.
Și număr de la zece pân-la unu,
cum fiecare treapt-am coborât-o,
m-am întâlnit pe scară cu nebunu’
ce inima zelos mi-a ocărât-o.
Mai număr de la unu pân’ la zece,
dispare-apoi în van orice bătaie,
nici cald nu-mi e, dar nu îmi e nici rece,
eu sunt albastrul șarpe, o văpaie.
Ce liniște-i aicea? Noapte bună!
– Ce liniște-i aicea, Dimineață?
Iubirea cea regală, da, se-adună...
De-aicea poezia prinde viață.


Aure

Sărutul tău, iubito,-n miez de noapte
îmi umple sufletul cu bucurie,
rotim vârtejurile cele șapte,
iar tu îți porți coroana argintie.
E-aprinsă-n jurul nostru o lumină
și, Doamne, iartă-mă, cât e de bine!
O inimă de energie plină
pe care n-ai s-o prinzi nici pe retine.
Îmi pare că plutim deja pe Lună
și-mi pare că-mi ești mai ușoară, dragă,
e-atât de albă noaptea împreună,
cu razele de stele tu mă leagă!
Un ritm de-azur e și la mine-n suflet,
și verde e la noi în sfinte gânduri,
de-o ține pân' la ultimul răsuflet,
ți-oi scrie-n fiecare ziuă rânduri.
În versuri văd cum curgi, în rotocoale,
și al tău trup inspiră poezie...
din sfârc de dealuri fug în jos spre vale,
penelul – șarpe-albastru, să te scrie.


Lumina mea

A tale buze vor un picure de ploaie,
dar blândul cer e-atâta de senin,
un vânt fugar se-aruncă plopii să-i jupoaie
de frunzele albastre, opalin.
Privesc la luciul apei salcia ce-o scaldă,
privesc la ochii-ți verzi, ochi de copil,
steluțele împart prin Criș magia caldă
și-atâta e astralul de vernil!
Deja, se-aude toamna cum e de grăbită,
pe vară e geloasă tot mereu,
mai lasă-te visată, dulcea mea iubită,
lumina mea de ziuă, curcubeu!


Cine ești?

Chezașe sunt de azi fotografiile,
cum chipul tău se schimbă într-un altul,
iar una îți arată armoniile
de dragul lor, în strană, cântă psaltul.
Cum faci, ce rugă spui, c-atât de mult te schimbi?
Doar cerul poate-așa o-nnobilare!
S-observi e-atâta de ușor: privirea-ți plimbi
în camera obscură, întrupare.
Tristeți, plăceri pe toate tu încet le-aduni
în sufletu-ți, ce-i ultima desagă,
dar, totuși, fața ta trădează pasiuni,
de-aceea, fată, mi-ești atât de dragă.


Reînviere

Mă mustră conștiința că n-am dat ghes la dans,
să te cuprind în brațe și glezna-ți cea grăbită,
să ne rotim de-a pururi spre ultimul balans:
tu-Luna, eu-Pământul, stăm singuri pe orbită.
Cu siguranță, timpul, noi doi l-am fi pierdut
atunci, de-n pași de samba, prin ploaie, am fi umblat,
așa ni se măsoară, minut după minut,
și, ca atare, ceasul nu vrea să facă blat.
Și-o șansă mai avem noi, să ținem timpu-n loc,
pe care-o vei afla-o, căci e din călimară:
cât scrie-vom noi versuri, nu va conta deloc,
c-atuncea vom renaște a „n“-a mia oară.


Zariștea

Atât de rar găsesc în lumea-aceasta
o minunată și plăpândă stea,
căci starul îl găsește cineasta,
ce știe cum să ca’te după ea.
Tu, stea, ce-mparți lumină și căldură,
văpaie dulce,-atât de-aproape mi-ești,
de cristalinul meu, azi, tu te ‘ndură,
căci de o vreme, clar, mă ispitești!
Coboară de pe cer doar o secundă
și-apoi te-nalță-n fiecare zi,
în tine dorurile să se-ascundă;
râmâi a mea și eu te voi păzi.


E prea puțin

E prea puțin, de dor, o inimă să bată
în pieptul tău, azur, cu forme oțelite,
când sângele-ți aprins învață să străbată,
încet, un drum mai lung, cu rime potrivite.
E prea puțin, cu dor, o inimă să-mpartă
atâta energie câtă mi-aș dori-o,
albastru-i prea puțin și nu-i destulă artă,
e mult prea mult să-ți spun, vreodat’, iubito,-Adio!
E prea puțină-o simplă-atingere de mână,
desigur, prea puține clipele-mpreună,
e-atât de luminoasă fața ta de zână;
enorm ar fi să mă săruți de „Noapte Bună!“




George Rîurel Bălan    2/23/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian