Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Walt Whitman (1819-1892)

Shut Not Your Doors

Shut not your doors to me proud libraries,
For that which was lacking on all your well-fill’d
shelves, yet needed most, I bring,
Forth from the war emerging, a book I have made,
The words of my book nothing, the drift of it every
thing,
A book separate, not link’d with the rest nor felt by
the intellect,
But you ye untold latencies will thrill to every page.


Nu Închideți Ușile Voastre

Nu-mi închideți ușile voastre mărețe biblioteci,
Eu vă aduc ce de pe rafturi vă lipsea,
de ce aveați mai multă trebuință vă aduc.
Din răsboiu năzărită, o carte am scris;
Buchiile cărții mele nimica sunt, reverberațiile
lor totul.
O carte aparte, fără nici o legătură cu restul,
nepercepută de intelect.
Dar în fiecare filă negrăite taine vă vor fascina.


Song of the Open Road
1
Afoot and light-hearted I take to the open road,
Healthy, free, the world before me,
The long brown path before me leading wherever I choose.

Henceforth I ask not good-fortune, I myself am good-fortune,
Henceforth I whimper no more, postpone no more, need nothing,
Done with indoor complaints, libraries, querulous criticisms,
Strong and content I travel the open road.

The earth, that is sufficient,
I do not want the constellations any nearer,
I know they are very well where they are,
I know they suffice for those who belong to them.

(Still here I carry my old delicious burdens,
I carry them, men and women, I carry them with me wherever I go,
I swear it is impossible for me to get rid of them,
I am fill’d with them, and I will fill them in return.)


Cântecul Drumului Deschis

La pas și plin de voie bună pe drumul deschis o apuc,
Chibzuită, liberă, este lumea înaintea mea,
Calea lungă, pământească, duce oriunde eu voi alege.

De-acum înainte nu-mi mai aștept norocul, eu însumi sunt norocul,
De-acum înainte nu mă mai tângui, nu mai păsui, nu mai am nevoie de nimic,
Am terminat cu nemulțumirile de acasă, din biblioteci, cu obiecțiunile cârcotașe,
Vajnic și satisfăcut de-acum călătoresc pe drumul deschis.

Pământul, acesta îmi este de ajuns,
Nu vreau constelațiile mai aproape,
Știu că sunt foarte bine acolo unde sunt,
Știu că toate acestea sunt suficiente celora cărora le aparțin.

(Și totuși aici car vechile, seducătoarele metehne,
Le car, bărbați și femei, le port cu mine oriunde mă duc,
Jur că îmi este imposibil să scap de ele,
Sunt plin de ele și le voi complini în schimb.)


2


You road I enter upon and look around, I believe you are not all that is here,
I believe that much unseen is also here.

Here the profound lesson of reception, nor preference nor denial,
The black with his woolly head, the felon, the diseas’d, the illiterate person, are not denied;
The birth, the hasting after the physician, the beggar’s tramp, the drunkard’s stagger, the laughing party of mechanics,
The escaped youth, the rich person’s carriage, the fop, the eloping couple,

The early market-man, the hearse, the moving of furniture into the town, the return back from the town,
They pass, I also pass, any thing passes, none can be interdicted,
None but are accepted, none but shall be dear to me.



2.



Tu drum pe care umblu și privesc, cred că tu nu ești tot ceea ce există,
Cred că aici jur împrejur atâtea lucruri nevăzute există.

Aceasta e lecția de întâmpinare, nici preferință, nici negare,
Afroamericanul cu părul lânos, infractorul, bolnavul, analfabetul, nu sunt ignorați,
Nașterea, pripa după doctor, cerșetorul vagabond, bețivul împleticindu-se,
mecanicii hazlii petrecăreți,
Tineretul scăpătat, trăsura bogatului, acel dandy, cuplul înfocat,
Precupețul cu noaptea-n cap, dricarul, mercelogul de mobilă,
întorcându-se din iarmaroc,
Toți trec, și eu trec, orice lucru trece, niciunul nu poate fi osândit,
Toți sunt păsuiți, toți îmi sunt dragi mie.

3

You air that serves me with breath to speak!
You objects that call from diffusion my meanings and give them shape!
You light that wraps me and all things in delicate equable showers!
You paths worn in the irregular hollows by the roadsides!
I believe you are latent with unseen existences, you are so dear to me.

You flagg’d walks of the cities! you strong curbs at the edges!
You ferries! you planks and posts of wharves! you timber-lined sides! you distant ships!

You rows of houses! you window-pierc’d façades! you roofs!
You porches and entrances! you copings and iron guards!
You windows whose transparent shells might expose so much!
You doors and ascending steps! you arches!
You gray stones of interminable pavements! you trodden crossings!
From all that has touch’d you I believe you have imparted to yourselves, and now would impart the same secretly to me,
From the living and the dead you have peopled your impassive surfaces, and the spirits thereof would be evident and amicable with me.


Tu briză care mă primenești cu suflarea ta ca să pot glăsui!
Voi lucruri care-mi resuscitați în memorie înțelesuri și le dați formă!
Tu lumină care mă învălui pe mine și pe toate cele în căldicelele tale ploi mărunte!
Voi cărări erodate de asimetricele adâncituri ale șanțurilor!
Cred că în voi toate sunt ascunse nebănuite existențe, toate îmi sunteți atât de dragi.

Voi pavoazate promenade ale orașelor! Voi strașnic arcuite borduri!
Voi feriboturi! Voi panouri și pontoane ale debarcaderelor, stive de cherestea alineate,
îndepărtate corăbii!

Voi rânduri de case, voi fațade întretăiate de ferestre, voi acoperișuri!
Voi pridvoare și uși! Voi tencuieli și porți forjate!
Voi ferestre cu transparente jaluzele care dezvăluie atât de multe!
Voi uși și scări ascendente! Voi arcade!
Voi pavele cenușii ale interminabilelor caldarâmuri! Voi bătătorite traverse!
De tot ce v-a atins v-ați îmbogățit și aceeași bogăție o împărțiți tainic cu mine,
Din cei vii și cei morți ați populat întinsurile nepăsătoare, și duhurile acestora
neîndoielnic vor fi îngăduitoare cu mine!


O Me! O Life!


Oh me! Oh life! of the questions of these recurring,
Of the endless trains of the faithless, of cities fill’d with the foolish,
Of myself forever reproaching myself, (for who more foolish than I, and who more faithless?)
Of eyes that vainly crave the light, of the objects mean, of the struggle ever renew’d,
Of the poor results of all, of the plodding and sordid crowds I see around me,
Of the empty and useless years of the rest, with the rest me intertwined,
The question, O me! so sad, recurring—What good amid these, O me, O life?

Answer.

That you are here—that life exists and identity,
That the powerful play goes on, and you may contribute a verse.



O, Eu! O, Viață!



O, eu! O viață! Dintre întrebările care se repetă
Din nesfârșitul șir de întrebări ale scepticilor, ale orașelor pline de nerozi,
Ale mele pe care întotdeauna mi le reproșez, (și cine este mai nărod decât mine,
și cine mai necredincios?)
Ale ochilor care zadarnic jinduiesc după lumină, după semnificația lucrurilor,
ale sisificelor strădanii,
Dintre răspunsurile nesatifăcătoare ale tuturor, ale mediocrilor și sordidelor
mulțimi pe care le observ în juru-mi,
Ale anilor anodini și fără noimă ai celorlalți, și între aceștia și eu amestecat,
Întrebarea, o, eu, atât de trist repetând, la ce bun să fiu în mijlocul acestora, o, eu, o, viață?

Răspunsul.

Fiindcă tu ești aici – fiindcă viața există și identitatea,
Fiindcă piesa continuă dramatic și poate că tu vei contribui cu un vers.



A Child Said, What Is The Grass?
A child said, What is the grass? fetching it to me with full
hands;
How could I answer the child?. . . .I do not know what it
is any more than he.

I guess it must be the flag of my disposition, out of hopeful
green stuff woven.
Un copil a zis: Ce este iarba?


Un copil a zis: Ce este iarba? Arătându-mi-o în palmele pline;
Cum aș putea răspunde copilului? Nu știu ce este mai mult decât el.
Bănuiesc ca ar trebui să fie blazonul stării mele sufletești,
țesut cu fire verzi de speranță.


Or I guess it is the handkerchief of the Lord,
A scented gift and remembrancer designedly dropped,
Bearing the owner's name someway in the corners, that we
may see and remark, and say Whose?

Or I guess the grass is itself a child. . . .the produced babe
of the vegetation.


Sau mai cred că este ștergarul Domnului,
Ofrandă anume desenată spre aducere aminte,
Purtând emblema Sa undeva prin colțuri ca noi văzând
Cu luare aminte să ne întrebăm: a Cui este?

Ori poate că iarba este un prunc ... vlăstar
al germinației vegetale.


Or I guess it is a uniform hieroglyphic,
And it means, Sprouting alike in broad zones and narrow
zones,
Growing among black folks as among white,
Kanuck, Tuckahoe, Congressman, Cuff, I give them the
same, I receive them the same.

And now it seems to me the beautiful uncut hair of graves.


Sau cred că iarba este o hieroglifă uniformă,
Ceea ce înseamnă încolțind la fel pe plaiurile bogate și sărace
Crescând la fel printre semenii cei negri și cei albi,
Kanuck, Tuckahoe, Congressman, Cuff, le dăruiesc tuturor la fel,
îi întâmpin pe toți deopotrivă.

Și acum mi se pare fermecător firul ierbii necosit de pe morminte.


Tenderly will I use you curling grass,
It may be you transpire from the breasts of young men,
It may be you are from old people, or from offspring taken
It may be if I had known them I would have loved them,
soon out of their mother's laps,
And here you are the mother's laps.


Cu tandrețe te voi atinge cârlionțată iarbă,
S-ar putea ca tu să asuzi pe pieptul tinerilor,
S-ar putea să fii din oameni bătrâni, sau din odraslele lor
Poate dacă i-aș fi cunoscut i-aș fi adorat pe toți
încă de pe când erau în poala mamelor lor,
Și iată că tu, iarbă, poala mamelor ești.


This grass is very dark to be from the white heads of old
mothers,
Darker than the colorless beards of old men,
Dark to come from under the faint red roofs of mouths.

O I perceive after all so many uttering tongues!
And I perceive they do not come from the roofs of mouths
for nothing.


Iarba aceasta este de un verde prea închis ca să fie de pe creștetele
încărunțite ale bătrânelor mame,
Prea negricioasă să fie de pe bărbile spelbe ale bătrânilor,
Prea sumbră să se tragă din cerurile roșiatice ale gurilor.

O, eu percep de fapt atât de multe limbi vorbărețe!
Și cred că vorbele nu ies din cerurile gurilor în zadar.


I wish I could translate the hints about the dead young men
and women,
And the hints about old men and mothers, and the offspring
taken soon out of their laps.

What do you think has become of the young and old men?
What do you think has become of the women and
children?


Aș dori să pot găsi o explicație despre tinerii bărbați răposați și femei
Și dovezi despre bătrâni și mame, despre odraslele smulse
prea devreme din poalele lor.

Ce credeți că s-a întâmplat cu acei tineri și bătrâni?
Ce credeți că s-a întâmplat cu acele femei și copii?


They are alive and well somewhere;
The smallest sprouts show there is really no death,
And if ever there was it led forward life, and does not wait
at the end to arrest it,
And ceased the moment life appeared.

All goes onward and outward. . . .and nothing collapses,
And to die is different from what any one supposed, and
luckier.


Ei sunt vii și bine undeva;
Unde este cea mai măruntă încolțire nu este cu adevărat moarte,
Și chiar dacă ar fi moartea duce la viață, nu așteaptă
la capăt să-i pună stavilă,
Ci se mistuie în clipa când viața a apărut.

Toate merg înainte și-n afară și nimic nu se prăbușește
Și a muri este altceva decât oricine și-ar închipui, și este
mai ferice.



Traduceri de Marin Mihalache / Chicago





Traduceri de Marin Mihalache     2/11/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian