Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Anca Stangaciu - Securitatea si Exilul Intelectualilor Romani in Italia.

O carte bine documentata, bine scrisa si bine venita! Felicitari autoarei Anca Stangaciiu, conferentiar la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Tema principala a cartii este modul in care securitatea regimului instaurat de Sovietici in tara dupa 1944 a urmarit incontinuu exilul romanesc incercand sa-l discrediteze, sa-l compromita si sa-l anihileze. De la inceput se impun doua observatii: Este laudabil faptul ca cercetatorii din tara au reusit sa obtina acces la arhivele securitatii si sa studieze exilul confratilor plecati; si Este lamentabil sa constati cat de diabolica si de perversa a fost securitatea in eforturile ei de a anihila exilul.

Volumul se concentreaza pe exilul romanesc din Italia, limitat ca numar, dar cu precadere intelectual si foarte activ. Cartea are insa multe referiri la exilul European, in special cel din Franta, Germania si Spania, dar si din cele doua Americi. In calitate de exilat de peste 52 de ani si activ continuu in viata emigratiei, am intalnit si cunoscut foarte multi confrati mentionati in cartea doamnei Stangaciu. Fara falsa modestie, cred ca sunt unul din ultimii exilati romani care a cunoscut atat exilul politic imediat post-belic cat si emigratia din uiltimele decenii. Sunt deasemenea ultimul asociat in viata al Comitetului National Roman din New York condus de fostul ministru de externe Constantin Visoianu.

Impresioneaza meticulozitatea cu care autoarea a facut cercetarile si a parcurs documentele securitatii. (Si ma intreb dece mie personal mi s-a respins accesul la arhivele Serviciului de Informatii Externe?) Impresioneaza totodata obiectivitatea cu care autoarea abordeaza oamenii vizati indiferent de culoarea lor politica- taranisti, liberali sau legionari. Si cel mai mult impresioneaza modul draconic in care a lucrat securitatea si imensele resurse umane si financiare pe care le-a cheltuit ca sa urmareasca activitatea celor fugiti. Asa cum afirma scriitorul Paul Goma, cu care am stat un timp in inchisoarea din Gherla, securitatea a fost raul absolut al Romaniei. Si totusi, nici securitatea nu a fost de capul ei. Cine a organizat-o si cine dirijat-o?

Si aici trebue sa fac o observatie trista pe care probabil autoarea cartii nu o cunoaste. Fosta securitate, azi serviciul SRI, si-a schimbat doar la fata dupa 1989. “Serviciile” continua sa lucreze cu aceiasi indivizi-surse si cu aceleasi obiective: controlul a ceace acum se chiama“diaspora” si anexarea emigratiei la interesele noii “nomenclaturi” din tara.
Autoarea cartii reuseste sa desluseasca atat nuantele exilului ca entitate politica si culturala, cat si metodele si manevrele securitatii menite sa-l dezbine. In acelasi timp, ea nu se pierde in generalitati si se refera individual la numerosi membri ai exilului din care unii au ajuns mari personalitati.

D-na Stangaciu descrie deasemenea relatiile celor plecati cu familiile ramase in tara si modul in care securitatea intercepta si “valorifica” acele relatii. Cititorul face cunostinta cu limbajul securitatii pe care de altfel multi dintre noi l-am simtit personal: agenti acoperiti, informatori, surse, utilizare’ in orb’, diversiune, infiltrare, dezinformare, etapizare, remodelare a gandirii, exploatare a fricii, santaj emotional, etc. (pp. 231-233) . Modul de organizare interna al securitatii este si el documentat si este infiorator sa afli ca intre 1948 si 1988 securitatea a recrutat si folosit 500.000 de informatori. Cum a lucrat concret, ce a urmarit si ce a reusit, ne spune autoarea in propriile sale cuvinte.

“…Consolidarea regimului comunist si a Securiatii a dus la destabilizarea exilului prin infiltrari, tradari si colaborationism, incat supravietuirea Romaniei democratice inafara spatiului national a capatat forma luptei anticomuniste versus cea a colaborarii, a rezistentei versus cea a propagandei procomuniste, a unitatii versus cea a dezbinarii.” (p. 374) …Tacticile diabolice, ascunse, persuasive sau manipulative ale Securitatii care prin ofiteri si agenti a reusit sa se infiltreze, sa destabilizeze, sa dezbina sau sa lase trauma...” (p. 319) Autoarea a inteles bine practicile securitatii desi din arhive nu a putut afla numele agentilor strecurati in occident.

…Pe la inceputul anilor 70 eram activ in Comitetul National Roman din New York si totodata presedinte al Societii Avram Iancu. La un moment dat s-a infiltrat intre noi un individ dubios, Constantin Milovan, care ne admonesta ca atacam pe nedrept tara natala care chipurile dezvoltase relatii atat de bune cu America. Individul incerca pe diverse cai sa creieze grupuri de prieteni ai noului regim si ne indemna sa colaboram cu autoritatile de la Bucuresti. In final, l-am exclus din societate si l-am izolat. Ceva mai tarziu, cand a venit Ceasescu in vizita la New York, Milovan s-a prezentat la hotelul unde era cazat acesta si l-a felicitat pentru politica sa. Ulterior, generalul Mihai Pacepa a confirmat ca Milovan fusese infiltrat de Securitate intre noi.

Obraznicia si diabolismul securitatii a fost insa tipatoare la cer. La New York Milovan a scos periodic un ziar numit dezinformativ Dreptatea si imediat dupa 1989 s-a prezentat la biroul din Bucuresti al liderului taranist Corneliu Coposu ca sa-si arate activitatea si meritele din exil. In 1991 eu am fost trimis oficial de Vocea Americii la Bucuresti si m-am intalnit cu domnul Coposu caruia i-am explicat cine era in realitate Milovan. Domnul Coposu mi-a raspuns fara prea multa convingere ca nu avea de unde sa stie. Adevarul este ca trebuia sa stie. Le scrisesem personal si lui si ulterior lui Constantinescu Emil ca noi, refugiatii mai vechi, cunosteam foarte bine America si le propuneam sa organizam un grup prin care sa oferit consiliere noilor lideri politici din tara. Nu i-a interesat. Noii lideri au preferat sa lucreze in continuare cu ambasada Romana din Washington unde serviciile de informatii si-au pastrat vechile structuri... Si tot asa se lucreaza si azi.
In ce priveste stilul cartii Securitatea si Exilul… autoarea foloseste fraze foarte lungi in opinia mea, dar clare din punct de vedere structural, ceace face lectura usoara si placuta. Limbajul este si el bogat, fumos si modern, contrastand cu limbajul pompos si plin de barbarisme la moda in aceste zile. Studiul este totodata evident academic, cu note de subsol si citate, si dispune de un index nominal al multor persoane mentionate in text.

Personal, as dori sa vad un asemenea studiu referitor la exilul din America, dar avand in vedere numarul mare al romanilor stabiliti in Statele Unite si activitatile politice vaste ale multora dintre ei, asa ceva s-ar intinde pe mii de pagini. Si ma gandesc la propriile mele dosare amintindu-mi de ce imi scria tata din Bucuresti prin 1980. Tata a fost un om simplu, dar integru si deosebit de demn. Fusese sergent in primul razboi mondial si luptase la Marasesti. Refac partial din memorie scrisoarea sa:

”Nicule am fost chemat la securitate unde m-a primit un colonel, da sa stii ca era om spalat, nu daia pe care ii stii tu. Mi-a aratat un teanc de dosare care se ridica din podea pana la inaltimea biroului… ‘Uite ce ne face fiul dumitale in loc sa aprecieze eforturile noastre pentru propasirea tarii,’ mi-a spus colonelul... Din scrisoare am inteles insa ca tata era cumva mandru de ceace faceam eu in America. De altfel, cand mi-am luat doctortatul i-am trimis o copie a diplomei si am aflat mai tarziu ca tata se ducea la toti prietenii sa se laude cu mine. Acum, as vrea sa vad cum ma “lauda” securitatea in acea perioada…

Si un gand final pentru cercetatorii din tara care cunosc activitatea exilului doar din documente. Majoritatea covarsitoare a oamenilor isi vad de treburile, nevoile si interesele lor cotidiene. Cei care iau atitudine politica publica ori se afirma ca intelectuali de valoare sunt foarte putini. In America romanii exilati care au luat consecvent atitudine impotriva comunismului au fost probabil sub o suta iar liderii ii poti numara pe degete. Acestia au mentinut insa incontinuu si mod intransigent faclia libertatii Romaniei.



Prof. Dr. Nicholas Dima, USA, Ianuarie 2020.






Nicolas Dima    2/11/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian