Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
„Amintiri din California” o carte semnată de Anca Jianu

Volumul „Amintiri din California” al doamnei Anca Jianu este structurat în 38 de capitole, reprezentând fiecare câte o poveste, frumos prezentată, despre incursiunile pe care conaționala noastră le făcea în concedii sau weekend-uri în diferite zone ale statului California, dar și în alte state din vestul SUA. Pe alocuri narațiunea sa este presărată cu imagini. La sfârșitul cărții ne este prezentat și un album cu cele mai semnificative fotografii color.

Doamna Anca Jianu își începe „depănarea” amintirilor cu primele momente ale „debarcării” domniei sale în S.U.A., mai precis în California.
Este normal să ai o senzație stranie când ajungi într-o lume peste mări, țări și ocean, într-un continent în care se vorbește o „altfel de engleză”.
Autoarea întâmpină numeroase greutăți la serviciu, deși este pregătită profesional și-și exercită cu fidelitate atribuțiunile la locul de muncă. Drama româncei plecată în străinătate se manifestă oriunde în lumea asta. Dar la fel se poate considera și drama româncei, în propria țară, care este nevoită să-și părăsească ținuturile dragi, natale, prietenii, colegii, rudele, copiii, și în lupta pentru existență să pășească într-o „lume” total străină, dar care până la urmă îți poate oferii o șansă la viață, o șansă la existență decentă, o lume în care, deși duci o muncă asiduă, ai posibilitatea s-o vezi, s-o vizitezi și să te delectezi cu frumusețile naturale ale planetei, dar mai ales cu realizările moderne ale omului, o lume a „tuturor posibilităților”!

O primă concluzie pe care o trage asistenta medicală, Anca Jianu, este aceea că alte „nații” sunt mai unite decât românii și se ajută între ei.
„Am remarcat că, în multe cazuri, afroamericanii au resentimente față de caucazieni și că filipinezii sunt imigranții cei mai uniți, permanent în alertă să te surprindă greșind, ca să te poată raporta și îndepărta, pentru a-și aduce aici prietenii sau rudele… Din acest punct de vedere am avut și eu multe necazuri, mai ales că eram vulnerabilă: aveam o vârstă și eram nou venitㅔ

Autoarea face câteva remarci foarte interesante pe care, noi românii și chiar și europenii poate nu le cunoaștem despre spiritul „American” din școli.
„Interesant și bine este că la școlile americane sunt foarte apreciate orele de sport. Și la bacalaureat esti obligat să susții o probă sportivă, indiferent de profilul colegiului (…) Foarte apreciate în America sunt sporturile de echipă (fotbalul american, baschetul, hocheiul). Acestea au un important rol formativ, învățând tinerii să respecte regulile jocului, să se comporte fairplay și să pună mai presus interesul echipei decât pe cel al evidențierii personale. Este o utilă lecție pentru viață!”

Doamna Jianu stăpânește foarte bine tehnica descrierii, a creării de imagini reale pt ochiul cititorului.
„În Club sălile erau mici, semiobscure, cu pereții acoperiți cu figuri de artiști, de magicieni, diferite desene care puteau fi văzute numai dintr-un anumit unghi, tablouri cu figuri tridimensionale, sau tablouri cu imagini care văzute din diferite unghiuri, păreau că se mișcă sau se transformau în altceva. Am văzut un tablou de bărbat, care privit dintr-un anumit unghi parcă arunca din ochii conuri de raze care să te hipnotizeze dacă te uitai fix, dar privindu-l din față, tabloul repectiv era complet negru!”

Sau când petrece o zi în Huntington Park „Pădurea de cactuși te impresiona prin înălțimea și desimea lor, ca și cactușii mari, rotunzi, plini de flori albe, roșii sau galbene. Unii cactuși erau alungiți pe pământ și contorsionati ca niște șerpi. Alții se aseamănau cu niște limbi enorme (limba soacrei) și aveau flori galbene”.
Cu toate greutățile întâmpinate din pricina adaptării și a discriminării, autoarea amintirilor din California nu regretă perioada de 15 ani petrecută în America, deoarece a avut ce vedea și vizita, locuri, muzee, grădini poate unice în lume, fiecare cu specificul său. A acumulat o adevărată experiență de viață pe un tărâm străin cu un amalgam de etnii și civilizații de pe tot globul.

Scriitoarea ne vorbește și despre călătoria cu avionul din aeroportul Ontario până la Huston și de acolo la New Orleans, cunoscut și ca „orașul jazzului”, „în statul Louisiana pe fluviul Mississippi în apropiere de golful Mexic”, dar și de cea cu vaporul pe Atlantic.
„Am decis să fac o baie în oceanul Atlantic. Apa era plăcută și curată, nu avea alge, era limpede și se unduia pe lângă mine de parcă voia să mă îmbrățișeze. Valurile oceanului te loveau împingându-te spre mal, dar totodată te atrăgeau după ele. Aceleași valuri te biciuiau când erai mai departe de țărm, iar când erai aproape de mal îți furau nisipul de sub tălpi, dezechilibrându-te”.

Sunt prezentate numeroase date despre cultura și civilizația care predomină în orașe: franceză, spaniolă, mexicană, africană, amerindiană.
Crăciunul l-a făcut cu colegele sale filipineze care, ea fiind tot imigrantă, nu o detestau ca pe americani și japonezi.
Autoarea face o remarcă foarte interesantă despre filipinezi:
„La filipinezi există o vorbă că mâncarea trebuie gustată cu toate cele cinci simțuri, inclusiv cu pipăitul. De aceea ei preferă să mănânce cu mâna, deși știu să folosească și bețișoarele!”

Doamna Jianu are simțul dezvoltat al detaliului:
„Într-un colț se afla o pianină, care avea să prindă glas mai târziu. Sufrageria era destul de mică dar părea și mai mică datorită mulțimii decorațiunilor, vaselor de cristal, îngerașilor suspendați, unii chiar pe pereți. Abia te puteai mișca printre lucruri. Până și la baie aveau prosoape cu Crăciunul, iar săpuniera și alte ustensile erau în ton.”
Totuși autoarea nu face abuz de amănunte, de detalii care ar putea plictisi cititorul, ci dânsa dă informațiile necesare care să-i stârnească acestuia plăcerea și curiozitatea pentru a continua lectura până la sfârșit a fiecărui capitol și a începe pe următorul imediat, urmând calea firească a desfășurării evenimentelor și a pelerinajului său în timpul liber, în week-end sau în vacanțe.
Deși la început a întâmpinat multe greutăți cu serviciul, mai ales din pricina discriminării, totuși, cu timpul a legat prietenii sau amiciții cu colegele filipineze, mexicane etc, și de multe ori era invitată la ele acasă.

Autoarea ajunge printr-o excursie și în orașul Oxnard de pe coasta Pacificului!!!
Nu lipsește nici vizita în Arizona cu vestitele sale canioane!
„În mai 2007 am plecat împreună cu Gabriela, într-o excursie de patru zile în Arizona…”
„Autobuzul alerga bucuros printre stâncile golașe, pe șoseaua care străbătea prin deșertul Nevada. Puteam vedea deșertul în toată sălbăticiunea și asprimea lui. Ici-colo câte un cactus înflorit…”
„S-au cazat la unul din numeroasele hoteluri de pe malul fluviului Colorado.
„A doua zi dimineață am pornit spre Grand Canyon…”
„Stâncile de culoare roșie, te făcea să crezi că ești pe alt tărâm. Parcă s-au format din jăratic, s-au răcit, dar au rămas tot roșii. La venirea serii, apusul schimba culoarea stâncilor și umbrele înfricoșătoare te făceau să te simți într-o lume ireala, de basm cu zmei si balauri.”
Din călătoriile domniei sale nu lipsește nici Las Vegas, la o familie de prieteni români.

Autoarea prezintă și câteva din obiceiurile sud americanilor.
„Echipele de dansatoare sunt îmbrăcate în culori vii. Dansatoarele au la încheietura mâinilor brățări cu clopoței, iar pe gambe, șiruri de clopoței. Pe cap au berete cu pene de struț (nandu), fazan și condor. Barbații dansatori au și ei șiruri de clopoței pe gambe și bentițe cu pene foarte lungi pe cap. Cu toții dansează în jurul unei făclii, printre rotocoalele de fum alb, în sunetul tobelor și clopoțeilor. Cântecele lor sunt executate cu instrumente tradiționale de percuție sau de suflat și răsună în tot cartierul…”
„Uneori aici vin și mariachi, cântareti de muzică tradițională mexicană, îmbrăcați în costume specifice: cu sombrero, jachete și pantaloni negri și brâu lat roșu. Orchestra de mariachi cuprinde: corzi, trompete și canto.”
La „Norton Simon Art Museum” din Pasadena, scriitoarea are ocazia, împreună cu copiii și nepoatele care veniseră la ea în vizită, să întâlneasc㠄Pasărea Măiastr㔠a sculptorului roman Constantin Brâncuși. De fapt și-a plimbat copiii și nepoții prin mai multe părți din acea zonă californiană.

După fiecare excursie autoarea se simțea satisfăcută și mulțumită sufletește, „îmbogățită spiritual” de tot ceea ce vedea în orașe, muzee, grădini, parcuri, gheizere, lacuri, canioane, rezervații, peisajele înconjurătoare zărite din mașină, din tren sau avion și întinderea de apă ce înconjura vaporul cu care se plimba.
După cum doamna Anca Jianu dă de înțeles, să nu credeți că în „Țara tuturor posibilităților” este numai „lapte și miere”, fiindc㠄tuturor posibilităților” înseamnă de toate, și bune și rele.
În capitolul „Viața din California” povestitoarea trage o concluzie generală, punctând asupra unor aspecte din această țară unde există un amalgam de nații și civilizații.
„Condusul mașinii pe freeway e destul de periculos atât noaptea cât și ziua... Trebuie să fii prudent ca să conduci printre tot felul de șoferi: drogați, bețivi, șoferi cu vârste înaintate sau tineri iubitori de viteze mari și de manevre bruște. Trebuie să fii cu ochii nu „în patru", ci „în zece!”
„Orașul Los Angeles are taxe mari la toate utilitățile: apă, curent, gaze, asigurări pentru casă și mașină. E adevărat că banul are valoare și sunt magazine de tot felul, la diferite prețuri, dar nu e Europa, care deține etalonul eleganței și culturii!
Sunt puțini „cei stilați" și cu educație. Majoritatea sunt un amalgam de imigranți de pe tot globul, cu diferite culturi, diferite obiceiuri. Sunt mulți asiatici care mănânca cu mâna, nefamiliarizați cu furculița și cuțitul sau care beau supa cu bolul. Alții folosesc betișoare, cum este tradiția în Asia de est.
Japonezii sunt cei mai politicoși și răbdători, atenți să nu deranjeze pe cei din jur și în acest spirit își educă și copiii. Dar nu locuiesc numai japonezi în LA”
Din pelerinajul domniei sale nu a lipsit nici San Francisco!

Emoționante sunt capitolele de la finalul cărții când doamna Anca Jianu urma să se întoarcă definitiv în țară. Prietenii au invitat-o la diverse evenimente. La fel de emoționant este momentul pensionării sărbătorit în Sala de conferințe a Spitalului unde a lucrat, împreună cu doctorii, rezidenții, colegele și colegii.
„Cand te pensionezi, aici, în California, este un frumos obicei: să te sărbătorească colegele, când fiecare aduce mâncare, să mâncăm împreună și să petrecem. ”
„Cum aveam colege de multe naționalității, tot atâtea feluri de mâncare au adus... Aveam colege din Filipine, Corea, Mexic, America de Nord, America de Sud, India, afroamericance etc.”

Deși autoarea a fost plecată 15 ani în SUA nu și-a uitat ținuturile dragi, nu și-a uitat poporul și a continuat să dea dovadă de patriotism și să prolifereze spațiul și valorile românești.
„A apărut atunci și Managerul serviciului Oral Surgery, de la Spitalul Martin Luther King, cu doctorul Lether care mai venea pe la Serviciul nostru și cu care vorbeam deseori despre Romania, despre Hotelul de gheața de la Bâlea Lac, despre Transfăgărășan, Casa Poporului sau Peștera Urșilor. El știa să asculte și să afle lucruri noi, iar mie îmi plăcea să-mi amintesc lucruri de acasă, din țara mea. I-am povestit despre inventatorul stiloului Petrache Poenaru și despre doctorul Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei și aceste lucruri i s-au părut așa de interesante doctorului Lether, încât a început să se documenteze referitor la realizările și descoperirile științifice românești.”

Amintirile o cuprind și acum cu nostalgie, în anii 2020, pe doamna Anca Jianu, despre anii petrecuți în America în lupta pentru existență și un trai mai bun. Țara tuturor posibilităților are și bune și rele iar oamenii, cu apucăturile lor pozitive și negative, demonstrează că sunt „pământeni” și nu „extratereștrii” și sunt supuși greșelii, discordiei, discriminării, dar undeva, în ungherul sufletului, păstrează efectele umane ale divinității!

În această carte de multe ori narațiunea se transformă în reportaj turistic, totul împletindu-se miraculos în fraze fluente, creând nu numai imagini mirifice dar emanând parcă și o anume muzicalitate, o armonie a peisajului natural cu modernismul și trăirile sufletești ale ființei umane.

„Amintiri din California” constituie o carte de excepție despre cultura și civilizația americană, dar și a etniilor conlocuitoare, o carte care te impresionează prin lecturarea sa, dar și prin talentul scriitoricesc al doamnei Anca Jianu, chiar dacă această pasiune și-a descoperit-o mult mai târziu când anii i-au oferit posibilitatea să acumuleze multă experiență de viață, inclusiv în străinătate și amintirile și impresiile de excepție să le aștearnă pe hârtie, frumos încondeiate!


N.O.
vezi coperta cartii la rubrica Evenimente Culturale





Ion Nălbitoru    2/5/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian