Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Voință să fie!

Cu ceva timp în urmă, să tot fie câteva luni bune, discutam cu o bătrânică diverse chestiuni. Din una- n alta, mi- a mărturisit că toată viața ei nu a știut nici o rugăciune, fiind că nu a făcut școală prea multă și nimeni nu a stat să o învețe vreo rugăciune.

Nu că aș fi fost curios din fire, ci ținând de logica discuției, am îndrăznit să o întreb dacă, nu cumva i- a fost greu din cauza acestui lucru.

– Ei, părinte, greu mi- a fost, dar am zis și eu lui Dumnezeu cum m- am priceput: un „Doamne ajută!, un „Doamne iartă- mă!”, un „Doamne îți mulțumesc!”

– Și, te- a ajutat?!

– Păi, de ce să nu mă ajute?! Ce?! El ne ajută pe toți. Dar, știi ce părinte?!

– Ia zi, matale!!

– Eu am fost aia care nu prea L- am băgat în seamă. Acu îmi pare rău, dar m- am luat după unele sau altele și acu mă căiesc, maică, că dacă aveam și eu mai multă minte și carte, poate alta era viața mea.

– Auzi matale, nu ai vrea să înveți acum, măcar, „Tatăl nostru?!”

– Părinte, maică, la vârsta mea de 86 ani, crezi că mai am eu minți?!

– Știi ce?! Având în vedere că nu ești așa de bătrână, ci doar făcută de mult, eu zic să încercăm. Hm?! Ce zici?!

– Păi și cum facem că, eu nu mai văd bine și nici nu mai știu a citi?!

– Uite, zi după mine: Tatăl nostru …….

Am repetat de câteva ori rar, cu intonație și cu mult drag rugăciunea și am văzut multă bucurie smerită pe chipul bunicuței.
După câteva săptămâni, o zăresc iar și îmi face semn discret să mă aproprii.

– Părinte, săru mâna!

– Doamne ajută, maică! Care- i baiul?!

– Ai ceva timp să mai zicem rugăciunea aia de data trecută, că tare bine îmi este de atunci?!

– Da. Hai să o zicem împreună.

Ne așezăm amândoi în stil moromețian și zicem: eu primul, bătrâna după mine.
Pe măsură ce ne rugam, chipul îi devenea luminos.
Parcă întinerea viața în dumneaiei. Nu am mai întâlnit asemenea bucurie pe chipul unui om.

Astăzi, când merg să o împărtășesc și ajung la „Tatăl nostru” de la „Rugăciunile începătoare”, bătrâna îmi face semn:

– Acu zic eu părinte!

Încuviințez din cap și mă bucur pentru bucuria dumneaiei.
Sunt convins că și Sfânta Împărtășanie are, pentru ea, alt gust: cel al bucuriei extinse, că a apucat clipa în care să vorbească smerit ca de la suflet la suflet cu bunul Dumnezeu.

Voință să fie!



Sebastian Cătălin Hogea, preot








Sebastian Cătălin Hogea    1/29/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian