Ultima scrisoare
Condoleante Tudor Gheorghe
Adio!.. viața ,cu nenumărate împliniri și zile fericite
Sculptate în sufletu-mi, de acum rămas singur, pribeag
Căci astăzi Dumnezeu, cu gânduri poate, prea grăbite
Te-a luat la EL...iubita mea, din al nostru creștin prag.
Adio!...minunea mea, pierdută pe vecie, comoara
De acum voi fi cel mai sărac, un singuratic moșneag.
Tu ai urcat la cer, iar viața mea în deznădejde coboară.
Te-ai dus și nu o sa te mai vad, odorul meu cel drag!...
Cui mai dau în fiecare zi, cate o frumoasă floare
După ce mă întorc de pe scenele, dintre străini?
Azi sufletul meu plânge și neasemuit de rău mă doare
Adăpostind în el, nenumăratele și minunatele amintiri.
Florile tale din casa au început sa se ofilească toate
De când, pe un drum, fără întoarcere ai plecat
Eu le-am spus ca tu, sa le uzi, nu se mai poate
Și de atunci eu, doar cu lacrimi amare le-am udat.
Adio!...atâtea bucurii, adunate, din minunate vacante
Când ne pierdeam prin natura, pana seara târziu
Unde mă bucurai cu zâmbetul, dându-mi atâtea speranțe
Că vei rămâne lângă mine mereu, pana sunt încă viu.
Dar am rămas de azi singur, doar cu sfântă ta draga icoana
Din răsăritul casei noastre, la care, cu evlavie, te închinai.
Nu am sa mai simt, de acum, ca altădată, gingașă ta mană
Cu care și pe mine, de atâtea, ori, cu drag mă mângâiai.
M-ai lăsat singur și te-ai dus sa te odihnești în cripta rece
Cu trupul tău firav, cu zâmbetul privirii tale îngerești.
Mă va apăsa greu timpul, ce peste mine, prea încet va trece,
Căci îmi va lipsi, la gura sobei, ale tale, minunate povesti.
Adio!...îți spun ca nu mai am, de acum, draga mea ce face
Dacă așa ne-a rânduit bunul nostru Sfânt Dumnezeu,
Tu sa mergi, acolo unde, este doar fericire, liniște și pace
Eu să rămân sa închid singur, ușa casei noastre mereu.
Mi-a mai rămas, ca sub pânza vremii sa adăpostesc trecutul
Atât de minunat ce o viața, l-am petrecut împreuna
Sa nu-l împrăștie vreo mare durere sau al vieții aspru, vântul
Ce îmi va bântui singurătatea și va fi peste mine stăpână.
De acum, pe orice scena, dacă vreodată mă voi mai urca
Glasul meu va aduce în fața lor, doar cântece de jale și dor
Dar sigur, de acum înainte, mormântul tău va fi scena mea,
În aplecate și îndoliate rugăciuni, până când iubito, am sa mor.
Așteaptă-mă, durerea mea, ca am sa vin lângă tine curând
Dacă se va milostivi de rugăciunile mele bunul Dumnezeu
Și va deschide poarta vămilor, sa îmi facă la EL rând.
Până atunci sa ști...pe aceasta lume, o voi duce tare greu…
Ramai în leagănul Domnului, sufletul meu!...
Achim Bucutea 27 Ianuarie 2021 Toronto
|
Achim Bucutea 1/28/2021 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.