Tu Poet al nemuriri
Ai cutreierat păduri și ai dormit lângă izvoare,
Lagănându-te pe ramuri, ai făcut din Lună, Soare
Te-ai desprins de-a ta lume si ai zburat prin galaxii
Urmărit de-au vechi amor cu jăratec în priviri
Te-ai lăsat vrăjit de noapte și a Cerului câmpie ,
Ca să poți sădi-n iubire steaua-ți pentru veșnicie
Poposind prin întuneric ai descătușat și zarea
Agățată de-o stâncă ce-o-îngroapă în valuri marea
„Lângă lacul cel albastru „presărat cu flori de dor,
Rătăceai mii de secunde urmărit de-un stins amor,
„Pe al umbrei întuneric „ ,semănai viața pe vise,
Cu firmituri de stele, îmbrăcați firave clipe
Tu Poet al nemuriri, ce ai zidit versuri pe Cer
Și-ai pătruns în ochii lumii cu poeme fel de fel,
Strălucești și azi flămând ,luminând întreaga zare,
Respirând prin văi și codrii ca o Mare-n revărsare
.................................
Petronela Mocanu .
|
Petronela Mocanu . 1/17/2021 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.