Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Amurg de vremuri

Vremile se urmează unele altora și la un loc, ele sunt timpul istoric,trecător și al cărui rost ar trebui să fie mântuirea oamenilor, a tuturora și a fiecăruia.

Amurgul unei anume “vremi”,epoci istorice,este întotdeauna trist,nostalgic,pentru cei care privesc din perspectiva timpului și cel mai adesea violent și sângeros, pentru cei care trec prin acel amurg.
Cu ceva timp în urmă am privit la conace și case de vânătoare ale nobilimii din veacul al XIX-lea.Aceste clădiri erau toate “frumoase”, în înțelesul autentic al cuvântului.Erau întocmite după un plan chibzuit,erau utilitare, dar fără cruzime și mai ales fără ostentație,erau clădiri făcute cu bun gust și bun simț.Am făcut o comparație cu actualele case și anexe ale bogatasilor zilei,ale “neamului prost” ajuns în fruntea bucatelor.M-am gândit la bunkerele construite de neo-ciocoimea românească de azi și la sinistrele exchibitionisme obscene în care viețuiesc,bântuiți de coșmare și droguri,celebritățile Hollywood.
Această comparație ilustrează declinul general al omenirii, coborârea în nesimțire,în îngroșarea sufletească și ,în consecință,în lipsa de rost.

Putem vedea ,sub ochii noștri,cum o supra-putere,se desface,cum sistemul pe care s-a întemeiat,osificat și anchilozat,nu mai este capabil să se reinventeze ,să se adapteze la mersul vieții.Iar aici trebuie să fim foarte bine înțeleși.
Cu cât o “civilizație” va fi mai materialistă,mai cunsumatorista,mai egoistă,deci mai îndepărtată de rostul REAL al timpului istoric,sfârșitul ei va fi mai hidos.Căci Rostul timpului istoric este strădania spre mantutire,strădania de a afla drumul și a urma drumul care ne poate reântoarce în ‘Raiul în care ne-a vrut Dumnezeu”.
Personal pot ilustra cele spuse mai sus prin exemplul bunicilor mei materni.

Bunicii mei materni,Colonelul K.u.K(armata Austro-Ungară,armata cesaro-craiasca) Romulus Boldea și soția sa ,Otilia,născută Bauer,dintr-o familie de germani din Bijeljina(Bosnia), și-au încheiat zilele în satul strămoșilor mei,Borlovenii-Vechi din Valea Almajului,Banat.
Fără îndoială că au avut beneficiul de a trăi într-o casă generoasă și în declinul, care era încă suficient și decent ,al unei gospodării care,fusese,înfloritoare.Dar existența lor a fost dominată de amurgul unei vremi complexe.În Borloveni,sub nemiloasele lovituri ale bestialului sistem comunist,amurgeau ultimele reflexe al “imparatiei cesaro-crăiești” și amugea viața tradițională a satului românesc.Dar acele vremi amurgeau lin și în bună măsură,acel amurg,părea un rămas bun și o mângâiere de pe urmă ,din partea unui timp rodnic și bun.
Aceste stări încă existau ,dar în amurg, și ultimele lor “roade” încă se mai adunau în viața oamenilor și,în acest caz,în viața bunicilor mei.
Tot ceeace ei consumau era produs în casă și din ceeace mai era în posesia acelei case.Pâinea era făcută din făină provenind din grâul celor câtorva “parcele” rămase în posesia casei în “luncă”.Acel grâu era măcinat la moară cu piatră mânată de roată “orizontală,cel mai simplu sistem de moară și o adevărată noțiune în Almaj.Făina era cu totul integrală,pâinea care rezulta era neagră și nespus de gustoasă.Untul era făcut din laptele vacii din grajdul casei.Era făcut într-un vas special(cred că se numea “badani’).La fel branza, venea din “vama” de lapte de oaie ce se cuvenea casei pentru oile care pășteau în câteva grădini,rămase în posesia casei.Mierea venea din “vama” pentru caii lăsăți să pasuneze în pădurea de cultură de salcâm,”băgrin”, ce străjuia casa.Țuica,’răchia”,de cea mai bună calitate ,era făcută din prunele adunate din grădinile casei.Iar carnea provenea din porcii crecuti lângă casă.Modul de preparare era încă cel artizanal și cel care îi prepară,”piemul” Tonny Ruszichka,era un adevărat maestru.Șuncile afumate erau egale în calitate cu cel mai bun “prosciutto’ pe care l-am mâncat.Lemnul de încălzit casa provenea din “zabranele” casei.Consumul unor produse,eminamente organice și artizanale,este un lux la care doar câțiva oameni se mai pot gândi astazi.Dar atunci asta era încă viață obișnuită.Era o gospodărie autarhică și aflată în asediu salbatec din afară.Dar o gospodărie care a rezistat, câtă vreme buncii mei au trăit.Mă gândesc că acesta conștiința a “asediului” l-a făcut pe Romulus Boldea să se împotrivească până când a închis ochii la gândul introducerii de lumină electrică în casă sau,încă mai violent,la ideea unui televizor.Era o lume în amurg,dar într-un amurg generos.Un amurg al unei vremi cu rost,al unei vremi în care Credința în Dumnezeu era parte esențială a vieții,un amurg care merită să fie păstrat în memorie.

Ceeace trăim astăzi este un amurg urât,înfricoșător și care vestește un “răsărit” încă mai sinistru.Un “răsărit” ,ai cărui inițiatori îl doresc să fie al întunericului,al spaimei,al satanismului.Încă mai avem posibilitatea de a îi sta împotriva.Nu inclestandu-ne pe această vreme a globalismului sordid,ci respingand-o cu scarba..Pentru a avea rost și nădejde în ziua de mâine, trebuie să privim spre Dumnezeu,Cel în Treime mărit și în Ortodoxie închinat,Cel care este același:ieri,azi,întotdeauna.


Alexandru Nemoianu
Istoric Michigan USA





Alexandru Nemoianu    1/4/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian