Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Viața și faptele Sfântului Ștefan Cel Mare

Stefan Cel Mare 1

Odrăslit de pământul Moldovei, măritul Voievod Ștefan cel Mare a fost cinstit dintotdeauna de către poporul dreptcredincios, care l-a numit „bun, mare și sfânt". Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusința cu care a condus țara cu dreptate -Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi și trădători - sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creștinătăți și zidirea unui mare numar de biserici și mănăstiri.

Dreptcredinciosul Voievod Ștefan s-a născut la Borzești, din părinți binecredincioși - voievodul Bogdan al II-lea și doamna Maria Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită față de țară și credința strămoșească. în toate câte le făcea, era călăuzit de duhul dreptății și al iertării. Curând dupa uciderea tatălui său la Răuseni de către Petru Aron, Ștefan cel Mare este chemat la tronul Moldovei. Pe Câmpia Direptate este întâmpinat de mulțimea poporului, în frunte cu mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie domn, i s-a răspuns într-un glas: „Întru mulți ani de la Dumnezeu să domnești".
Stefan Cel Mare 2

Deci luând Ștefan cel Mare domnia Moldovei cu voia lui Dumnezeu și venind turcii să jefuiască pe la Galați, i-a batut, luând Cetatea Alba și Chilia. Acesta a fost începutul războaielor cu vrăjmașii creștinătății pe care le-a purtat ca domn al Țarii Moldovei, și așa s-a dat Ștefan cel Mare în mâna lui Dumnezeu și s-a sârguit să împlinească voia Sa. Căci nu uita a săvârși, chiar și războaiele, cu frica de Dumnezeu și cu rânduială; și multe războaie a purtat și cu dreptate le-a câstigat, căci câte lupte a avut, atâtea mănăstiri și biserici a facut.

Iar rânduiala sa aceasta era: înainte de vreo luptă se lega, el împreună cu toti ostenii săi, a posti trei zile cu pâine și apa, spre a se împărtăși cu dumnezeieștile Taine. Și nu uita a pleca la luptă fără icoana Mântuitorului, dimpreună cu icoanele celor doi întâistătători și rugători înaintea Tronului dumnezeirii, adica a Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Botezatorul, care prin pronia dumnezeiască, se găsesc și astăzi la Sfânta Mănăstire Putna. Iar ca arma cerească lua întotdeauna Sfânta Cruce, pe care o însemnase pe toate armele și pavezele oștenilor săi. Și tot în chipul Sfintei Cruci a rânduit a se face toate săbiile oștenilor, ca în lupta cu vrăjmașul cel văzut să biruiască și pe cel nevăzut.

Acest mare și dreptcredincios voievod, apărător al creștinătății, pentru mulțimea sângelui curs în războaie, a ridicat mănăstiri pe locul bătăliilor, ca, în veac, atât călugării, cât și preoții din sfintele altare, să-l pomenească în rugaciune dimpreună cu cei căzuți, binecredincioși sau vrăjmași, așa cum Domnul însuși ne-a poruncit să ne rugăm.
Stefan Cel Mare 3

Iar chipul ridicării Mănăstirii Putna, cum spune cronicarul Ion Neculce, acesta a fost: a tras Ștefan Vodă cu arcul dintr-un vârf de munte ce este lângă mănăstire; si unde a ajuns săgeata, acolo a făcut prestolul în altar. Și a pus și pe trei boieri de au tras, pe vătaful de copii și pe doi copii din casă; și unde a căzut săgeata vătafului de copii a făcut poarta, iar unde a căzut săgeata unui copil din casă a facut clopotnița. Iar un copil din casă a întrecut pe marele Ștefan, căzându-i lui săgeata într-un delușor, ce se cheam㠄Sion", care este lângă mănăstire; și a zidit într-acel loc biserica de lemn.

Și a zidit Ștefan Vodă Mănăstirea Putna, să-i fie spre odihnă de veci, lui și familiei lui, și spre mângâiere poporului. Și a adus acolo pe Daniil Sihastrul, sfântul său duhovnic, împreună cu ucenicii săi, toți rugători cu inimă și desăvârșiți scriitori de cărți sfinte, căci alte cărți mai frumos împodobite ca ale lor nu s-au mai văzut. Asemenea și Sfântului Simeon Sihastrul, primul său duhovnic, și celor 17 ucenici ai săi le-a înăltat un schit în „Poiana lui Simeon", care mai apoi s-a numit Mănăstirea Pângărați. Iar după săvârșirea Cuviosului Simeon, a luat moaștele binemirositoare ale sfântului spre păstrare în cetatea Sucevei, capul lui avându-l cu dânsul totdeauna, ca pe un odor de mare preț, pe care în fiecare zi îl tămâia și îl săruta.

Iar în al 17-lea an al domniei sale, s-au ridicat turcii cu multă oaste și au venit în Moldova, ca să-l supună pe domn și să stăpânească acest binecuvântat pământ. Dar iscusit fiind voievodul la războaie, i-a atras într-o mlaștină de lângă Vaslui, la Podul Inalt, unde a zdrobit o oaste de trei ori mai mare decât a sa, căci bunul Dumnezeu a rânduit aceasta, ca prin acest mic popor să smerească împărăția turcească, cea păgână și vărsătoare de sânge crestinesc. Dar pentru că știa marele Ștefan Voievod ca în urma se vor întoarce păgânii cu mai mare oaste împotriva Moldovei, a scris scrisoare către toti regii și împărații Europei, cerând ajutor, după cum urmează mai jos:
Stefan Cel Mare

„Prealuminaților, preaputernicilor și alesilor domni a toată creștinătatea, cărora aceasta scrisoare a noastră va fi arătată, sau de care ea va fi auzită. Noi, Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor, cărora vă scriu și vă doresc tot binele. Și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor, Mahomed al II-lea, a fost de multă vreme și este încă pierzatorul întregii crestinătăți și în fiecare zi se gândeste cum ar putea să supună și să nimicească toată crestinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărui căpitan de frunte era Soliman pașa-beglerbegul. Împreună cu acesta se aflau toți curtenii sus numitului turc și mulțime multă din Valahia și domnul Valahiei cu toată puterea lui Asan-beg și Ali-beg și Scheder-beg și Graba-beg și Osu-beg si Valtival-beg si Serefaga-beg, domnul din Sofia, și Cuseran-beg și Tiri-beg, fiul lui Isac pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acesti mai sus numiți erau toti căpitanii cei mari, cu oștile lor.

Auzind si văzând noi acestea, am luat sabia în mână si cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Celui atotputernic, am mers împotriva dusmanilor crestinătătii, i-am biruit si i-am calcat în picioare si pe toti i-am trecut sub ascutisul sabiei noastre, pentru care lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru.

Auzind despre acestea împaratul pagân al turcilor, îsi puse în gând sa se razbune si sa vie, în luna mai, cu capul sau si cu toata ostirea sa împotriva noastra si sa supuie tara noastra crestineasca, pe care Dumnezeu a ferit-o pâna acum. Dar daca aceasta poarta, care este tara noastra, va fi pierduta, atunci crestinatatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugam de domniile voastre sa ne trimiteti noua pe capitanii vostri împotriva dusmanilor crestinatatii, pâna mai este vreme, fiindca turcul are acum multi potrivnici si în toate partile are de lucru cu oameni ce-i stau împotriva cu sabia în mâna. Iar noi, din partea noastra fagaduim, pe credinta noastra crestineasca, si cu juramântul domniei noastre, ca vom sta în picioare si ne vom lupta pâna la moarte pentru legea crestineasca, noi cu capul nostru. Asa trebuie sa faceti si voi pe mare si pe uscat, dupa ce, cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic, noi i-am taiat mâna dreapta. Deci fiti gata fara întârziere.

Suceava, în ziua Sfântului Pavel Tebeul, luna ianuarie în 15 zile, la anul 1475, Ștefan Voievod, domnul Tarii Moldovei".
Stefan Cel Mare

Dupa aceasta scrisoare a sa catre mai marii crestinatatii, prin care îi ruga de ajutor, de înfratire si de lepadare a mândriei, n-a primit nici un ajutor de la mândrii stapânitori ai Europei, dar, cu smerenie si tarie de mucenic, a îndurat înfrângerea ostirii moldovenesti la Razboieni, fiind oastea pagâna de zece ori mai mare. Și a fugit voievodul Ștefan spre Cetatea Neamtului, sa-si traga sufletul si sa afle încotro sa apuce. Si fiind maica sa în cetate - dupa cum iarasi scrie Ion Neculce -, nu l-a lasat sa intre si i-a zis ca orice pasare în cuibul ei piere; deci, sa se duca în sus sa strânga oaste, caci, cu ajutorul Domnului, izbânda va fi a lui. Si asa, pe cuvântul mamei sale, s-a dus.

Si, mergând în sus pe Moldova, a mers pe la Voronet, unde traia un parinte sihastru, pe nume Daniil. Chilia lui Daniil Sihastrul



Si batând Ștefan Voda în usa sihastrului ca sa-i descuie, a raspuns sihastrul sa astepte Ștefan Voda afara pâna îsi va ispravi rugaciunea. Si dupa ce si-a ispravit sihastrul rugaciunea, l-a chemat în chilie pe voievod si s-a spovedit Ștefan Voda la dânsul. Si a întrebat Stefan Voda pe sihastru: „Ce vom face, ca nu mai putem sa ne batem cu turcii? Inchina-vom tara la turci, au ba?" Iar sihastrul a zis: „Sa nu o închinati, ca izbânda este a noastra. Numai dupa ce vei izbândi, sa faci o manastire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, al caruia sa fie si hramul bisericii".
Stefan Cel Mare

Deci a mers Ștefan Voda în sus, pe la Cernauti si pe la Hotin si a strâns la oaste fel de fel de oameni si au purces în jos. Iar turcii, întelegând ca va sa vie Ștefan Voda cu oaste în jos, au lasat si ei Cetatea Neamtului de a o mai bate cu tunurile si au început a fugi spre Dunare. Iar marele Stefan a început a-i goni din urma si a-i bate, pâna i-a trecut Dunarea. Si, întorcându-se voievodul, a facut Manastirea Voronet, cu hramul Sfântul Gheorghe, unde s-a retras si Sfântul Daniil Sihastrul, si, prin lucrare dumnezeiasca, s-a rânduit ca icoana hramului a fost gasita, în vremea lucrarii ei, nefacuta de mâna omeneasca, cu chipul Sfântului Gheorghe.

Iar mai târziu, Ștefan Voda a zidit Manastirea Razboieni, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail, unde smeritul domn a pus si aceasta pisanie: „Eu si curtea mea am facut cele ce mi-au stat în putinta si s-a întâmplat ceea ce stiti. Pe care lucru îl socotesc ca a fost dupa voia lui Dumnezeu ca sa ma pedepseasca pentru pacatele mele, si laudat fie numele Lui".

In Tara Moldovei, Ștefan cel Mare si Sfânt a zidit multe sfinte manastiri, precum: Manastirea Putna, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1470), Manastirea Tazlau, cu hramul Nasterea Maicii Domnului (1487), Manastirea Voronet, cu hramul Sfântul Gheorghe (1488), Manastirea Borzesti (1494), Manastirea Popauti, cu hramul Sfântul Nicolae (1496), Manastirea Razboieni, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail (1496), Manastirea Neamt, cu hramul înaltarea Domnului (1497), Manastirea Dobrovat, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt (1504) si altele.

Iar biserici domnesti ridicate de fericitul voievod au fost: Patrauti (1487), Sfântul Ioan - Vaslui (1490), Precista Mare - Bacau (1491), Sfântul Nicolae Domnesc - Iasi (1492), Sfântul Gheorghe -Hârlau (1492), Balinesti (1493), Cuvioasa Parascheva - Cotnari (1493), Sfintii Apostoli Petru si Pavel - Husi (1495), Sfântul Nicolae din Dorohoi (1495), Sfântul Ioan Domnesc - Piatra Neamt (1498).

Ca voievod, Ștefan cel Mare si Sfânt a facut multe milostenii celor saraci, rasplatind si pe ostasii sai cu averi si mosii, iar mai vârtos rasplatea dupa faptele de vitejie din razboi. Asa pe Purice Aprodul, ce l-a scapat de moarte într-o batalie cu ungurii, miluiti fiind de Dumnezeu de au scapat cu viata, l-a facut boier, armas mare, si din el s-a tras mai apoi neamul Movilestilor. Asa si pe Burcel, care, fiind sarac, ara pamântul în zi de sarbatoare, neavând plug sa are, l-a miluit cu plug si cu mosie si s-a dus cu pace la Sfânta Liturghie, ca era Duminica, iar sfântul voievod venise la dumnezeiasca slujba în târgul Vasluiului.
Stefan Cel Mare

Si nu numai ostenilor credinciosi le-a dat dari si milostenii, ci a zidit din temelie si a miluit multe manastiri în Tara Moldovei, în Tara Ardealului, în Tara Valahiei, pe la Sfintele Locuri si în Sfântul Munte al Athosului. Iar egumenului Manastirii Zografu i-a trimis scrisoare, împreuna cu dania sa ctitoriceasca: Iar pentru alta mila, pe care o va da Dumnezeu, cunoscatorul de inimi, Cel ce vede toate, sfânta manastire si biserica a lui Dumnezeu, egumenul si preotii si toti fratii întru Hristos ce vietuiesc acolo sa tie si sa împlineasca acest asezamânt, dupa rânduiala Sfintei Biserici si dupa dorinta noastra, cum vom arata mai departe: înainte de toate sa scrie pe domnia mea la Sfânta Proscomidie, dupa datina Sfintilor Parinti si dupa asezamântul Sfintei Biserici, si sa scrie si pe doamna mea si pe copiii nostri daruiti de Dumnezeu, Alexandru si Elena si sa stea în sfântul pomelnic, precum este scris. Si iarasi, pâna când va fi mila lui Dumnezeu Atottiitorul asupra noastra si vom fi în viata pe lumea aceasta, sfânta biserica sa ne cânte sâmbata seara un Paraclis si Duminica la prânz sa se dea bautura. Martea sa se cânte Liturghie si la prânz sa se dea bautura; si sa se pomeneasca în fiecare zi la Vecernie si la Pavecernita si la Miezonoptica si la Utrenie si la Liturghie si la Sfânta Proscomidie si unde este obiceiul Sfintei si dumnezeiestii Biserici. Aceasta sa ni se faca atât cât vom fi în viata.


Iar dupa trecerea anilor nostri, dupa trecerea vietii noastre, în primul an sa ni se faca si sa ni se cânte Sfântul Parastas în sobor, si apoi si celelalte slujbe de a treia zi, si asemenea la a noua zi, la a douazecea zi, la a patruzecea zi si la jumatate de an si iarasi la un an. Iar dupa trecerea unui an de atunci, sa ni se cânte în fiecare an, într-o zi, în sobor de pomenire, seara la parastas si coliva si bautura sa se dea, iar dimineata la Sfânta Liturghie, iarasi coliva si la prânz, bautura spre mângâierea fratilor. Aceasta sa ramâna cât va. dainui sfânta manastire".

Iar calugarilor de la Manastirea Neamt le-a dat rânduiala, pentru ctitorirea bisericii mari si a chiliilor: „In fiecare miercuri seara, calugarii si egumenul din Manastirea Neamtu sa ne cânte noua si doamnei Maria un parastas, iar joi o Liturghie pâna în veac, cât va sta aceasta manastire".
Stefan Cel Mare

Sfintenia si-a aratat-o chiar si în faptele socotite a fi fara duhul blândetii, precum izgonirea din tara sau osândirea spre moarte a tradatorilor. Iar întru acestea, fiind la mijloc soarta neamului si a pamântului stramosesc, aratat a fost ca lucru cu dreptate a savârsit, caci de s-ar fi milostivit spre un om ar fi pierit o tara si un neam sub loviturile miselesti ale pagânilor si raucredinciosilor. Si precum trupul trebuie înfometat si slabit pentru a scoate patima din el, ori precum Sfântul Ilie a ucis cu mâna lui pe slujitorii idolesti spre a feri poporul de necuratia închinarii la idoli, asa si acest sfânt voievod, cu dreptate a izgonit si a pedepsit aspru pe cei ce ieseau din dumnezeiasca ascultare, asemanându-se cu Iuda vânzatorul.

Dar n-a uitat sa fie iertator si milostiv cu toti cei care se pocaiau si îsi cereau iertarea din mâinile sale, precum Insusi Hristos a facut cu Petru dupa lepadarea sa, ori cu Proorocul David dupa ce acesta a savârsit adulter cu femeia lui Urie. Asa îi scrie voievodul vornicului Mihu, fugit miseleste din tara, dar care voia sa se întoarca si sa fie credincios Sfântului Ștefan: Te-am iertat si toata mânia si ura am alungat-o cu totul din inima noastra. Și nu vom mai pomeni în veci, cât vom trai, de lucrurile si faptele petrecute; ci te vom milui si te vom tine la mare cinste si dragoste, deopotriva cu boierii credinciosi si de cinste. Și satele, adica ocinile tale, toate le-am întors; vino, deci, îndata ce ne vei face slujba cu care te-am însarcinat.

Inteleptul voievod Ștefan cel Mare si Sfânt a lasat cu limba de moarte fiului sau ca, de va fi sa închine tara, sa o închine turcilor, care pentru bani macar îsi tin cuvântul, iar în cele bisericesti nu cauta nicidecum a se amesteca. Ceea ce s-a si întâmplat mai în urma, iar pamântul tarii, cu rugaciunile sale, a ramas un pamânt binecuvântat.


Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare si Sfânt, asemenea sfintilor si dreptilor lui Dumnezeu, si-a cunoscut mai dinainte obstescul sfârsit. Precum si Sfântul Constantin cel Mare, înainte de obstescul sau sfârsit, asa si Ștefan cel Mare, a chemat vladicii si toti sfetnicii sai, boierii cei mari si altii, aratându-le ca de nu vor mai putea tine tara asa cum a tinut-o el, socotind din toti pe turc mai puternic si mai întelept, a dat învatatura sa se închine turcilor, iar mai apoi le-a mai dat fiecaruia cuvinte de mângâiere si îmbarbatare, spre mântuirea lor si a neamului. Apoi, lasând pe fiul sau, Bogdan, pe scaunul Moldovei, si dând tuturor sarutarea cea de pe urma, s-a savârsit cu pace, dându-si sufletul în mâinile lui Hristos, Domnul domnilor si Imparatul împaratilor, în a doua zi a lunii lui iulie, la anul mântuirii 1504, ca un preaslavit domn si aparator al crestinatatii, cum pâna atunci nu mai cunoscuse acest pamânt binecuvântat.

Iar la moartea sa - cum zice iarasi Ion Neculce -, a fost jelit de tot norodul, ca s-a luat de la dânsii asemenea piatra de mult pret si faclie a dreptei credinte si a dragostei de neam. Si l-a îngropat tara cu multa jale si plângere în Manastirea Putna, care era de dânsul zidita. Atâta jale era, de plângeau toti, ca dupa un parinte al lor, caci cunosteau toti ca s-au pagubit de mult bine si multa aparare. Iar poporul cel binecredincios se tânguia la savârsirea sa cu multe lacrimi si întristare: „Plânge dealul, plânge valea,/ Plâng padurile batrâne,/ Si norodu-n hohot plânge:/ Cui ne lasi pe noi, stapâne?...".

„Cei dupa moartea lui pâna astazi îi zic "Sveti" - Sfântul Ștefan Voda -, nu pentru suflet, care este în mâna lui Dumnezeu, ca el înca a fost un om cu pacate, ci pentru lucrurile lui vitejesti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici dupa aceea, nu le-au ajuns...", precum scrie cronicarul Grigorie Ureche.

Dupa savârsirea sa, multe minuni s-au întâmplat la mormântul sau, vindecari minunate ori izgoniri de demoni, care si pâna azi se petrec. Iar la anul 1775, rapita fiind Bucovina de catre austrieci, chipul sau de lânga mormânt s-a întunecat la fata cu totul, iar clopotul cel mare a început a bate singur, candelele de la mormânt, întotdeauna aprinse, s-au stins singure, iar biserica întreaga s-a umplut de o lumina stranie, semn ca voievodul însusi se mâhnise de multimea pacatelor acestui popor, din care pricina a ajuns sub stapânire straina.
Stefan

Insa, fara de îndoiala, tuturor celor ce vin si i se închina cu evlavie la mormânt, acest mare si minunat domn, urmator în viata si în fapte Sfântului si Marelui Constantin si marilor împarati crestini, le bucura inimile si îi întareste pe piatra credintei si în nadejdea vietii vesnice. Asemenea, se mai spune ca la Judecata de apoi, Sfântul si Marele Stefan Voievod va rasplati tuturor celor ce s-au jertfit pentru credinta stramoseasca si pentru tara si neam.

Pentru râvna sa întru apararea credintei ortodoxe pe pamântul tarii noastre, pentru marile sale vitejii si pentru numeroasele sale manastiri si biserici care împodobesc si astazi Moldova, fiind cinstit de-a lungul veacurilor de popor între sfinti, Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, fiind praznuit la 2 iulie, ziua în care a trecut din aceasta viata la cerestile locasuri.

Cu ale caruia rugaciuni sa ne învrednicim si noi a dobândi arvuna vietii vesnice la savârsirea din aceasta viata si mai vârtos la Judecata de apoi, pentru a slavi cu sfintii pe Tatal, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Dumnezeu Cel în Treime laudat si închinat. Amin.

„În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea”, ne încurajează Domnul Iisus Hristos prin cuvintele Sfintei Scripturi (Ioan 16:33).


Pr. Petre Busuioc
Biserica Sfinții Stefan Cel Mare și Nectarie
Oshawa, Ontario





Pr. Petre Busuioc    12/28/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian