Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Eroii Revolutiei din1989

In dimineata zilei de 22 Decembrie, la ora 13.30, ma aflam in statia de tramvai “La sina”, pe strada 13 septembrie. In aer plutea un amestec de teama, crispare, speranta, incrancenare, asteptare cu sufletul la gura a unui eveniment nesperat. Nu realizam ce se intampla.

Prin multimea ce astepta in statie o fantoma de tramvai ce nu mai venea, se raspandeste cu iuteala fulgerului o stire: vine o coloana de demonstranti. Din senin, intr-un vuiet navalnic se umple, strada 13 Septembrie, cat e ea de lata, cu randuri compacte de tineri tinandu-se de brat, foarte strans, umar la umar, ca un zid de nepatruns, cu figuri incrancenate strigand :" Libertate", "Dreptate", "Jos cu Ceaușescu!"
Deasupra lor flutura un cearceaf alb, lung de vreo patru metri, pe care scrisesera in graba cu bidineaua, cu vopsea neagra; JOS GUVERNUL!

Nu-mi venea sa-mi cred ochilor! Veneau dinspre Ghencea si erau atat de multi, atat de infricosatori, atat de puternici, atat de hotarati, incat nu erau decat doua posibilitatii: sa te alaturi lor, sau sa te feresti din calea lor. Erau asemeni unui torent pravalit din munte ce nu poate fi stavilit.
Asemenea vuietului de cutremur, pe toate strazile Bucurestiului multimile curgeau dezlantuite, hotarate sa moara, sau sa inceapa sa traiasca o noua « epoca », de data aceasta, o Epoca a Libertatii, la care nici in soapta nu indrazneam sa speram.

A fost cutremurator, a fost inaltator! Tinerii porniti sa lupte, sa moara pentru a-si elibera grumazul de cumplita stransoare in care s-au zbatut atatia amar de ani, stateau cu pieptul gol in fata militenilor, iar acestia au tras in ei pur si simplu.
Ce ciudat ca acesti copii au hotarat sa moara cu atata seninatate pentru a spala atatia ani de rusine si neputinta in care s-au zbatut parintii lor.
Si masinile au inceput sa curga cu oameni iesiti pe jumatate pe portierele deschise, fluturand Tricolorul, strigand VICTORIE !!! aratand cu mainile amandoua semnul « V », stigand din goana masinilor catre toti trecatorii - Ceausescu a fugit! Ole, ole, ole… Ceausescu nu mai e !

Copii nostri vor fi liberi! Era unul din cele mai rascolitoare mesaje purtate pe pancarte, in zilele lui Decembrie 89, de catre cei care au fost gata sa plateasca pentru asta pretul suprem: viata lor.
Toti oamenii de pe strada se imbratisau, plangeau isi strigau unul altuia : VICTORIE!!! am izbandit.
Am trait momente unice. Am fost cu toti frati. Am plans cu totii de bucurie. Sunt clipe ce nu se pot descrie in cuvinte. Doar cei ce le-au trait pot realiza intensitatea emotiilor si a bucuriei a acelor prime ore de libertate.
Ca dupa un imens cataclism, cei ramasi isi dau mana si rostesc cu recunostinta o rugaciune catre Bunul Dumnezeu. Minunea in care nu mai spera nimeni, se infaptuise. Dar dupa cat amar de ani, si cu ce pret?! Cu pretul vietii a doua generatii de romani!

Prima emisiune a televiziunii libere incepuse. Toti cantam Hora Unirii, dar, mai ales, cantam « Desteapta-te Romane ». Lacrimile siroiau pe obrajii incinsi de emotie si bucurie fara margini. Cu imbratisari, cu mult curaj, cu voci stridente toti strigau - Am invins! Dar de fapt, invinsesera EI, EI COPII! Si…. dupa cum bine spune o vorba veche romaneasca « buturuga mica rastoarna carul mare », ei, copiii cruzi precum mladitele primaverii, ei au trebuit sa moara pentru ca noi sa fim liberi. Ei au adus libertatea gliei stramosesti pe care, parca si Bunul Dumnezeu o uitase, ca prea multe i-a fost dat sa indure in mult prea cantata si aplaudata « epoca de aur », de fapt moartea lenta a natiunii romane.

Acum este timpul sa ne aducem aminte de idealurile si telurile pentru care eroii nostri s-au jertfit in decembrie 1989. Unele s-au implinit, altele, din pacate nu. Ii rugam sa ne ierte pentru ca nu am ramas cu totii si intru totul fidelii crezului pentru care ei au cazut in acel an la Iasi, Timisoara, Bucuresti si in alte zone ale tarii.

De aici, de pe aceste minunate meleaguri este timpul sa ne dam mana frati romani intr-o adevarata « Hora a Unirii » si sa nu uitam pentru ce au luptat eroii din Decembrie 89. Sa nu uitam ca "Numai un popor unit este un popor demn, iar orice unire este măreață și orice dezbinare este un rău și o pierdere. "

Acum, in preajma Sfantelor Sarbatori de Craciun, la cumpana dintre ani, sa indreptam un gand pios spre Mama Romania si sa slavim in rugaciuni sufletele celor cazuti pentru libertatea ei.

Dorina Cornelia Aldea, Vancouver


Dragi redactori ai revistei Observatorul,
Fie ca Anul Nou sa fie un nou inceput pentru toata omenirea. Sa uitam ce-a fost rau si trist. Sa privim inapoi cu iertare, inainte cu speranta de mai bine, cu credinta ca vom invinge aceasta pandemie, ca vom fi binecuvantati si ocrotiti de Bunul Dumnezeu !
Sarbatori fericite si La multi ani !





Dorina Cornelia Aldea    12/21/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian