Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
In memóriam Basiliu Ratiu Noslac (25 Dec. 1783, Turda – 12. Dec. 1870, Blaj)


Prepozitul capitular, Canonicul de pie memorie, BASILIU RAȚIU de NOȘLAC (Nagylak) a fost preot, teolog, dascăl, patriot pașoptist, ctitor al bisericii Familiei Rațiu din Turda Veche, semnatar al Pronunciamentului de la Blaj, fondator al primei școli românești din Turda și al Eforiei Familiei Rațiu din Turda, precursoarea Fundației Familiei Rațiu înființată de la Londra ȋn anul 1979 de catre Ion și Elisabeth Rațiu.
Datorită lui Basiliu Rațiu, noi urmașii lui, purtăm azi numele latin „Rațiu” și nu „Rácz” sau „Ratz.” Tot lui îi datorăm faptul că ȋncă suntem români creștini și vorbim românește și „datorită și lui și vrednicilor săi descendenți” Transilvania a rămas și va rămâne românească.
Basiliu Rațiu a fost o personalitate de mare anvergură a epocii sale: intelectual desăvârșit, teolog respectat, un adevărat „Nestor” al preoților români din Transilvania, dascăl eminent, patriot naționalist autentic, revoluționar pașoptist activ, ctitor, fondator și membru fondator al unor instituții culturale și participant activ la toate evenimentele importante ale poporului român pentru emancipare națională, politică și culturală de la jumătatea veacului al XIX-lea, așa cum a fost toată generația pașoptistă, fericit numită de către Acad. Ștefan Pascu ca „a doua generație a Școlii Ardelene”.
Personalitatea complexă a lui Basiliu Ratiu își trage seva din trăsăturile definitorii, care se regăsesc și la alți ascendenți (transmise și descendenților) ai marii, onoratei și mult încercatei noastre familii, precum se regăsesc de altfel la multe alte familii respectabile românești. Voi enumera doar câteva dintre ele:
- credința nestrămutată, în Dumnezeu;
- aplecarea spre studiu și învățătură într-o diversitate de domenii ale științelor fundamentale: filosofie, istorie, teologie, pedagogie, drept, matematică, medicină, inginerie, agricultură, științe economice, științe militare etc.;
- conștiința fermă a apartenenței la națiunea română și atașamentul față de adevăratele valori ale acesteia;
- conștiința și mândria apartenenței la o veche și respectabilă familie pur românească din Transilvania, cu o istorie impresionantă, de peste 7 veacuri;
- implicarea în marile evenimente ale istoriei medievale, moderne și contemporane: cruciade, războaie de apărare naționale și creștine, răscoale, revoluții, lupte de emancipare națională, politică și culturală;
- darul de a ctitori biserici, de a fonda sau a participa la fondarea unor instituții, asociații, școli și organizații publice importante, care există și își continuă activitatea și-n ziua de azi;
- spiritul democratic înnăscut, atitudinea caritabilă și filantropică.
Vasile, cum a fost botezat la naștere, s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1783, fiind primul fiu al lui Gligor și al Mariei Rațiu, români neuniți (ortodocși), din cartierul cunoscut cu numele „între români” sau „la Rățești”, situat în partea de Est a orașului Turda.
Tatăl său, Gligor, a fost fiul lui Ștefan și nepotul lui Pascu, așa cum erau identificați în acele vremuri, cu două trepte de precursori mai jos, descendent al vechii familii nobiliare românești din Transilvania, Rațiu de Nagylak.
Vasile, viitorul Basiliu, a fost dăruit de natură cu inteligență și cu robustețe fizică deosebită. A început studiile la școala din Turda, apoi a urmat cursurile Colegiului Reformat din Aiud. Continuă studiile la Blaj, fiind luat sub ocrotire de către însuși marele cărturar Petru Maior, membru de frunte a Școlii Ardelene. De la Blaj ajunge la Cluj, la Colegiul Piarist, după care se reîntoarce la Blaj unde urmează cursurile teologice. La finele anului întâi de studiu, obține o bursă la Colegiul Pazmaneum din Viena. Ȋn anul 1810 este hirotonit preot celib în Biserica Sfânta Barbara, unde numele său poate fi văzut ȋn lista celor consacrați în această biserică.

Ȋn anul 1811 susține doctoratul în teologie și filosofie la Universitatea din Viena și apoi revine în Transilvania, (conducător de doctorat ȋn accepțiunea de azi i-a fost Petru Maior), fiind numit profesor de filosofie și prefect de studii la Seminarul din Blaj, unde predă Dreptul Canonic și Istoria Bisericii.


Personalitatea lui Basiliu Rațiu începe să se manifeste din plin la Blaj. Dascăl și pedagog înnăscut, este omagiat de către Timotei Cipariu în autobiografia sa publicată de către Prof. Ștefan Manciulea în anul 1940: „După ce învăța-i a ceti românește, în toamna următoare mă făcu tata să învăț și cu litere latinești. D. Basiliu Rațiu, acum prepozit, pe atunci profesor la Blaj, venea de multe ori la casa preoțească și servea în zilele de sărbători. Cu acest prilej tatăl meu făcu-se cunoștință cu tânărul preot, și odată mă prezentă lui, spunându-i că știu ceti românește, ce vreau să învăț și cu litere, și nu am Abecedariu. Domnia lui îmi promisese că-mi trimte unul de la Blaj și într-o după amiazăzi văzui pe frate-meu că mi-l și aduce. Eu numai decât mă apucai să învăț a cunoaște literele.” (Atunci în școlile din Transilvania se învăța românește, dar se scria cu litere slavone)
Prof. Zenovie Pâclișanu într-o conferință ținută la radio în ziua de 8 Iunie 1942 despre personalitatea Acad., Canon. Ion Micu Moldovan spunea: „A început a învăța carte la școala din sat (fost Vârfălău, acum Moldovenești lângă Turda), a fost dus apoi, în chiar cursul primar, de canonicul Basiliu Rațiu, ctitorul frumoasei și bogatei parohii românești din centrul orașului Turda.....la Blaj unde a rămas....”
Pe foarte mulți membri ai familiei și copii de români din Turda și împrejurimi i-a purtat la studii și i-a ajutat să ajungă oameni independenți și respectați. Bărbat educat, energic, impunător și cu o mare putere de convingere este numit în anul 1813 de către Consistoriul Episcopal paroh în Ocna Mureș, foarte aproape de Noșlac, locul de obârșie al familiei noastre, comună atestată documentar din anul 1288, unde a reușit să obțină subvenție pentru paroh și casa parohială din partea administrației austriece a salinei. A condus această parohie până în anul 1819, când a fost numit Protopop de Turda.
A preluat conducerea parohiei în ianuarie 1820, slujind la biserica din Turda Nouă, biserica greco-catolică a „șovagăilor” (tăietorilor de sare) până în anul 1824, când a fost numit Canonic la Blaj. Ajuns la Turda, orașul său natal, Basiliu împlinește lăsământul mamei sale de a ridica o biserică nouă pentru credincioșii greco-catolici și folosește averea personală și a familiei ca să cumpere un teren în centrul orașului, unde construiește ajutat fiind de familie, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Turda Veche, sfințită la 15 August 1839. Au rămas în memoria colectivă a vremii cuvintele profetice rostite de Basiliu Rațiu de la amvonul bisericii din Turda și în care el a crezut toată viața: „Cine casă clădește două vieți trăiește, iară cine biserică zidește, de-a pururea viețuiește !”
Biserica ctitorită de către familia Rațiu a fost atestată prin înzidirea tabloului lui Basiliu Rațiu și a pisaniei în balconul corului și prin existența mormintelor ctitorilor din curtea bisericii. La exproprierea ordonată de regimul comunist ȋn anul 1948, tabloul și pisania au fost ȋndepărtate din biserică, iar mormintele au rămas ȋn paragină.
De-a lungul timpului, până în anul 1948, în această parohie au slujit doar preoți din familia Rațiu sau propuși de către familia Rațiu.
După construcția bisericii, Basiliu Rațiu intentează un proces familiei Bethlen care deținea pământurile familiei de la Noșlac, cerând restituirea proprietăților confiscate pe nedrept de către Principele Rakoczi II. și obține o despăgubire de 20.000 de florini de aur.

Cu acordul familiei, Basiliu Rațiu folosește acești bani pentru a construi prima școală confesională românească și locuințe pentru preot, crȃsnic și învățător (existente și azi).
Basiliu Rațiu a mai donat 5 iugăre de pământ în folosul bisericii, 12 iugăre în folosul parohului și 5 iugăre în folosul cantorului. Tot el este cel care a cumpărat teren pentru cimitirele românilor greco-catolici și ortodocși din Turda (existente și azi) deoarece aceștia nu erau lăsați să fie înmormântați în oraș, dacă nu erau nobili.

În anul 1824, Basiliu se reîntoarce la Blaj, unde bucurându-se de o mare autoritate în rândul profesorilor, a fost numit Rectorul Seminarului Diecesan în trei perioade: 1827-1832, 1834-1839 și 1842-1845, fiind unul din cei mai longevivi rectori ai acestei instituții. Prin activitatea sa didactică și prin organizarea ȋn seminar a unor reprezentații teatrale cu piese romȃnești, a introdus un curent național care a ajuns la cunoștința oficialităților maghiare din Cluj, intrȃnd în conflict deschis cu acestea, ulterior avȃnd de suferit din acest motiv.
Basiliu Rațiu este unul din semnatarii Petiției din 10 mai 1860, când un număr de 176 de intelectuali români, iubitori de neam și cultură, în frunte cu mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu și episcopul Andrei Șaguna, au înaintat-o guvernatorului Transilvaniei, prin care cereau aprobarea înființării unei reuniuni, „a cărei chemare să fie lățirea culturii poporale și înaintarea literaturii cu puteri unite”, viitoarea asociațiune ASTRA.
Ȋn anul 1866 el a fondat Eforia Familiei Rațiu din Turda.
Aceasta a cumpărat terenul din centrul Turzii și a construit piața orasului, cu tarabe, depozite și camere de închiriat pentru negustori, obținând astfel importante venituri pentru parohie. Piața și clădirile există, funcționează și în prezent și aduc venituri importante Primăriei Turda, Parohiei Ortodoxe Romȃne „Turda Veche” și Parohiei Greco-Catolice „Turda Veche”.
Primul președinte al Eforiei a fost nepotul său de frate, Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist și președinte al Partidului Național Romȃn din Transilvania.
La inițiativa acestuia s-a construit ȋn 1892 o frumoasă clădire cu etaj în incinta pieții (existentă și azi), fostul Hotel Elisabeta. Spațiile comerciale de la parter au sporit prin veniturile din chirii, veniturile Eforiei, o parte din acestea fiind folosite pentru acordarea de burse tinerilor români trimiși să studieze la școlile din Transilvania și din străinătate.
Basiliu Rațiu a fost implicat în organizarea și desfășurarea Revoluției de la 1848 din Transilvania alături de patru din nepoții săi, tribuni în armata lui Avram Iancu: Nicolae Mureșan (nepot de soră, martir în anul 1849), Ioan Rațiu Tribunul (nepot de frate, străbunicul meu), Ioan Rațiu (viitorul memorandist și luptător martir pentru drepturile naționale ale romȃnilor ardeleni) și fratele său Partenie (nepoți de frate).
Personalitate complexă, membru activ al generației pașoptiste ardelene, Basiliu Ratiu a făcut parte dintre organizatorii Adunării Naționale a românilor de pe Câmpia Libertății („râtul grecilor” cum se numea atunci), din 3-5 Mai 1848 de la Blaj.
A participat la Conferința pregătitoare din 2 Mai de la Blaj alături de ceilalți conducători revoluționari pașoptiști ardeleni, din Moldova și din Valahia.
Iată cum consemnează Istoricul Gelu Neamțu din Cluj acest moment:
„Ajunul adunării, 2/14 Mai 1848 cădea într-o duminică. Conferința pregătitoare se ține în Catedrala Blajului. Piața din fața impunătoarei biserici gemea de lume.
Tribunii salutau poporul cu cuvintele: „Cristos a înviat! Libertatea a înviat!” Catedrala era plină până la refuz, ortodocși și greco-catolici amestecați, uitând orice deosebiri confesionale.
După isprăvirea liturghiei, episcopii Ioan Lemeni greco-catolic și Andei Șaguna ortodox se declară frați, „fără fățărie” și-i îndrumă pe credincioșii români să se considere la fel. Conferința se deschisese la ora 10 cu câteva cuvinte rostite de către Vasile Rațiu, după care, așteptat, dorit și chemat, într-o furtună de aplauze Simion Bărnuțiu urcă pe sugest și îsi începe discursul.”
Istoria a consemnat, faptul că propunerea pentru ridicarea monumentului memorial de pe Câmpia Libertății a fost făcută de către Basiliu Rațiu. Timotei Cipariu în gazeta Adunării Naționale de la Blaj, „Organu Națiunale”, relatează amănunțit cum au decurs lucrările în zilele adunării:
„.... la încheierea celei de a doua zi a Adunarii Naționale de la Blaj din 16 mai 1848, Poporul se dechiară mulțumitu și așceptătoriu numai se se temple cȃtu mai curundu. D. Racz (Basiliu), proiecta a se rădica un monumentu demnu de Națiunea romȃnescă ȋntru eterna memoria a acestoru dile gloriose. Fu acchiamatu!”
Monumentul propus de Basiliu Rațiu, cunoscut ȋn epocă sub denumirea de „piatra canonicului Rațiu”, a fost ridicat după revoluție pe Câmpia Libertății din Blaj.
Deși a fost distrus de mai multe ori de către șovinii unguri, a fost refăcut tot de atȃtea ori și poate fi văzut azi în curtea palatului mitropolitan.

El a susținut întotdeauna ideea că slujitorii Bisericii trebuie să lupte pentru drepturile românilor, pentru deplina egalitate în fața legilor, fără deosebire de neam și origine etnică.
În opinia lui, conducătorii bisericii trebuie să țină cont de evoluția și de ritmul vremurilor și nu trebuie să se limiteze în a propovădui numai cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să învețe poporul român noile idei despre Libertate, Egalitate și Fraternitate, deviza revoluției din Valahia.
A fost susținător înfocat al „reînvierii valorilor și virtuților romane – virtus romana rediviva”, în rândul maselor largi populare românești, deviza revoluției din Transilvania.
Intelectual desăvârșit, a publicat în anul 1854 lucrările Istoria Besericească și Dreptul Canonic. Celelalte lucrări ale sale nu au putut fi tipărite întrucât manuscrisele au fost distruse în timpul evenimentelor revoluționare.
A fost propus să fie ales Episcop al Bisericii Române Unite în anul 1853, ales fiind ȋnsă Alexandru Șterca Șuluțiu, primul mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Din anul 1855 a devenit primul prepozit al capitlului mitropolitan și al 12-lea ȋn seria capitularilor.
La bătrȃnețe, la vȃrsta de 85 de ani, alături de ceilalți semnatari ai Pronunciamentului de la Blaj, din 1868, a fost acuzat de crimă, trimis în judecată și amenințat cu ȋnchisoarea și apoi cu exilul.
Ȋnsă el nu a cedat, afirmȃnd în repetate rânduri: „În Pronunciament nu este decât adevărul. Lege-mă într-o sută de pente, bucuros mor pentru dânsul în temniță.”
La intervenția regelui Carol I., ȋmpăratul Franz Josef I. i-a grațiat.


Basiliu Rațiu a fost un om de statura și tăria unui atlet, cu temperament puternic, muncitor, cumpătat, iubitor de biserică și cu multă dăruire pentru cei din familia sa.
Ȋntemeietor al primei școli confesionale românești din Turda, tot ce a câștigat din cei din urmă ani ai vieții sale, a fost consacrat acestui scop, astfel încât vorbele sale: „eu trăiesc pentru școala din Turda”, exprimau purul adevăr. După moartea sa ȋntreaga sa avere a fost donată în folosul școlii din Turda.
El este considerat părintele sufletesc al familiei Rațiu, fiind îndrumătorul și călăuzitorul ei, îndemnând-o să-și iubească neamul și să lupte pentru dreptate, cu credință în Dumnezeu.
Astăzi, după 181 de ani de la sfințirea bisericii din Turda-Veche, credincioșii români se pot ruga în biserica construită pentru ei de către Basiliu Rațiu și Familia Rațiu de Noșlac.
Pater Patrum Familiae BASILIU RAȚIU de NOȘLAC (Nagylak) a trecut la cele veșnice pe 12 Decembrie 1870 și se odihnește alături de alte mari personalități ale neamului nostru în cimitirul Bisericuței Grecilor din Blaj. În gazeta Transilvania a asociațiunii ASTRA, din Ianuarie 1871 s-a scris așa: „Înmormântarea s-a făcut în 14 decembrie 1870, după masă, cu toată pompa cuvenită înaltei demnități a repausatului. În fruntea celebrităților era Excelența Sa Mitropolitul și canonicii mitropolitani. În jurul sicriului urmau cei aproape defunctului, care aflând știrea tristă s-au luptat cu toate greutățile drumului și au venit din Turda și din alte locuri mai depărtate spre a da prea bunului unchi cea din urmă pomenire.”
Iosif E. Naghiu într-un articol publicat în revista Societatea de Mâine în anul 1942, intitulat Cimitirele Blajului, face o trecere în revistă a inscripțiilor monumentelor personalităților intrate în Panteonul nemuririi din cimitirul Bisericuței Grecilor. Despre piatra de mormânt a lui Basiliu Rațiu , a scris așa: „O lapidee albă are inscripția bătrânească, în felul de a vorbi altă dată:
”Aici pausează în Domnulu
Basiliu Ratiu de Nagylak
prepositulu Capit. Metr. gr. cath. de Alba Iulia
nascutu in Turda la 1783
si repausatu binemeritatu de biserica si natiune
la 12 dec. 1870”
Acum zece ani, ȋn ziua de 12 decembrie 2010, susținut pe deplin de regretatul meu văr și mare prieten, Prof. Dr. Ing. Mircea Dimitrie Rațiu, cu ajutorul total Arhiepiscopiei Majore din Blaj, prin strădania și ȋn prezența multor membri ai familiei și a numeroși invitați, l-am comemorat la Blaj, pe „protopărintele familiei noastre, Prep.Capit.,Canon. BASILIU RAȚIU de Noșlac.
Atunci a fost oficiată o Mésă de pomenire ȋn catedrala mitropolitană, a fost dezvelit și sfințit monumentul nou de la mormȃntul acestuia din cimitirul Bisericuței Grecilor, cu reproducerea textului original și placa memorială din holul Departamentului Blaj al Facultății de Teologie Greco-Catolică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.


Ȋn data de 27 iulie 2011, IPS Andrei, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului a ȋncuviințat repunerea ȋn biserică și sfințirea Pisaniei Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Turda, ctitorită de Basiliu Rațiu și Familia Rațiu de Noșlac, „astfel ȋncȃt ȋmplinirea acestui act să reprezinte cu adevărat o recuperare istorică și să fie spre folosul contemporanilor”.
Cu această ocazie au fost sfințite trei monumente noi și resfințite monumentele vechi din curtea bisericii, ȋnchinate ctitorilor și principalilor contributori la edificarea bisericii.

Acum, la ȋmplinirea a 150 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Basiliu Rațiu, ȋi aducem un pios omagiu și recunoștință pentru contribuția sa la propășirea credinței creștine romȃnești ȋn Transilvania și pentru lupta dȃrză dusă timp de mai bine de o jumătate de secol pentru ȋmplinirea idealurilor naționale ale poporului romȃn.
Prin amabilitatea și ȋnțelegerea creștinească a: Pr. Paroh Călin Bungărdean, Parohia Greco-Catolic㠄Turda Veche”, Turda, Cluj; a Pr. Paroh Marius Cocan și a Pr. Aurel Rău, Parohia Ortodoxă Romȃn㠄Turda Veche”, Turda, Cluj; a Protop. Pr. Ioan Fărcaș și a Pr. Daniel Marius Cȃmpean, Protopopiatul Greco-Catolic Blaj și Parohia Greco-Catolică Blaj I; ȋn memoria Prep. Cap., Can. Basiliu Rațiu, vor avea loc o Mésă de comemorare ȋn Biserica „Maria, Regină a Păcii și a Sfântului Rozariu” din Turda, o Slujbă de pomenire ȋn Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Turda, ctitorită de Basiliu Rațiu și o Mésă de comemorare ȋn Catedrala „Sfȃnta Treime” din Blaj, cu participarea benevolă a credincioșilor prezenți.
Avȃnd ȋn vedere obligativitatea respectării măsurilor pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, activitățile de comemorare care presupun interacțiunea „față ȋn față”, nu vor mai avea loc.
SIT TIBI TERRA LEVIS!

Veșnica lui pomenire!

Ioan Gheorghe Rațiu, Brașov






Ioan Gheorghe Rațiu,    12/11/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian