Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Șerban Codrin - Stâlpi de felinar

Limba română este capabilă să-și subsumeze orice tipar poetic, așa cum poate exprima orice nivel de gândire și expresie, iar alte împrejurări istorice și geografice, favorabile, s-a observat, ar fi făcut posibilă o vastă răspândire și cunoaștere a ei în lume.

Subintitulată „Minimalism poetic. Antologie sezonală de poezie epigramatică haiku”, ediția a II-a, prescurtată de Laura Văceanu, cartea are o prefață aparținând aceleiași, poetă și editoare, președinte al Societății de haiku din Constanța, care o consideră „un veritabil manual de inițiere în stiluri ale artelor poetice din Țara Soarelui-Răsare”: estetica, teoria, propria creație. Este observată, la antologator, introducerea textelor autorilor clasici de poezie japoneză: Matsuo Basho, Yosa Buson, Kobayashi Issa, Masaoki Shkiri, din propriile poeme și ale autorilor străini. Selecția cuprinde perioada 1992-2013, cu materiale din revistele „Haiku”, „Albatros”, „Orion”, „Orfeu” și de pe site-ul „Romanian kukai”. Este citat Florin vasiliu, fondatorul școlii românești de haiku, care vede renăscut în Șerban Codrin spiritul lui Matsuo Basho, maestrul din secolul al XIX-lea.

Din Bibliografia de la sfârșitul volumului, notăm nume cunoscute ale literaturii române: Constantin Abăluță, Titus Andronic, Aurel M.Buricea, Ion Codrescu, Florică Dan, Olga Duțu, Adina Enăchescu, Ioan Găbudean, Florin Grigoriu, Dumitru Ichim, Gabriel Stănescu, Ion Pillat, Florentin Smarandache, Constantin Frosin.

Pe coperta IV se află definiții de autor pentru speciile care aparțin minimalismului: tanka, renku, senryu, haibun, inclusiv afirmațiile lui Yosa Buson și Robert Spiess: „Un haiku este forma naturală pe care o poate lua esența, spiritul unei echipe”, iar la sfârșitul cărții o bogată bibliografie , o fișă biobibliografică și un indice de nume, atestând valoarea de cercetare științifică documentată a lucrării. Licențiat al Facultății de Litere de la Universitatea din București, Șerban Codrin (Ioan Șerban Denk) a lucrat ca profesor, apoi, cea mai mare parte a activității, ca șef al instituțiilor de cultură din Slobozia. Până în anul 1989 a publicat trei cărți, debuitând cu trilogia „Întemeietorii”, urmată de peste douăzeci de titluri, precum „Țiganiada, un poem în proză”, „Carte dintr-un exil interior”, „Testamentul din strada Nisipuri”, „Baladierul”, „Rodierul”.Membru al Uniunii Scriitorilor din România, a fondat școala de poezie japoneză și revistele de poezie „Orion”, „Micul Orion”, a redactat antologii literare, fiind remarcat de criticii literari Marian Popa, Ion Rotaru, Ion Pop, Theodor Codreanu, Rodica Lăzărescu, Emil Lungeanu, inclusiv prin monografiile semnate de Ion Roșioru, Violeta Basa și Marian Dopcea, și a câștigat numeroase premii naționale de poezie. Unele versuri i-au fost puse pe muzică.

Din istoria poeziei de sorginte japoneză, aflăm că la sfârșitul secolului al XIX-lea se modifică tradiția niponă a compunerii poeziei-în-colaborare, și că tanka și renga erau privilegii ale castelor aristocratice, iar pentru ceilalți era haikai-no-renga.
Dintre exemplele de haiku, reținem: „Vântul aduce/ frunze îndeajuns/ până la coliba mea” (Issa, Japonia- 1763-1827), cele mai frumoase kaiku-uri românești fiind: „Merii în floare – am totul dinainte pe masa goală” (Șerban Codrin), „În urma broaștei – un plescăit în noapte și luna-n țăndări” (Eduard Țară), „Clipă între ani – lingurița de argint pe masa de lemn” (Clelia Ifrim), „Printre atâtea flori își aleg felinarul – fluturi de noapte” (Bogdan I.Pascu).

În literatura română, primele societăți de haiku au fost fondate în anii 1991 la București și în 1992 la Constanța, apoi s-au înființat școala de renku și haiku de la Slobozia – Ialomița, în anul 1995, clubul de haiku „Bucurii efemere” la Târgu Mureș, în 2002, și un blogspot, în 2005. Inițiatori: Șerban Codrin, Ioan și Doina Găbudean, Corneliu Traian Atanasiu. Ulterior, s-au tipărit multe volume și foi volante cu poezie japoneză.
„Dicționarul de poezie niponă” de Octavian Simu menționează multe nume și evenimente, în Țara soarelui răsare fiind tipărite antologii de tanka încă din secolul al VIII-lea. Cuvântul haiku se traduce micul poem vesel.
În literatura română, Al.T.Stamatiad a încercat să compună haiku, în „Pagini sentimentale” (1936), ulterior apărând antologiile „Din lirica japoneză” (1970), „Lirică niponă” (1974), și „Tanka- haiku” (1981) de Ion Acsan și Dan Constantinescu, aceasta din urmă fiind considerată cea mai serioasă și completă. Definiția acestei specii literare o dă octavian Simu: „Ce caracterizează un haiku? El se sprijină pe exprimarea sinceră, adevărată, fidelă față de natură, sobră și concisă, a unui instantaneu al senzației sau sentimentului izvorât din meditația calmă în fața naturii. Este, deci, o atitudine filosofică filtrată programatic prin gândirea și doctrina budismului, mai cu seamă a celui zen. Aceasta explică laconismul, subtilitatea expresiei, simbolistica nuanțelor (adeseori abia perceptibile), dar și conceptul filosofic care afirmă că natura este chiar simbolul eternei impermanențe a lucrurilor și ființelor.”

Deși au existat și înainte încercări, nesemnificative, ale unor poeți importanți, abia după anul 1990 a evoluat interesul pentru construcția poemului japonez, prin Florin Vasiliu, Ion Codrescu, Vasile Moldovan, Valentin Nicolițov, Dumitru Radu. Un festival internațional de haiku și antologii de haiku și senryu au apărut în România în anii 1992 și 2003.
Cartea aceasta prezintă și regulile de structură compozițională, estetica, figurile de stil, un dicționar al temelor și cuvintelor sezonale (numele anotimpurilor, Anul Nou etc.). În ceea ce privește senryu, provenit sau derivat din haiku, maeștrii români sunt Jules Cohn-Botea, Dan Norea și alții. Exemple de senryu: „La lampa cu gaz s-au scris capodopere – cred că o să-mi cumpăr” (J.C.-Botea), „Mai scriu un poem – e bine că mai ai cu ce aprinde focul” (Flavia Muntean).

Lucrarea semnată de Șerban Codrin este o inedită completare la istoria poeziei românești, cu necesare și inevitabile corelații cu literatura niponă, și reflectă preocupările unui scriitor care și în alte genuri literare a avut succese remarcabile, unanim recunoscute.








Corneliu Vasile    12/5/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian