Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Münster

În vremuri ieșite din comun se-ntâmplă lucruri ... ieșite din comun. Cine-ar fi crezut că virusul Corona va deturna trendul depopularizării spațiului rural, provocând migrația inversă a locuitorilor marilor orașe?! De la aglomerație, către localități de dimensiuni mici și mijlocii - acesta pare a fi noul slogan! Încă o dovadă că omenirea nu este deloc așa de stăpână pe propriile ei convulsii cum s-ar fi crezut.
Cel târziu acum, cei tentați să clasifice tendința aceasta drept capriciu al virusului Corona, se văd nevoiți să o ia în serios. Fascinanta întoarcere de situație, privită cu scepticism la începutul anului 2020, nu mai poate fi clasată la capitolul „colaterale excentrice”. Momentul revenirii din concediu și al redeschiderii anului școlar atestă negru pe alb: se poartă „mutatul la țară”. Masiv!
Nici temuta criză imobiliară nu și-a arătat colții pe măsura pronosticurilor pesimiste. Ba mai mult, în unele țări se înregistrează creșteri de preț pentru imobilele din zonele „prăfuite”. După ani de căutări zadarnice a unei unei soluții de stopare a gentrificării – cauzată de scumpirea chiriilor în orașe, lucru care obligă forța de muncă să se retragă în zonele limitrofe – este posibil ca acum să răsară din senin antidotul. Telemunca și cibernetizarea fac posibilă îmbinarea armonioasă a activității productive cu viața în tihnă.
Și totuși, ideea nu e așa de nouă cum pare. Atracția spre modelele de viață simplificată, întoarcerea la origini se poartă mai de demult. Germanii, spre exemplu, deși sunt mândri de marile lor orașe, au avut dintotdeauna o slăbiciune pentru unele localități mai mici, care nouă, străinilor, ne sunt complet ... străine.
Așa cum andaluzul care se respectă își petrece sfârșitul de săptămână nu la Sevillia, ci la Antequera sau în orășelul Osuna, germanii nutresc o dragoste tainică pentru așa-zisele orașe-bibelou, cum este drăgălașul Münster.
Cum adică „drăgălaș”?! – vor sări unii. Vorbim despre un oraș cu 315.000 de locuitori, aflat pe locul 20 în rândul orașelor germane! Ei bine, pentru că... așa este, le răspund eu. Și am să vă explic de ce.
Din capul locului trebuie spus că Münster, capitala „județului” Westfalia, situat la granița cu Belgia, și-a păstrat farmecul de orășel molcolm, cu ceasuri și clopote care bat cumpănit. În paradisul german al „bizykelelor” – numite în germană de fapt „Fahrrad” – circulă peste 500.000 de biciclete (mai multe decât numărul de locuitori!), orașul este însă și pe primul la furturi de biciclete în spațiul german.
Clima orașului este moderată, dar cu ploi abundente. Atât de frecvent plouă la Münster încât în dialectul local există un cuvânt care descrie căderea persistentă a moinei: „Meimeln”. Dar nu vă speriați, pot spune cu mâna pe inimă, din proprie experiență, că nu este o frână pentru plimbări, inclusiv cu bicicleta (evident). E genul de ploaie în care ți-e poftă să-ți scoți de la naftalină cizmele de cauciuc viu colorate și umbrela cea mai excentrică.
N-am tremurat de frig și nu ne-a bătut vântul. Pur și simplu am respirat cu nesaț aerul curat și am admirat oglindirile multicolore ale clădirilor prin bălțile străzilor atât de curate de parcă ar fi fost date cu lac. O fi ceva legat de clima aceasta, din moment de media de vârstă a locuitorilor este mai ridicată decât în restul orașelor germane (79,5 de ani la bărbați, respectiv 84,3 ani la femei)!
Dacă se-ntâmplă totuși să plouă abundent, ne putem refugia într-unul dintre neobișnuitele muzee cunoscute pentru nonconformismul lor. De exemplu, fără a avea vreo legătură directă cu orașul, muzeul dedicat operei lui Pablo Picasso adăpostește una dintre cele mai cuprinzătoare colecții de lucrări ale celebrului artist spaniol. La fel, muzeul BASF prezintă toate modalitățile de lăcuire inventate de om, începând din cele mai vechi timpuri, de acum 2000 de ani.
Nu este de ici colo nici expoziția din orășelul limitrof, Kannen, care adăpostește cea mai mare colecție de artă tip outsider, în context psihiatric. Tot în Münster se poate și vizita muzeul bibliei, sau muzeul leprei, dar putem vedea și cel mai mare amonit fosil din lume, având un diametru de 1,8 metri.
Carnavalul, iarmarocul și piața de produse locale se țin de când lumea și sunt vestite în întreaga Germanie, iar târgul de Crăciun e atât de căutat încât an de an sunt convocați polițiști inclusiv din învecinata Olandă, pentru a supraveghea și dirija imensele valurilor de vizitatori.
La fel de renumite sunt și străzile înguste și romantice din orașul vechi, preferate de mulți regizori drept culise pentru filmele lor. În fapt, două dintre serialele polițiste cele mai bine cotate pe programele de televiziune în limba germană se filmează la Münster, amestecând suspansul cu farmecul și coloritul local ușor zeflemist.
Raportată la numărul de locuitori, întinderea orașului este foarte mare. Din acest motiv, senzația de aerisit ne însoțește la tot pasul. Practic jumătate din suprafața orașului este folosită în scopuri agricole, lucru care se reflectă în densistatea redusă, sub 1000 de locuitori la un kilometru pătrat.
Construcțiile cu etaj sunt rare, majoritatea münsteranilor locuind în case și apartamente gen vilă, cu acces la curți interioare. Sectorul terțiar, reprezentat prin învățământ, administrație, bănci, medicină și tehnologie de vârf din domeniile nano, bio și digital își pune dealtfel amprenta, conferindu-i acel caracter lejer, specific personalului cu calificări peste medie (gurile rele ar zice ”oameni cu scaun la cap”).
Contând cu un efectiv de circa 65.000 de studenți, orașul Münster este un centru universitar prestigios, clasându-se printre primele zece orașe cu facultăți din Germania. Nu întâmplător, este supranumit și „pupitrul Westfaliei”.
Evident că, din moment ce fiecare al cincelea trecător este un tânăr, orașul palpită plin de energie și de voioșie, dar în ciuda aparențelor vioaie, originea orașului este una foarte serioasă. Așa cum ne sugerează și numele – Münster se traduce aproximativ prin dom sau bisercă mare – fost sediu episcopal catolic rigid, încă din cele mai vechi timpuri. Mai exact, din anul 799, când a fost ridicat la acest rang de către Papa Leo al III-lea. Nu-i de ici colo, așadar, nici expresia încetățenită „în Münster, ori plouă, ori bat clopotele, iar dacă se întâmplă asta concomitent, atunci e duminică.”
Se spune că, dacă am întreba la nimereală un german de pe stradă ce idei asociază spontan cu orașul Münster, ar spune dintr-un foc două lucruri care încep cu „bi”: biciclete și biserici. Numărul mare de construcții cu destinație religioasă, grupate în jurul emblematicei piețe Prinzipialmarkt, i-a atras orașului pseudonimul Roma Nordului. Greu de crezut că o mare parte din monumente a fost reconstruită cu migală, piatră cu piatră, după ce orașul vechi a fost distrus aproape în întregime în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial.
Cel mai îndrăgit traseu de plimbare, cu sau fără bicicletă, este cel de-a lungul râului Aa. Pe „faleza“ de 4,5 kilometri din jurul apei (Promenade) nu este permis decât accesul pietonal sau cu bicicleta. Și nu, nu este o greșeală de tipar, așa se scrie numele râului: este compus din două litere, ambele de fapt vocala de început a alfabetului!
Simpatică este celebritatea involuntară câștigată de oraș în anul 2006, când o lebădă de pe lacul Aa, botezată cu numele „Petra”, s-a îndrăgostit lulea de ... o hidrobicicletă cu formă de lebădă. O vară întreagă nu s-a mai desprins de lângă ea! Televiziunea, ziarele și revistele mari, inclusiv Stern, Spiegel și posturi din SUA, Japonia, India și Lumea Arabă n-au mai prididit să dea vești despre cuplul insolit!
La venirea iernii, perechea a fost mutată în grădina zoologică, unde a petrecut câțiva ani fericiți. Dar povestea nu s-a sfârșit aici: brusc, în 2009, „Petra” a dispărut. Nu mică a fost surpriza patru ani mai târziu, în 2013, când lebăda evadată a reapărut în alt oraș, flancată de o nouă ”iubire”.
Sunt convinsă că adevărații îndrăgostiți de orașul Münster nu-i vor fi așa infideli precum lebăda Petra și se vor întoarce să viziteze orașul iubit odată ce va se va reinstaura libertatea noastră normală de mișcare, după depășirea crizei provocate de virusul Covid. Căci nu întâmplător, în anul 2004, orașului Münster i-a fost decernat de către UNEP (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu), în colaborare cu IFPRA (Federația Internațională a Parcurilor și Administrării spațiilor Recreative), premiul LivCom-Award și titlul de oraș cu cea mai bună calitate de viață din lume. De atunci, medalia de aur și sloganul oficial împodobesc blazonul orașului, iar clopotele parcă deja se aud, chemându-ne din depărtare...

Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Benissa, Spania





Gabriela Căluțiu Sonnenberg    12/2/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian