Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Mihail Sadoveanu ( n. 6 noiembrie 1880 - d. 19 octombrie 1961 )

Mihail Sadoveanu scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român.

Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.
Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice.

Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească.

Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian).

În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul.

Omagiu

Sadoveanu este o prezență ocazională în operele literare ale colegilor săi de generație. A scris seria de povestiri de vânătoare Țara de dincolo de negură în cinstea operei lui George Topîrceanu cu același nume, ambii autori schițând portretul celuilalt cu admirație.[246] Topîrceanu a mai parodiat stilul prietenului său într-un scheci de cinci paragrafe, care făcea parte dintr-o serie de astfel de fragmente. A scris despre întâlnirile lor în diverse alte scrieri autobiografice, și i-a dedicat prima versiune a poemului Balada popii din Rudeni.[247] Sub numele de Nicolae Pădureanu, Sadoveanu este unul din personajele romanului și a autobiografiei deghizate În preajma revoluției, scris de colegul său Constantin Stere.[248] Sadoveanu este apreciat în două opere ale lui Nicolae Labiș, intitulate colectiv Sadoveniene. Prima, intitulată Mihail Sadoveanu, este un poem care face referire la proza lui Sadoveanu, iar cealaltă, o poezie cu vers liber, are ca titlu Cozma Răcoare.[249]

În studiul critic asupra operei lui Sadoveanu, Eugen Lovinescu considera că Sadoveanu s-a întors la literatura pură, portretizându-l drept un copil binecuvântat de Moirae sau de ursitoare cu daruri ironice, cum ar fi încăpățânarea de a aborda scrierile despre natură în absența descrierii obiective („Vei tot scrie; vei tot scrie și nu te vei mai putea niciodată opri din scris [...]. Cititorii vor obosi, dar nu vei rămâne neobosit; tu nu trebuie să te odihnești, așa cum nici nu trebuie să cunoști natura [...]”).[140] George Călinescu s-a opus acestei portretizări, menționând că era o simpl㠄tehnică literară care cu greu acoperă lipsa de substanță a ideii [lui Lovinescu].”[140] În perioada interbelică, Mihail Sadoveanu a făcut obiectul unui studiu sociologic de-al filosofului Mihai Ralea de investigare a contribuțiilor sale literare, în contextul evoluțiilor sociale.[250]

Ary Murnu i-a dedicat un portret în cadrul unei picturi mai mari care îi ilustra pe vizitatorii fideli ai cafenelei Kübler.[58] Sadoveanu a mai apărut și într-un tablou din 192 pictat de Ștefan Dumitrescu, parte a seriei cu persoanele influente de la Viața Românească.[251] În varianta originală, Mitrea Cocor trebuia să fie ilustrată de Corneliu Baba, unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali români ai generației sale.[252][253] Baba, care a fost criticat pentru „formalismul său”, a fost presat de autorități să accepte acest lucru sau să riște să ducă o viață precară.[252] Rezultatul muncii sale a fost respins de editură, iar scheciurile sale nu au fost făcute publice.[252] Baba a mai pictat și portretul lui Sadoveanu, despre care criticul de artă Krikor Zambaccian declara în 1958 că este „sinteza artei lui Baba”, ilustrând „un om de litere conștient de misiunea [și] de prezența activă și dominantă a conștiinței sale”.[254] Constantin Mitru a moștenit pictura și a donat-o Muzeului Literaturii Române (MLR).[255] Un bust din marmură reprezentându-l pe Sadoveanu, făcut de Ion Irimescu, a fost ridicat în Fălticeni în 1977.[256] În București a fost amplasată o placă memorială pe strada Pitar-Moș, pe o casă în care a locuit pentru o scurtă perioadă.[257] În timpul anilor '90, un al bust al lui Sadoveanu, munca a mai mulți sculptori, a fost dezvelită la Chișinău, ca parte a ansablului sculptural de pe Aleea Clasicilor.[258]

Operele lui Sadoveanu au influențat și filmele românești, în special cele din perioada comunistă. Cu toate acestea, primul film bazat pe operele sale a fost o producție germană din 1929. Scenariul era bazat pe Venea o moară... iar filmul era intitulat Sturmflut der Liebe, avându-i în rolurile principale pe Marcella Albani, Alexandru Giugaru și Ion Brezeanu.[259] Primul film românesc bazat pe romanele sale a apărut în 1952, odată cu ecranizarea romanului Mitrea Cocor, co-regizat de Marietta Sadova (care a și jucat în film) și Victor Iliu.[259][260][261] El a fost supervizat îndeaproape pentru a se potrivi cu îndrumările ideologice, fiind parțial refăcut la cererea autorităților.[260][261] Mircea Drăgan a regizat ecranizarea din 1965 a romanului Neamul Șoimăreștilor (cu un scenariu scris și de Constantin Mitru) și Frații Jderi (1973; la care au contribuit Mitru și Profira Sadoveanu).[259] În 1969, la studiourile românești s-a filmat Baltagul, regizat de Mircea Mureșan, cu Sidonia Manolache în rolul Vitoriei Lipan.[259] Zece ani mai târziu, Constantin Vaeni lansează Vacanță tragică, bazată pe Nada Florilor, urmată de o adaptare în 1980 a romanului Dumbrava minunată și de filmul Ochi de urs (1983), regizat de Stere Gulea.[259] În 1989, cu puțin înainte de Revoluția Română, Dan Pița a produs filmul Noiembrie, ultimul bal, bazat pe romanul Locul unde nu s-a întâmplat nimic.[259]

În timpul primelor decenii din era comunistă, Sadoveanu, Alexandru Toma și mai târziu Tudor Arghezi au fost de multe ori omagiați cu sărbători naționale, lucru care se datorează, conform criticului literar Florin Mihăilescu, cultului personalității rezervat pentru Stalin și Gheorghe Gheorghiu-Dej.[262] După moartea scriitorului, actuala Casă Monteoru, care găzduia întâlnirile Uniunii Scriitorilor din România, a fost cunoscută sub numele de Casa Scriitorilor „Mihail Sadoveanu”. Casa cu turn din Iași, pe care Sadoveanu a donat-o statului în 1950, a trecut printr-o perioadă de neglijare, fiind în cele din urmă transformată în 1980 în muzeu.[64] O altă casă a sa din Fălticeni a fost transformată tot în muzeu,[263] la fel ca și ultima sa locuință, cea de la Vovidenia (Vânători-Neamț).[19] Cabana de la Bradu-Strâmb (Oașa) a fost ocupată de Securitate, iar mai târziu de Poliția Română [86] - un omagiu discutabil. În fiecare an, munincipiul Iași îl comemorează pe scriitor prin intermediul festivalului cultural „Zilele lui Mihail Sadoveanu”.[264] În 2004, la cea de a 100-a aniversare de la debutul său, s-au ținut mai multe expoziții și simpozioane organizate de MLR.[264] Evenimente similare au loc și în alte orașe, precum simpozionul „Pe urmele lui Sadoveanu” care a avut loc în luna martie a anului 2006 la Piatra Neamț.[265] Începând cu anul 2003, pentru a sărbători pasiunea pentru șah a lui Sadoveanu, are loc concursul anual de șah din cadrul „Festivalului Internațional de Șah Mihail Sadoveanu”.[266] Un liceu și o librărie din București îi poartă numele, precum și mai multe străzi din Iași, Fălticeni, Timișoara, Oradea, Brașov, Galați, Suceava, Călărași, Târgu Jiu, Miercurea Ciuc, Petroșani, Mangalia și alte localități. În Pașcani există un centru cultural, un liceu și o bibliotecă care îi poatrtă numele. Sadoveanu este onorat și de cetățenii Republicii Moldova, unde, în 2005, s-au sărbătorit oficial 125 de ani de la nașterea lui Mihail Sadoveanu.[119] O stradă din Chișinău și un liceu din Cupcini sunt de asemenea numite după el.




Dumitru Constantin     11/6/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian