Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cuvântul bine temperat - Salată de vinete "ca acasă"

Ce nu face românul din Canada ca să regăsească gustul de acasă? În România anilor '70, coceam vinetele pe aragaz, la foc mic, pe niște tăblii rotunde. În Canada mi s-a spus că e mai simplu să le coc la cuptor pe "broil" care imită grătarul. Am urmat sfatul și am obținut niște vinete cu un gust - pentru mine - imposibil de acceptat.

La Montreal am cumpărat niște tăblii rotunde, asemănătoare cele din România. Mașina de gătit era electrică, dar tăbliile au funcționat, am regăsit gustul afumat al vinetelor și, după ce o vreme am folosit tocătorul de lemn din România, am constatat că mixerul electric nu le alterează gustul.

Când m-am mutat în Toronto, tăbliile se învechiseră, dar am cumpărat altele, cu găurele. De ce găurele, nu știu! La vinete, când începe să curgă prin găurele o zeamă negricioasă care, în final, acoperă întreaga mașină de gătit, curățatul ulterior devine un coșmar. Am suportat ani de zile, cu stoicism, sacrificiul curățatului mașinii de gătit, considerând că diferența de gust merita efortul.

Când ai curte, coci vinetele pe grătar și obții gustul visat, dar eu, la bloc, n-am nici curte, nici grătar. Am dorit doar să obțin gustul dorit al vinetelor cu mai puțină muncă. Cineva mi-a sugerat să încerc, în loc de tăblie, o tavă de biscuiți cu margini laterale. Ideea m-a atras, lichidul din vinete va rămâne în tavă, nu va curge pe-afară.

Merg la magazin, cumpăr cea mai mică tavă de biscuiți și mă îndrept cu mașina spre casă. Deodată, din senin, s-a dezlănțuit o ploaie torențială. Am fost încântată: ploaia îmi va spăla mașina, iar eu nu voi fi udată, având parcare interioară!
Cu mașina bine spălată, ajung lângă intrarea în garaj. La Montreal aveam un dispozitiv în interiorul mașinii pe care apăsam și garajul se deschidea. La Toronto am o fișa pe care trebuie s-o trec prin fața unui lector electronic. Am învățat, cu timpul, să poziționez mașina foarte aproape de lector, deschid o secundă geamul automat, activez lectorul, închid geamul și în secunda următoare întru în garaj.

Îndreptându-mă deci spre casă și gândindu-mă la cele două fericiri, una de a avea vinete cu gust ca acasă fără muncă după coacere, iar a doua de a scăpa neudată de norii dezlănțuiți, mi s-a întâmplat ceva asemanător cu fabula lui La Fontaine "La Laitiere et le pot au lait" (Lăptăreasa și oala cu lapte): o lăptăreasă, ducându-se în târg cu o oală de lapte pe cap, visa, fericită, la tot ce va putea cumpăra cu banii câștigați din vânzarea laptelui.

Dar, de atâta visat, n-a fost atentă la drum, s-a împiedicat, oala s-a răsturnat și tot laptele s-a vărsat. Așa și eu. Știam perfect manevra mașinii ca să ajung aproape de lector, dar, visând la fericirea de a scăpa neudată, am ajuns cu mașina prea departe de lector. Neputând repoziționa mașina, a trebuit să cobor din ea ca să activez lectorul.

Cum era de așteptat, am fost făcută ciuciulete și s-a udat complet și bancheta din față a mașinii, ploaia intrând prin ușa deschisă cât am ieșit și reintrat. După activarea lectorului, poarta garajului s-a deschis și totul a continuat cu bine.

Ploaia m-a făcut ciuciulete, dar am tăviță pentru vinete! Numai că, atunci când am scos-o din ambalaj, am văzut că avea pe el o etichetă cu atenționarea: "Produsul este impregnat cu material antiadeziv și este destinat utilizării numai în cuptor. "Hait, mi-am spus, antiadezivul o fi inflamabil ȋn contact direct cu sursa de căldură!"

A doua zi am cumpărat una de ocazie, fără antiadeziv și, folosind-o, am obținut gustul scontat! În schimb a trebuit să flutur tot timpul un prosop ca să gonesc pe fereastră ( la 38 de grade!) fumul și să opresc țiuitul alarmei de foc declanșată de el!

Așadar, precum grăit-a Lavoisier "nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă", în nobilul meu demers de regăsire a gustului de acasă, curățatul mașinii de gătit a fost înlocuit cu efortul de a goni fumul pe fereastră. Și chiar dacă mirosul de fum persistă o săptămână, tot merită, salata mea de vinete din Canada este, ca întotdeauna, autentic românească!






Veronica Pavel Lerner    9/17/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian