Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Reflectii crestine pe marginea pandemiei

A zis bine Inteleptul Biblic: “Nimic nou sub soare” (Ecclesiast, I, 9). Si intr-adevar, Omenirea a fost ravasita de numeroase pandemii in decursul istoriei ei, asa cum aflam din maturiile consemnate. In romanul sau “Ciuma”, Albert Camus, laureat al premiul Nobel pentru Literatura, descrie remarcabil deteriorarea relatiilor inter-umane pe masura inaspririi efectelor molimei. Si este ceea ce s-a si intimplat, de la o margine la alta a lumii, cind oamenii au aflat de pandemie: accese de xenofobie contra Asiaticilor sau celor considerati ca vinovati ai propagarii bolii, masuri exceptionale, frizind irationalul, delatiunii ordinare, magazine luate cu asalt pentru a transforma camarile in depozite, fara nici un un gind ca mai pot fi si altii mai defavorizati, ramasi fara cele esentiale.

Sociologul Stanley Cohen (1942- 2013) a teoretizat aceasta panica sociala (“moral panic” in Engleza), care are cinci etape, pe care le vedem aplicate sistematic si in cazul de fata:

1. Ceva sau Cineva care este definit ca o amenintare la normele sociale sau interesele comunitatii
2. Amenintarea este amplificata de mass media
3. Ca urmare, ingrijorarea publica creste
4. Autoritatile si politicienii iau masuri
5. Ca urmare se petrec schimbari sociale in comunitate

Voi dezvolta doar citeva din etapele enumerate mai sus. Este evident ca, in conditiile tehnologiei avansate de azi, mass media a fost si este principalul vehicol de amplificare a panicii. Daca pina acum doua-trei luni, aceeasi mass media ne manipula cu indemnuri hedoniste, ca sa ne traim viata numai pentru placere si ne ispitea sa cheltuim cit mai mult pentru binele societatii de consum, iata ca acum toate stirile sunt polarizate doar de COVID-19, zi de zi, aflind cu exactitate macabra numarul milioanelor de bolnavi si a sutelor de mii de morti. Nimeni numai moare de cancer, malnutritie, accidente, crime sau sinucideri. Milioanele de refugiati din cauza conflictelor regionale au fost dati uitarii, macar ca traiesc cu mult mai rau decit noi, cei sechestrati la domiciliu. Numai cei din urma razboiului civil din Siria depasesc numarul bolnavilor de COVID (doar in Turcia sunt aproape 4 milioane, doar din cei inregistrati), iar numarul celor ucisi in acelasi conflict era estimat in Martie 2020 ca fiind intre 384,000 si 586,100, deci inca mult peste numarul de morti de coronavirus.

Stirile din mass media au creat panica pentru ca toate vorbesc despre moarte, ”un fenomen simplu in natura”, dar pe care majoritatea omenilor “il fac inspaimintator”, ca sa-l parafrazez pe Marin Preda, asa cum isi incepe el “Cel mai iubit dintre paminteni”. Insa frica de moarte este doar pentru omul la care partea telurica e preponderenta. Cine este duhovnicesc stie ca moartea este doar o usa catre o alta existenta, mult superioara decit aceasta de aici, si simte ceea exprima o frumoasa cintare de la Vecernia Sf. Calistrat (27 Sep), in care se zice “ca dupa Marita Ta Patima (Hristoase) s-a facut omul infricosator pentru Moarte”. Si iarasi adevaratul credincios crede cu convingere in cuvintele Mantuitorului: “Cel ce crede intru Mine, viu va fi chiar daca va si muri (Ioan XI, 25-26).

Masurile si comunicatele de presa au fost marcate de multe ori de incoerenta, lipsa de profesionalism si abuzuri in detrimentul libertatilor democratice. O sa amintesc doar de trei facute de WHO, care teoretic ar fi trebuit sa fie calauza ireprosabila in acest marasm pandemic.
Desi erau toate semnele ca ceea ce se intimpla in China era o boala deosebit de contagioasa, WHO a asteptat pina pe 11 Martie pentru a declara pandemia. Ori, primele cazuri in afara Chinei au avut la origine persoane care au venit de acolo (ex. UK, Italia, Canada), iar apoi, ca un efect de domino, persoane din tarile nou infectate, au calatorit exportindu-l in alte tari (din Italia a ajuns in Germania si Romania, printre altele, iar din Germania a ajuns in Spania, si asa mai departe). Pe 26 Ianuarie, Dr. Theresa Tam, care este si membra a WHO Committee, declara cu non-salanta: "There is no clear evidence that this virus is spread easily from person to person. The risk to Canadians remains low". Cite vieti s-ar fi putut salva si miliarde de dolari economisiti, daca se inchideau granitele de atunci si s-ar fi impus carantina obligatorie la oricine venea dintr-o tara afectata?
O alta “gafa” a WHO a fost declaratia ca purtatul mastilor este inefectiv, ca apoi, dupa o luna, au dat dezmintirea, vazind ca tari ca Japonia si Coreea de Sud au un numar foarte redus de cazuri macar ca au aglomeratii urbane comparabile cu tarile greu lovite, insa la ei masca si manusile fac parte deja din rutina zilnica. La fel de “pompieristic” a fost si comunicatul ca numai persoanele care prezinta simptoame sunt purtatori de virus, ca dupa aceea sa se dovedeasca contrariul.

Aceste inconsecvente, cel putin “regretabile”, ca sa folosesc un eufemism, coroborate cu masurile impopulare ale guvernelor de pretutindenea, au contribuit la prolifererea stirilor despre conspiratie. Insa si acestea contin contradictii cu privire la cauza mortilor si cine ar fi in spatele acestor masinatii mefistofelice. Ultima, care inca circula pe mass media, si care, chiar daca are aspectul unui Comedy Show, este adevarata, prezentind o conferinta de presa a presedintelui Tanzaniei, John Magufuli, din 4 Mai, care zice c-a trimis esantioane la laboratorul de testare si multe s-au intors cu rezultatul pozitiv, macar ca proveneau de la fructe (papaya), pasari (prepelita) sau animale (capra), insa au fost inregistrate cu nume de pacienti umani fictivi.

Si astfel am ajuns la a 4-a etapa a panicii sociale: masurile luate de Guverne. Bine stind ca aproape jumatate din populatia Planetei a fost sau este inca in situatia de arest la domiciliul si ca milioanele de someri se inmultesc, se pune intrebarea fireasca daca “lockdown”-ul era singura solutie sau, daca nu cumva reprezinta mai curind o sinucidere economica si un puternic handicap pentru generatiile care vor urma?

Se stie ca 95% din cei bolnavi de COVID fac o forma usoara. Mai mult decit atit, procentul de fatalitate este mai mic decit cel din timpul Gripei Spaniole (Oct. 1918 – Primavara lui 1920), cind se estimeaza ca au fi murit în primele 24 de saptamini citi a omorit SIDA in 24 de ani. Numarul total de morti fiind estimat intre 17 si 100 milioane, ceea ce reprezenta 1%, respectiv 6% din populatia globului la aceea data. Se apreciaza ca 500 de milioane de oameni ar fi fost infectati (o treime din populatia). Am citit de Canada c-ar fi avut “lockdown”, si am vazut poze cu oameni purtind masti, insa nu am gasit surse sa indice ceva asemanator in alte tari. La vremea aceea, Europa era inca devastata de urmarile Primului Razboi Mondial, iar Rusia era deja in razboi civil. Pe de alta parte, uitindu-ma statistic la tari (Franta) si provincii (Quebec), care au aplicat masuri draconice, transformind viata civila intr-un fel de stat politienesc, constat ca numarul de morti si cazuri de imbolnaviri au continuat sa fie foarte mare. De exemplu, Quebec are 60% din totalul de morti din Canada, iar la morti si la imbolnaviri avind dublu fata de Ontario, macar ca in Ontario au fost legi mai permisive.

Nu stiu cind se vor incheia cu totul aceste masuri, care parca nu au sfirsit, insa schimbarile sociale deja se simit, iar altele se intrezaresc (etapa a 5-a).
Se stie ca celebra Democratie din Atena nu a fost desfiintata de molima de ciuma din anii 429-427 BC (unii cercetatori zic c-ar fi fost Tifos, estimind ca au murit intre 75,000 si 100,000 de oameni), macar ca promotorul reformelor democratice, Pericle, a murit atunci, ci regimul celor 30 de Oligarhii, in frunte cu Critias, impus de puterea straina a Spartei. Acestia au instituit un regim de tiranie care, in numai 8 luni, au ucis 5% din populatia Atenei, confiscind averi si ostracizind pe alti oponenti politici.

Ca Roman si Ortodox, ma doare sufletul vazind cit de usor Guvernul secular din Romania, format din “liber-cugetatori”, multi produsul a 45 de ani de Comunism, pot inchide biserici si impune normative care ataca insasi esenta credintei si a practicii religioase. Ma refer la atacul vadit contra venerarii icoanelor si primirea Sfintei Impartasanii. La Ortodocsi, piinea si vinul nu sunt doar un simbol, ci se transforma, prin epicleza, in Insusi Trupul si Singele lui Hristos, “care este foc mistuitor, arzind pe cei nevrednici”, deci cu atit mai mult orice fel de virus sau impuritate.

Cumnata mea a vorbit recent cu sora Prea Sfintitului Gherasim Cristea, plecat la Domnul in 2014, care i-a povestit ca, pe vremea cind era episcop la Galati, mergea sa viziteze colonia de leprosi din satul Tichilesti. Aici, impreuna cu preotul din biserica satului, ii impartaseau pe bolnavi, iar la urma ei doi erau care terminau ce a ramas in potir, cu aceeasi lingurita. Batrinul episcop a murit la virsta venerabila de 99 de ani!!! Deci, ma intreb retoric, hiperbolizind, cum poate un orb din nastere sa ghideze niste alpinisti experimentati pe virful muntelui? Cam acealasi lucru este cind un estropiat sufleteste incearca sa emita reglementari intr-un domeniu care-i este cu totul strain.

Insa totul este posibil prin tacerea lasa a celor care ar fi trebuit sa fie “lumina lumii, cetate in virful muntelui si faclie in sfesnic ca sa lumineze tuturor” (Matei, V, 14-15), cit si a unor cozi de topor, care au devenit avocatii “linguritei de unica folosinta”, a dezinfectantilor si mastii de protectie. Insa, iar: “Nimic nou sub soare”! Pe vremea Comunistilor au fost destui colaboratori cu Securitatea, iar acum sunt destui, care actioneaza obedienti ca “functionarii publici” sau ca “a 5-a coloana” a lui Antihrist.

Singura consolare pentru constiinta lor patata este ca nu sunt singurii. De la o margine la alta a lumii, indiferent de confesiune sau etnie (desi sunt si putine exceptii – Bulgarii si Georgienii), toti prelatii si-au lasat credinciosii “extra muros”, sau “afara de mintuitoarea corabie” (ca sa folosesc o metafora din Triod). Pozitia preotilor/calugarilor in timpul molimelor este consemnata de Shakespeare in Romeo si Julieta (Actul V), cind planurile lui Friar Lorenzzo iau o intorsatura tragica. El trimite un calugar cu o scrisoare catre Romeo sa-l informeze ca moartea Julietei este una aparenta, insa in drum spre Mantua, oprindu-se sa acorde asistenta spirituala unor ciumati, este oprit in carantina de autoritati. Erau timpurile cind s-a dezlantuit Ciuma Neagra (Black Death - 1347 to 1351), cind se estimeaza c-au murit intre 75 si 200 de milioane. Se apreciaza ca 30% pina la 60% din populatia Europei a pierit atunci.

Desigur, daca cineva ar fi intrebat pe oricare din ierarhi/pontifi, inainte de pandemie, daca s-ar lepada de credinta, ar fi raspuns exact ca Petru la Cina cea de Taina: “Doamne, sunt gata sa merg cu Tine si in temnita si la moarte” (Luca XXII, 33). Insa cind spectrul mortii a aparut, toti s-au repliat, construind biserici virtuale sau trimitind pastorale pompoase, fara nici un fundament din Biblie sau din Sfanta Traditie.

Un exemplu viu, de cum actioneaza crestinul adevarat in fata mortii sau al compromisului, este un episod relatat intr-un interviu de Pr. Dimitrie Bejan, martir al inchisorilor Comuniste, cind povestea de cum au masacrat Bolsevicii 11,000 de preoti, calugari si un episcop, adunati cu arcanul la Manastirea Oranki in 1918. Comisarul Politic i-a zis episcopului: “Aveti 24 de ore sa ne spuneti daca mergeti cu noi sau nu”. Episcopul a zis: “Este prea mult pina miine. Va dam raspunsul in 10 minute”. Cind episcopul i-a intrebat pe ai lui: “Vreti sa va uniti cu comunistii sau vreti sa va numarati in ceata sfintilor mucenici?”, toti au strigat: “Vrem sa murim pentru Hristos!”. Timp de o luna de zile au impuscat cite 300-500 in fiecare zi. La urma l-au impuscat si pe episcop (Ei au fost descoperiti din intimplare, pe cind Pr. Bejan era inchis ca prizonier in acelasi lagar de la Oranki intre 1942-1948).

Daca nu traim timpuri eshatologice si Omenirea va mai dainui inca, atunci cu siguranta Istoria va face lumina si va judeca la rece toate aceste evenimente si consecinte ale lor, iar daca vor fi vinovati, ei vor fi pusi la stilpul infamiei.

......................................
Toronto Mai 2020
Bogdan-Cristian Stoenescu





Bogdan-Cristian Stoenescu    5/18/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian