Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Prietenește vă întreb, de mai e loc de poezie? Când sufletul ne este năpădit de pandemie.

Mi-e dor de jocul lor

Simt la piept mirosul dulce de lapte,
Al pruncilor ce-am legănat,
Aud în odaia pustie iar șoapte,
Râs, din suflet de copil curat.

Mi-e dor de jocul lor vioi din casă,
Să mă tragă de poale - hazlii,
Să îi așez cu mare drag la masă,
Cu plăcinte calde să-i îmbii.

Sărmane păsări cu aripi rănite,
De-o vreme stăm ascunși ca-n colivii,
Cu sufletele triste, obidite,
Ades’, ne pare rău că suntem vii.

Nu vrem să fim poveri pentru Pământ,
Pesemne, anii noștri trag prea greu,
Cu cerul făcutu-s-a legământ,
Prin culorile-nșirate-n curcubeu.

Nepoțica mă sună că îi e dor,
Îmi desenează roșii inimioare,
Îmi spune că i-a căzut un dințișor
Și-ar vrea s-o țin în brațe, că o doare.

M-așteaptă, să îl dau la Zâna Măseluță,
Să-i dea un dar frumos în loc,
S-o plimb prin parc, ținând-o de mânuță
Și să mă prind cu ea în joc.

Nepotu-mi spune că i-a scris iubita
Și-abia așteaptă să se întâlnească,
Cum s-a-ntâmplat acum? E doar ispita,
Zid nevăzut, pe drumul lor să crească.

Sunt cei ce inima-mi mai fac să bată,
Mi-s sprijin, cum le-am fost eu, altădată,
Îi vreau la masa noastră, roată, roată,
Viața s-o trăim, cum ne-a fost dată.



Planeta plânge

Planeta ne plânge tristă și rănită,
Hohot de lacrimi picură din cer,
Scurse pe speranța aproape pierită,
Simțind din umbră, un rău temnicer.

Ca păsările-n colivii de-o vreme,
Zburăm cu aripile retezate,
Când sufletul împovărat, se teme,
Că visele pe rând, ne sunt furate.

Doar florile de mucegai de pe tavan,
Ne vor zâmbi de-acum, rânjind hidoase?
Viața trăind umili, neputincioși, în van,
Văzând văzduhul năpădit cu coase.

……………………………………..

Cu gândurile-amare, rătăcite,
Privesc spre geamul mieros însorit,
Prin genele cu ploi grele tivite,
Sufletu-mi tresare: Magnolia-nflorit!

E raiul cu flori. Ce mare semn divin!
Și curcubeul pe cer s-a înălțat,
Speranțele încet, încet, ne revin,
Că Dumnezeu, din bolți, nu ne-a uitat.


Mi-e asfințitul pe umeri

Doamne!
Mi-e asfințitul pe umeri
și urcușul mi-e greu.
Fruntea mi se înrourează,
privind spre bolți mereu.
....................................................
Te simt de-a dreapta mea uneori,
Te văd ades în chipuri de flori.
Tu ești în făptura mea sau mi se pare?
Tumult de iubire, izvor în revărsare.

Făclia mea mai pâlpâie încă,
Sub pașii mei, mai crește o stâncă.
Mă mângâie o rază de soare,
Glezna dreaptă, tăcută, mă doare.

Cernute speranțe au gust de cenușă,
Cu multă trudă, mai deschid o ușă.
Și cad și mă ridic, cum mi-este scris,
Mi-e teamă de-ntuneric, de abis.

Plânge pruncul când se trezește-n mine
Și-așteapt-o mână caldă, să-l aline,
Sunt ninsă de vremuri și sunt tot copil,
La bunica-n poală, aș vrea să m-alin.



Cu măști pe chipuri

Cred c-a încetat să treacă timpul,
Deși, îi simt apăsarea mai acut,
Ecou de psalmi sperie hulubii-n turle,
Săbii nevăzute, în zare se ascut.

Cu măști pe chipuri adâncim tăcerea,
Ascultând cum mugurii-nfloresc,
Uimite, privirile caută anocore-n ceruri,
Rugi, în suflete, în taină ne zidesc.

E-ntâia dată când simt mireasma florii,
Părului ce-a înflorit în zori de zi,
Zumzetul albinelor – culegătorii,
Îmi picură în suflet vii nostalgii.

Voal de petale în vântul ce-adie,
Îmbracă zarea-n alai de fluturi diafani,
E nunta florilor, în dulce armonie,
Lacrimi ne curg pe chipuri, sărmani orfani.

De mii de ani rănim hulpavi, planeta,
De parcă, noi am fi stăpânii,
Se-ntoarce-acuma - girueta,
Maica Pământ, își acoperă sânii.

Miere, lapte, se preling în auriu șuvoi,
În ode duioase de harpe,
Ne-am linge degetele, dar mierea nu-i de noi,
Din hăuri, sâsâie un șarpe.

Doamne, nu îți întoarece de la noi fața!
Nu ne lăsa în beznă să pierim!
Îndură-Te, să prindem dimineața!
Ce până azi, n-am știut s-o prețuim.



De-am desluși

De-am desluși limbajul florilor,
Scrisul alb, spumos al norilor,
Strigătul din zborul cocorilor,
Zâmbetul suav al zorilor,

Ne-am prinde-n dansul de petale,
Îmbrăcați în voaluri de culoare,
Am respira mireasmă plutitoare,
Răsfățați de razele zglobii de soare.

Ne-am înălța pruncii spre bolți,
Le-am arăta ce este dincolo de porți,
În blândă lumină, i-am îmbăia pe toți,
N-am trage viața lor de pui de om, la sorți.

Natura spune:
Noi, ne-am reînnoit pentru voi,
Sărmane luturi, în suflete goi,
Viețuiți cum viețuim și noi,
Fără ură, conflicte și război.

,,Încetați odată!” Strigă în cor,
Mergeți în pădure, la izvor,
Spălați-vă de-atâta tristețe și ură,
Scuturați-vă de-a vremurilor zgură.

Tu, Moise, întoarce-ne în bătătură,
Să punem semințele în arătură,
N-am mai avea gust de lătură
Și umilința - că unii, viața ne fură.

Mereu înălțăm turnuri spre nori,
Suntem tot mai dezbinați în zori,
Vorbim de ne-nțeles - te trec fiori,
Din zi în zi- mai mari orori.

Copacii-și leagănă frunțile-ntrebător,
Nervurile și sevele în carne-i dor,
Arborii vieții, în suflete ne mor,
Strămoșii se-ntristează-n lumea lor.

Indiferent de rasă și-a pielii culoare,
E loc în lumea asta, pentru fiecare.
Religiile nu sunt spre dezbinare,
El, ne-a vrut împreună, sub soare.

Vreau glasuri vioaie, de copii iubiți,
Îmbrățișați mereu, să fie fericiți.
Privind în jurul lor cu ochișori uimiți,
De-o lume cu pace, să fie ocrotiți.






Adriana Tomoni    5/11/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian