Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Mirabellen (feerie)

Motto:
„Dar frumusețea ei, Bassus, eu o pun totuși la urmă;
sunt niște farmece mari care-mi plac de mă pierd:
aerul nevinovat și făptura-i de grație plină,
și voluptățile ce-i stau sub tăcutul veșmânt...”
(Sextus Propertius)

A fost odată așa, ca-ntr-o poveste,
O poveste de poveste:
Căci orice ființă iubită este centrul unui paradis.

I
Zidăria lumilor trepidează sub brațul hecatonhir;
Încinse de fierberea astrelor, noi lumi apar în delir.
În scalda norilor zeița Fele Diana se lasă-mbăiată,
Pe brațe purtată de nimfe jucăușe, și parfumată:
Alai în transă: Rhanis, Nephele, Hyale, Phiale, Psecas.
Voaleta-și trage Luna și-alunecă-n gol de necaz.
Rând pe rând se retrag spre obârșii meliadele,
Naiadele, oneadele, nereidele, hamadridele, alseidele.
Tras de triones, Carul Mare ia drumul Stelei Polare,
Vizitiu destoinic fiindu-i mereu Boar Arctofylax.
Mândru Soare ajuns-a la apus în iubita-i Hesperia;
Slobozi-și lasă caii la păscut, întoarce-se în Persia,
Unde legănat de zefire, umbră-i va face leucothoe.

II
Și iată: Primăvara eliberată-i din chingi de Horai;
Îi scapără călcâiele și-și desfășoară al său alai.
Al zilei astru, phlegon în trabea, ivit din Hiperboreea,
Aprins-a zările în bronz corintic, chrysalithe, roș’ de Tir
Amăgind spornic umbrele insiduoase, decis, mai abitir.
Solitar se-nnalță, ca pe ață, în față lemnul fetelor Soarelui.
Dis-de-dimineață, înfoiatul corcoduș s-a coafat romantic,
Bizantic e pus pe nuntit, florile ’mbrățișând smintit.
Poleiți în pyropus, boboci în buluceală, podoabe de har zeiesc,
Se zbat în pețiole, alb etalează-n câlți mii de petale
Lirism și smerenie în parfum dulce-amărui, migdalin.
Pistile erectile stârnesc stamine la visare și suspin,
Scăldate-n adâncuri, intens în șopot de rouă și nectar.
Ca-n fiecare zi, iubito, cu trupul încă cald din așternut,
Înrobit într-o albă, imaculată rochie, în avânt,
Cucerești sub pași aleea, cătând banca, parcă zburând.
Al tău căpșor, cu păru-n vânt, în treacăt, florile atinge
Ca-ntr-o doară, corcodușul molatec o rămurea îndoaie lin,
Parcă în dar ți-a oferit, oricând, o boare înalt fermecată.
Varga-nflorată geloasă parcă spune:
„Fetico, cine-i mai frumoasă din lume?”
Aridici ochii-ți cu iris de mare, zâmbind molatec alene
Obrazu-ți ’mbujorat și presimți parcă o lacrimă sub gene.
Nefer – Nefru – Nefer – Nefru – Nefer...

III
Și-apoi de-o vreme, iarăși vara furnalele-și încinge;
Ploaia-i în neputință, susurată de pământ și nu ajunge.
Corcodușul cu frunze împănat, degrab’ menirea și-a gătat.
Fructele-i se-anină soldați cuminți de ramuri, însutite,
Roșii, galbene, bălțate, mustind năvalnic de sucuri înmierite.
Sporadic, vântul se-avântă ca flăcăul printre frunze,
Zbătându-se prin ele, zănatic, precum biblicul Absalom.
Între visări, iubito, Liricope, grabnic abandonându-ți pieptarul,
Iar bluza, albă nalbă o desfaci precum cupa laurului.
Geloase-s corcodușele, pe ființa frumoasă pe care-o-ntrupești
Și-ocheade aruncă flăcări, săgeți împung de nu te vezi.
Supărate tare, în joacă s-au aprins, apoi leneș desprins,
Alunecând zemoase, lunecând lipicioase între sânii dorminzi.
Privirea ta surprinsă în sus și cu un iconic zâmbet vag,
Și-apoi domoală zărit-ai rănile fructate, pictând abstract.
Un gând te-ndeamnă, nu știu cum, o, tu domnișoară onestă
Să juri că eu, Hanstamph, ți-am jucat din nou o festă.
Spălatu-mi-am păcatele în căușul frunzelor, sub herse pundrosos.

IV
Ne-am îndrăgit, ne-am îndrăgostit dincolo de obstacole,
Mai abitir decât celebrii iubiți Roswall și Lilian.
Părelnic dragostea mea te obsedează, te obosește,
E prea înrobitoare, acaparatoare, de parcă mustește.
E oare a noastră iubire în exces, negarea-i un succes?
Ori ți-e frică de prea multă alinare, trenare, te furnică?
Sit venia verbis:
Tu: „Mă mai iubești?”
Eu: „Asta mi-e meseria și menirea!”

Și-am încălecat pe o stea
Și v-am spus povestea ei și-a mea.


..........................
Note

- Mirabellen: (l. germană) corcodușe
- hecatonhir: giganți (în mitologia greacă)
- Fele Diana: zeița Lunii și Vânătorii
- triones: boi zeiești
- Boar Arctofylarx: boul conducător al carului (Carul Mare)
- leucothoe: arborele de tămâie
- Horai: Anotimpurile
- Phlegon: Zorilă (se referă la soare)
- trabea: haine regale
- chrysalithe: topaz
- roșu de Tir: purpura
- pyropus: aliaj de aur și aramă
- Nefer: Frumoasă (l. egipteană veche)
- Nefru: Frumosul (l. egipteană veche)
- Absalom: personaj biblic care a fost capturat încurcându-și părul negru excesiv de lung în ramurile unui arbore
- Liriope: Cea cu chip de crin
- Hans Damph: Hai-hiu, Vântură-Lume
- Sit venia verbis: Fie-mi îngăduit să spun
- herse pundrosos: roua
- lemnul fetelor Soarelui: plopul negru






Tănase Grosu     5/7/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian