Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Poezii românești despre Crucificare și Înviere

n literatura noastră, mulți poeți au fost inspirați să scrie despre cutremurătoarea Răstignire și luminata Înviere a Domnului Hristos. Mulți dintre autori au reușit capodopere.

Autorul volumului Poeme cu îngeri, Vasile Voiculescu, cel care a fost condamnat la închisoare în regimul comunist din cauza unor scrieri religioase, ne-a lăsat multe versuri pe tema Jerftei și a Învierii. În poezia Pe cruce, descrie o atmosferă dogoritoare, ca în preajma unui vulcan: „Isus murea pe cruce. Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii./ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă”. Suntem introduși plastic în atmosfera imediat următoare momentului crucificării, în care Maica Sfântă veghează la picioarele Fiului, iar mulțimea se retrage încet spre oraș. Pare că totul a intrat în adormire, deși omenirea a trecut pe lângă momentul cel mai important al istoriei sale. Poemul se încheie magnific: „Pe cruce somnul morții dormea de-acum sublimul/ Isus, vegheat de oaste!”. Era singurul somn din univers care a ascuns în sine trezirea întru Înviere.

Un alt poet, Ion Minulescu, considerat uneori frivol, a scris și poezie de inspirație creștină, publicând chiar un volum cu titlul Strofe pentru Cel-de-Sus. Într-un final de poezie spune: „Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta/ Să pot muri ca și Christos, pe Golgota”.

La mai puțin cunoscutul poet Mihai Codreanu (1876–1957), considerat unul dintre cei mai prolifici sonetiști români, suferința de pe Golgota apare frecvent. Domnul este mesagerul care vine în blonda primăvară și îi transmite esența învățăturii: „Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară/ Că oamenii sunt buni, deși l-au dus/ Să-l bată-n cuie pe Golgotha sus,/ Fiindcă i-a iubit din cale-afară”.

Foarte sugestiv arată momentul trădării versurile lui Ion Gheorghe: „Isus, bărbos ca un sihastru,/ poartă doar un hanteriu albastru./ Iuda ca un negustor de coloniale/ are două rânduri de țoale. […] Îl iau apoi plângând soldații drăgani/ să-L mâie două mii de ani – pân-or ajunge să-I facă vânt,/ a doua oar㠖 pe pământ.” (Prinderea).

Monahia Teodosia Lațcu (Zorica) a scris multe poeme în care jertfa Domnului este subiect central, dar remarcabile sunt cele din ciclul Via dolorosa. Iată o strofă cu rol de sinteză: „Așa pornești spre Golgota,/ pe calea de durere,/ Cu crucea tuturor și-a mea,/ Spre moarte și înviere”.

Bucuria Învierii a fost cântată de Alexandru Vlahuță în versuri ca acestea: „S-au veselit necredincioșii/ C-au pus luminii stăvilar,/ Ci ea s-a întărit în focul/ Durerilor de la Calvar […]/ Voi toți ce-ați plâns în întuneric/ Și nimeni nu v-a mâgâiat,/ Din lunga voastră-ngenunchiere,/ Sculați… Hristos a înviat!”.

Autorul celei mai frumoase poezii dedicate limbii române, Alexei Mateevici, a abordat și tema pascală: „Cântați cu bucurie acelui ce-a scăpat/ Pe om și omenirea de moarte sufletească./ E Paștele! Vieață! Hristos a înviat!/ Iubire între oameni și pace să domnească”.

În acord cu cântările din slujba nopții de Paști, Octavian Goga scria: „E sărbătoare pe câmpie,/ Și-n suflete e sărbătoare,/ Învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare.// Sunt Paștile cele frumoase,/ Și-n fire zvonul lor străbate,/ Clopotnița-și îndoaie trudnic încheieturile uscate”.

În vremurile noastre, Dan Verona, poet cu un discurs aparte, aseamănă trăirea din vechiul regim, ateu, cu o prelungă răstignire: „Hristos a înviat din morți/ Uluit să vadă câtă rană pe rană/ Are de vindecat la ruginitele porți/ Din Europa Răsăriteană”.

Radu Cârneci se ruga și înălța laude: „Nu mă lăsa! – eu vin îngenunchind –/ Altarul meu cu proaspătul jăratic! –/ E timpul trupului: a șaptea zi/ și vreau să mă purific! Aleluia…”.

Desigur, Mihai Eminescu, în celebra sa poemă Învierea, se lasă sedus de marea taină a răsăririi din mormânt a Dumnezeului-Om, purtându-ne pentru a ajunge la momentul culminat de la miezul nopții prin atmosfera unei bătrâne mănăstiri, pentru ca finalul să fie: „Un clopot lung de glasuri vui de bucurie…/ Colo-n altar se uită și preoți și popor/ Cum din mormânt răsare Cristos mângâietor,/ Iar inimile toate s-unesc în armonie:/ […] «Christos au înviat din morți/ Cu cetele


Leviathan.ro





Daniela Șontică    4/17/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian