Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Febrilă primăvară intubată

in memoriam Emil Botta – „Întunecatul April”


Ton, ton, semiton, ton..
Prea multe afone voci se-ntorn!
În surdină tubă, trombon, bas în ambon...

(Război în noi și-ntre noi;
Răul adastă, noroi în noi!)

O, Primăvară, rănită, sfâșiată-n Nadir:
Ce greu respiri, în vreme făr’ de ploi!
Lotcă abandonată, zăcând în larg,
Scândurile gem, otconul dezlegat.
Abitir răsfoit-am cartea vieții zi de zi
Limanul nu există, ci hău ca după potop.
Simt: iubirea, de tine mă păzește, Primăvară,
Sayyidi dragă și sufletul mă dor.

Ești doar un eufemism, vălătuc sau zvon,
Conspirații cu secrete, mizerii, alt coridor?

Am făcut dragoste cu tine, Primăvară
M-am lăit, dar tot murdar, pierdut muritor.
S-a tot spus să-mi pun un desuu pe dos
Să am noroc. Acum doresc prea bine
Să port masca la ceafă, de-a-ndoselea, zău!

Iată, noaptea a-ngenuncheat lângă trupul tău,
Primăvară, cu genunchii la gură, pe frunte cu zăbranic!
Norii s-au sinucis loviți de fulger hai-hui,
Cu caznă plângându-și soarta, plouând.
E noapte, și... ce noapte, peste lume!
Descoperim înnoit viața și nu calea serafimilor.
Frumusețea, splendoarea încă există, persistă;
Fugar o privire aruncăm: în grădină alai diafan;
E nunta Albei-Crina și mândrul Roșu-Crin;
Iar tu, suflete, mândru chir, strivești iarba.

Renașterea naturii, de ast’dată, ne-a oferit
Drept trufandale, ființe lugubre, monstruoase,
Cu schelet și trup din altă lume, invadatoare.
Ne doftorim cu speranță și Real Time PCR,
Testăm norocul, supraviețuirea și alinarea.

Lumea nu-și mai încape pe coaja Terrei,
Mai abitir ne grăbim spre extincție și Neant.

Damno, suus Caesar! Așteptăm în zadar
Spre limpezire, trezire, un dictator perpetuus,
Ordine s-așternem peste lucruri, printre oameni.
Ne purtăm în ăst mileniu, răi și fameni.
Unde-i regăsirea, comoara viețuirii descoperind-o?
Ca pe o arrasa, zălog de omenie, oferind
Să complinim minciuna, dezastrul, nimicnicia!


Eu rămân, Primăvară, mawlanga, veșnic,
Robul tău prea plecat, cu lacrimi secate.

TRAGEDIE. DRAMĂ. UMANĂ COMEDIE.


VALEA PLÂNGERII
sau
VENTILATORUL ASFIXIAT
(Lamentatio)


O negură ciudată s-a prăbușit peste făgașe,
Pe munți, câmpii, sate, cătune și orașe.
Aurora s-a externalizat, drapând un zăbranic
Violet – bleumarin – indigo – negru.
Ni se-ntinde momeală o moarte non-formală,
Fără noimă, clocot, zbucium ca la-nceput de lume.
Suntem fascinați de ideea nobilă de iubire...
Molohul suferinței și-a-ntins aripile tenebre
Copleșitor, înăbușitor precum vulturul yatagarasu.
Gândurile și acțiunile o iau alandala
Precum extensiile necomunicative Galois.
Echipați cu izolete, măști și ochelari,
Filtre, botoși, combinezoane stranii la patru ace;
Acestea sunt portul și muzica ce ne place.
Privim siderați filmul groazei la Roentgen,
Ne lansăm spre întuneric cu rachete RMN.
Ca-ntr-un vis urât ori piesă de groază
Omenirea liniștea-și caută într-o năpastă.
Toți suntem în trecere, dar nu e masul.
Măsura-etalon: la un pas de cangur-ntre noi
Nu buluciți-n mulțime, ci singuri păstori.
Printre noi: îndărătnicii și rătăciții nevoie mare
Ce-au îmbolnăvit suflarea și net bolnițele,
Neglijența a împușcat, aripat și prepelițele!
Și mai abitir, vai, politichia valorând cât pălăria,
În arțag, de râdere, impotență, soră cu ipocrizia.
Prin piețe auzim: „Hai, neamule, la Omenie de vânzare!”

Pas de trois, pas de trois
Cesse revenu – cesse revenue
Fouette-fouette-fouette...

Trageți năvoadele, acostați țărmul:
Țărmul Vieții și nu Limbul!
N-avem nevoie de-o corabie-nălucă.

Ridică-te omenire împotriva luminii care moare;
Devenitul urmează devenirii;
Timpul nu este, ci se temporalizează.
Să nu oprim Lebenszusammenhang!




NOTE:

- yatagarasu = vultur preistoric cu anvergura celor două aripi de 8 metri, personaj aviar din mitologia niponă

- Lebenszusammenhang = din limba germană se traduce „unitatea organică a lumii”



DAS ERLEBNIS UND DIE DICHTUNG
Sloka în stil ornat


Îți dau binețe, fac reverență, drag anotimp!
Interstiții și celule celebrează trezirea hulpavă.
Ne dedicăm iubirii, sub sprint de ploi, Asadh!
Mirificul renașterii, ritornelă între terestru și celest,
Străluce-n pliscul păsării Cataka diamantin.
Clipocesc iazuri irizate de materia curgând abitir,
În fire de borangic și mătase din norii hoinari.
Pe rând zeul Ra sărută gingașii nuferi destinși.
Păunii înlăcrimați suspină sub corola razelor,
Străbătând foșnit crânguri de ferigi și gladiole.
Te-aștept în chioșcul înmiresmat de kataka,
Roind de șezlonguri atinse de pojarul iubirii.
Obrazu-ți de lotus se copilărește sub atolul gurii,
Din care eu, prea îndrăzneț, am sorbit întreaga sevă.
Tu, fugară gazelă, toată un surâs, cu buze de bimbas.
Ca un șarpe în hodină, păru-ți s-a-ncolăcit pe cap
Și-n ochi, veghea nopții și-a țesut fire de șofran.
Ascuns abil, sub mâneca ridicată, după îmbrățișări nocturne,
Corpu-ți molatic și umed vibrează-n valuri fugare,
Oprimat de sânii zvelți și coapsele voluptoase.
Coapse ce dor de fiesta iubirii, iar gâtu-i încorsetat zefir.
Abandonat de bună voie iubirii, plecat ca santalul,
Aspir din nou la tinerețe, dar... e prea departe!

Aștept încă zeul dorinței, Kama, călător neostoit,
Călare pe un papagal verde, purtând arc înspicat cu flori!



ROMANCERO
Song in E Flat
In memoriam: Frederico Garcia Lorca
Miron Radu Paraschivescu


Galant luat-am pălăria fedora,
Un târziu suvenir de la Honora,
Mult mai faină, zău, ca altora,
Ca la iarmaroace, costum la patru ace.
Triumfător de fason, iau un veston
În dulcele stil glamour, de bon ton.
Anexat mustața, în coadă de rândunică,
Când o contempli pe spate te furnică.
Drept modă zbateri de fluturi în stomac,
Strulubatice stoluri greiești în minte.
Ferchezuit mai dihai, de mama focului,
În cap cu mii de cărți, în prag la poarta norocului.
Cu două dește, ca un cioc de rață,
Îndreptam dunga la nădragi, savantă,
Cu capu-n nori și cu nod la cravată.
Pendulez pe bulivard, în sus și-n jos,
Fante mi-s, hotărât nimic mai prejos.
Te-am zărit, o zână, ˈn rochie ecosez
Toată nurlie, zveltă, gata să te valsez.
„Formosa! Un cadril, twist, charleston,
Un boogie-boogie ori electric slide!”
Mlădie, elegantă, cu ochii viezurii, o ganika,
Nici în vis o astfel de fată n-o voi mai întâlni.
Iubirea-mi, indice S&G 1000, cochetă
Se-aliniază la o matrice de matematică discretă.
Căci dintre atâtea menine, de azi – de mâine,
Ești singulară, ca numere prime Germaine.
Ce cuplu facem, eu precum copacul Ceiba,
Tu, alături, picioare lungi ca de erinit, ce naiba!
În colț discret, zâmbind anost, ca de bravadă,
Ți-am oferit, galant, o coca sau o citronadă,
Apoi capuccino și-o oranjadă, lumea să ne vadă.
Ca o vedetă, datu-ți-am autograf pe buze,
Sărut prelung, îmbrățișare ca-ntr-o robinsonadă.
Ți-am declarat pe loc, jur, făr’ de tăgadă
Veșnică iubire, o proximă întâlnire pentru altădată.
Ți-au fluturat genele ca barbulele la pene,
Sângele atroce ți-a clocotit vârtej în vene.
Într-un târziu, tu, cea cu ochii de lună
Sentimentele focoase simți că se-nstrună.
Am dat ocol lacului din străvechiul parc
Tot mai timidă stai, dar în alertă de arc.
C-un elegant gest ai împins a mea pălărioară
Ștrengar și calm, la fel ca-ntâia oară.
Sării absurd în apă ca marinarul la atac
Și m-alesei degrabă doar cu un brotac.
Rămas-am un visător Baloo, uneori doar kakadu!

S-a vrut o poveste; pălăria nu mai este!
Frumusețea-ți prisosește; altă poveste!
Questo male e paggio.

Moralia pentru mithuna:
Ea: „Iubește-mă, mă!”
El: „Iubește-mă, f(at)ă!”


BETRACHTEN
In memoriam: Nichita Stănescu


Suflete și trupuri
unități
sau
dispersații.

Câtă, oricâtă
mulțime. Câte
labirinturi.

Misterul urecheat
țambal șuie-
ratic.
Iute tu,
și eu, cu suflet iernatic.

Ziduri, calandre
ziduri de ziduri
zigu-
rate... zebrate.

Eu sunt
tu exiști
și poate El...
Sineitatea Eului ca sine.

Ființa aflată
în preajma
ființării-
la-îndemână.

Arhitectură
mărăciniș de gânduri
te lasă pe gânduri
Das Erlebnis.

Mister abil: străzi
străduțe, stradele, ulicioare
colo, ceva coni-conifere.

Trupuri copleșesc
umplu orașe
baraje de carne
lacrimi
alergări de dale
Bervorstand.


Lucruri scurse
linșând trotuare
homeomerii.

Același an, ev
eu sunt aici
eu sunt și-acolo
corgitatio/antantaklasi!

Picură înlăuntru
numai zăvoare
totum et compositum.

Nichtigkeit
viața-n prim plan
o singularitate
calitate-de-a-fi-simplă-prezență.


NOTE

Poemul 1
- Das Erlebnis und die Dichtung: Trăire și Poezie
- Sloka: gen de poezie în proză, cu strofe de patru rânduri, cu cea finală concluzivă (sentență, morală etc), în stil ornat (figuri de stil, elemente exotice, imagini exotice); gen de poezie savantă din categoria kavya
- Asadh: anotimpul ploilor în India, prima parte a primăverii; spre deosebire de europeni, anul indian are mai multe anotimpuri decât cele patru consacrate
- Kama: zeul iubirii la indieni, simbolizând dorința și plăcerea carnală; o divinitate autocreată; ca și Eros trezește iubirea în muritori
- Lotusul este considerat iubita Soarelui la indieni
- Kataka: floare simbolizând fascinația și încântarea, asemuită/asimilată uneori cu florile de lotus parfumate
- Bimbas: fruct exotic cu miezul roșu aprins ca buzele femeilor

Poemul 2
- Romancero: romanță (gitană) în literatura populară și cultă spaniolă, echivalenta irmoaselor sau cânticelelor țigănești din literatura populară română
- Ganika: fata de societate
- Ceiba: copac cu lemn exotic, zvelt, înalt și drept, de esență tare
- Erinit: piatră semiprețioasă având o culoare albastră rară
- Mithuna: cupluri de îndrăgostiți
- Questo male e paggio: acest rău și mai răul său

Poemul 3
- Betrachten: contemplare detașată
- Das Erlebnis: trăire
- Bervorstand: iminentă, ceea ce stă în fața noastră
- Cogitatio/Antanaklasi (limba latină/limba greacă): oglindire
- Nichtigkeit: Nimicnicitate – concept filozofic heideggerian
- Homeomerii: germeni ai lucrurilor
- Totum et compositum: Întregul și Suma


IZVOD ȘI DORINȚĂ
(Omilie mireană)

Executăm viața precum un experiment zilnic;
Nu o cafea, o țigare, ci un tain universului.
Din mierea dogoritoare solară ne tragem esența;
Ne-am ivit, iremediabil, vulnerabili și goi
Și făr’ de odihnă, prea târziu, vom fi diamante-n stele.

Am vrea o întrevedere cu tine, Doamne,
Nu interviu, nu briefing, între pâmânteni și celest.
Avem atâtea întrebări, zbateri de gânduri, reverii...
Ci tu, pururi, sub o înnorată viziră de strangelots,
Alinând cu degete îngerești sau străfulgerând neonic.

O sete avidă avem în căutare de perfect simplu;
Pe când perfect compus ori doar viitorul simplu?
Rămâne-vom etern în istoric de gastrulă,
Blastulă, morulă... monstrulă? Și tu bărbat, și tu femeie?
Din medresa cerurilor, și Prealuminăția Ta, și Tu?

Muzica întrupează o călătorie. Sunete orientale
De partiack, outi, baglamas, buzuki, nai
Ne îndepărtează arar, o clipă, de plângeri, bocet.
În alte suflete hoinare, îngeri și demoni hălăduiesc alături.
Undeva, se spune, spiritele stau ca sardelele
Scăldate în mocirla materiei întunecate, plus cu minus.

Conectonul s-a-mbibat de axoni și vulcanic
Erupe idei mărețe, altele de mărire sau ruinare.
Aș vrea să prășesc câmpiile celeste precum dugougul
Platoșa continentală, cu grațioase mișcări de odaliscă.
Trebuie să facem mai mult: magnanimitade!

Timpul in-finit străpunge timpul finit
Strivind trupescul, -nălțând Ständigkeit des Sebst.
Visez mereu cu încrâncenare „Alle beate genti”!
Viața este o problemă a noastră, a tuturor;
În iubire și frumusețe coexistă o problemă personală
Treptat-treptat, alunecând spre seeds, în E-Mul.

Amin!



ASSAG

motto: „Amor, ch’a nullo amato amar perdona.”

Pohtit-a Zeus și-a-nsângerat migdalul.
Perlat sunt iar de rouă, gol mi-e pocalul.
În horă prinse efemeride printre valuri
Probează fiindul și moartea între maluri.
Gând fugar avui: „Ce mi-e cu această viață?
Engrenez temeinic, o deșir din ață?”
Freamăt mă sărută, boarea mă alină;
La visări te îndemn cât noaptea-i deplină!
O fin’amors ori dragostea subversivă:
Ieri o-mbrățișare, azi doar o derivă?
Armonie... echilibru... insinuări sub lună;
Sentimente în mărgele, trupul sub cunună...

Auto-da-fé

ți-am privit chipul
leandru alb

ți-am adorat ochii
hortensii albastre

m-au stârnit sânii-ți
micsandre roz

fierbinte ecuator, unduiri de meduză
ghiocel în sfială sub zăpezi...
oare mă vezi?

pedepsește-mi îmbrățișările,
iartă-mi buzele!

Ay, dragostea,
quasar de astrocite și gliale!






Tănase Grosu    4/1/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian