Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Primii Ghiocei

Mi-e dor de primii ghiocei din grădina amintirilor mele … Prima zi de martie îmi aducea - o dată cu șoapta plină de afecțiune a acestor clopoței - și primele semne ale unui anotimp plin de speranță. Eram încă la vârsta basmelor, când ghioceii, însoțiți de mărțișoare - fiecare avându-și povestea și semnificația sa - , mă așteptau în mâinile tatălui meu, ale prietenilor și colegilor mei. Le simt încă răcoarea petalelor în palmele mele fierbinți. Îmi transmiteau umezeala rece a zăpezii.

Citisem, cândva, că Domnul crease zăpada lăsând-o incoloră, dăruindu-i însă libertatea de a-și alege culoarea. O șansă unică. Zăpada ar fi putut avea veșmântul oricărei flori. Îmi imaginez spectacolul grandios al dansului floral. Închid ochii și savurez priveliștea. Petale ce strălucesc în toate nuanțele … În adierea zefirului plutesc mii de flori, fără a da atenție dorinței zăpezii. Doar ghiocelul, firav, modest și timid, trece cu pași înceți și nesiguri. Doar el ascultă rugămintea zăpezii și i-o împlinește, dăruindu-i propria sa culoare. De atunci este zăpada albă, iar ghiocelul singura floare ocrotită de ea.

Te-ai întrebat vreodată cum ar arăta munții și văile acoperite de o zăpadă albastră? Primii fulgi ar părea fluturi născuți din însăși bolta cerului. Prima pătură așternută ne-ar aminti talazurile oceanelor… În orice caz, relatările privitoare la zăpada roz până la maroniu, din 11 martie 2010 din Stawropol, ne-au neliniștit. Albul imaculat este frumos. De multe ori întâmplarea face cea mai bună alegere. Înfiorată, ating frăgezimea petalelor. Mi le-ai dăruit tu acum, de 1 Martie. Ce tradiție frumoasă … Ele trezesc în mine bucuria primăverii. Îmi place să le simt apropierea pe masa mea de lucru, răspândind o aromă dulceagă în vecinătatea lalelelor. Mă întreb dacă ghioceii și lalelele sunt înrudite… Noi avem rădăcini comune, dar cum ar fi să avem bulbi comuni? Să păstrăm în noi acea sevă vitală, care ne-ar permite să depășim perioadele glaciare ale vieții noastre? Poate că, dacă am avea curajul să ne recunoaștem întotdeauna culoarea părerilor și a sufletului, am fi mai echilibrați pe sârma îngustă a vieții. Limba germană exprimă plastic această necesitate: “Man muss Farbe bekennen”. Tradus mot-à-mot, înseamnă: „trebuie să-ți recunoști deschis culoarea, apartenența”. Dar unii nu posedă nici o culoare, nu le-a fost dăruită sau nu s-au putut decide pentru una dintre ele. Sunt simple cioburi de sticlă, prin care descoperi părerea altora. Te gândești acum și tu la cristalele transparente ce răspândesc curcubeul? Ele sunt persoanele care ne împodobesc cotidianul, văd alternativele, aspectele multicolore ale vieții. Refractând, cristalele reușesc să dezvăluie nuanțele ascunse în spectrul culorii albe.

Privesc petalele ghiocelului, această rochiță de balet pe scena anotimpului ce se apropie, și înțeleg că, datorită purității ce o emană, a devenit simbolul renașterii. Renașterea copiilor alungați de acasă, afară, în viscolul unei ierni cumplite, și care, din bunăvoința Cerului, s-au reîntors ca niște ghiocei, după cum ne povestește o legendă balcanică. Doar în Marea Britanie a ajuns această floare, din pricina culorii sale albe, “floarea morții” și nu este adusă niciodată în casă. Curioase sunt asociațiile născute la privirea gingășiei …

Vino acum lângă mine. Dăruiește-ți pauza căutătorilor pasionați de soiuri noi. Catalogul editat de Günter Waldorf prezintă 300 de varietăți ale ghiocelului. Am putea să ne uităm împreună la aceste mici bijuterii. Alegeți un măr. Este delicios. Nu te-ai întrebat niciodată cum de n-au încercat Adam și Eva să se reîntoarcă în Rai? Cum de n-au încercat să scape de frigul iernii? Tremurau de frig, mergeau desculți prin zăpada pe care nu o cunoșteau, dar drumul desemnat avea un sens unic. Îngerului ce-i conducea i s-a făcut milă de ei. A luat în mână un bulgăre de zăpadă și l-a transformat în ghiocei. Odată cu apariția ghioceilor, a început și zăpada să se topească, apărând, pentru prima dată pe pământul nostru, primăvara.

Într-adevăr, această plantă gingașă este capabilă să răspândească o căldură biotermică. Dacă te uiți atent în jurul ei, vezi cercul zăpezii topite. Poate de aceea - dar poate și datorită efectelor tămăduitoare împotriva unor boli neurologice, împotriva demenței - împodobesc italienii, deja în mijlocul iernii, la 2 ianuarie, statuia Sfintei Fecioare cu ghiocei.

La 2 februarie - 40 de zile după Crăciun - se acoperă cu ghiocei și altarele bisericilor, cu ocazia Întâmpinării Domnului. Sărbătoarea își are originea în religia iudaică, în care femeia este considerată, abia după 40 de zile de la nașterea unui băiat, purificată. Atunci este prezentat și noul născut la sinagogă. Vezi cât de multe ne povestește acest mic buchețel? Ghiocelul este o floare ieșită din comun.

Dacă, la începutul anului 1637, s-au dat, în Amsterdam, pentru un bulb de lalea Semper Augustus, 10 000 de guldeni, de curând s-au oferit, pentru un bulb de ghiocel de soiul E.A.Bowles, 422 de Euro, la o aucțiune făcută prin intermediul internetului. Nu trebuie să ne mire, căci există astăzi mari iubitori ai acestei flori, iar Edward Augustus Bowles a fost acela care a introdus, la începutul secolului al 20-lea, termenul de Galantophilie, ce descrie pasiunea de a colecționa ghiocei. Ar trebui acum să-mi trec o floare peste ochi pentru a scăpa de boli tot anul. În Slovacia se dau bulbi de ghiocei, primăvara , vacilor, pentru ca vrăjitoarele să nu le poată bea laptele. Homer amintește și el, în Odiseea, floarea Moly, un ghiocel pe care-l poartă Mercur (Hermes), zeul viselor, cu el. Se spune că un extract de ghiocei ajută împotriva insomniilor. În orice caz, există specii otrăvitoare și somnul ar putea fi de veci…

Mă cuprinde acum o dulce oboseală… Mă voi întinde să visez… Despre un ghiocel? Da! Mi-ar plăcea, căci s-a înrădăcinat credința că cine visează un ghiocel va trăi o renaștere, va avea multe schimbări bune în viața lui…Du-te acum și tu să dormi… Îți doresc să visezi un ghiocel…

----------------------------------

Julia Henriette KAKUCS
Frankfurt, Germania





Julia Henriette Kakucs     3/2/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian