Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
In amintirea doctorului Dimu Dimitriu din Toronto

Dispariţia bruscă a prietenului nostru, Dinu Dimitriu, doctor de renume în comunitatea românească din Toronto, dar și în cele de peste hotare, ne-a produs -colegilor de la Observatorul- o profundă durere.

Când, prin anii 90, doctorul Dinu Dimitriu s-a alăturat cenaclului « Observatorul », directorul Dumitru Puiu Popescu l-a primit cu bucurie și ni l-a prezentat. Mulți îl cunoșteau deja, că foști pacienți, dar eu, venită recent după cei 15 ani petrecuți la Montreal, nu auzisem de el. Era un bărbat înalt, prezentabil, cu părul complet alb și cu o ținutǎ impecabilă.

Doctorul Dinu Dimitriu și-a început cariera la Bucureși, ca asistent al renumitului doctor Teodor Burghele. A fost apoi chirurg la câteva spitale, unde sia câstigat imediat faima. Dupǎ câtiva ani de la plecarea definitivă în Franța, dr. Dimitriu a emigrat în Canada și s-a stabilit la Toronto, unde a lucrat pânǎ la pensionare. În toate locurile unde a lucrat a lǎsat amprenta unui om de o mare integritate profesionalǎ.

De-a lungul anilor, la întrunirile cenaclului, l-am cunoscut mai bine pe dr. Dinu Dimitriu. Avea nu numai o vastă cultură, dar și o mare curiozitate, dublată de dorința permanentă de a și-o îmbogăti. Vorbea la perfecție franceză și, aflând cǎ eu stǎtusem la Montreal, mi se adresa cu apelativul « Chčre Véronique ».

La început, cenaclul « Observatorul » se ținea la tipografia unde se tipărea ziarul, imensele sulurile de hârtie se transformau, dupǎ caz, în scaune sau mese. Membrii cenaclului i-au fǎcut doctorului Dimitriu o primire foarte cǎlduroasǎ și el s-a integrat imediat în atmosferǎ. Mi-aduc aminte că dr. Dimitriu era foarte activ, veșnic avea câte o întrebare "cheie", care declanșa, bineînteles, discuțîi aprinse. Ba mai mult : devenise atât de familiar cu activitǎțile noastre literare și artistice, încât nu se sfia sǎ dea tot felul de sfaturi editoriale și de organizare, atât pentru ziar cât și pentru cenaclu.

Mai târziu, ședințele de cenaclu s-au ținut în locația din strada Merton, unde, că și la tipografie, maestrul Nicǎpetre și doctorul Dimitriu erau nelipsiți. De multe ori se așezau alături. Maestrul Nicǎpetre nu-și exprima întotdeauna cu voce tare, în public, ideile, dar când ceva îl agasa, o spunea, iar Dr. Dimitriu îi era « complice ». Ședințele se terminau de obicei cu o gustare și, în jurul mesei, se prelungeau discuțiile deja începute. Mi-aduc aminte cǎ, odatǎ, Dinu Dimitriu ni s-a dresat câtorva, printre care și lui Nicǎpetre, punându-ne urmǎtoarea întrebare : « care este definiția frumosului ? » Fiecare dintre noi am încercat sǎ spunem câte ceva, dar la oricare din definițiile noastre doctorul avea câte o obiecție, bine justificatǎ de altfel. El spunea cǎ, în medicinǎ el era un bun diagnostician, dar cǎ, în materie de artǎ, aștepta pǎrerea « specialiștilor ». Dar, din rǎspunsurile lui la încercǎrile noastre de a defini « frumosul », rezulta cǎ era un mare pasionat al istoriei artei și un bun cunoscǎtor al ei.

Venea cu mare plǎcere în vizitǎ la Nicǎpetre, la atelierul acestuia, asu la Maria Cecilia Nicu, prietenii lui de mulți ani. În toate aceste vizite el continuă cu întrebǎrile despre artǎ, despre felul în care e perceputǎ și multe alte întrebǎri. Era un om care-și punea întrebǎri și cǎuta, probabil, sǎ-și confirme propriile rǎspunsuri. Venea, de asemenea, cu mare plǎcere la ședințele lǎrgite ale cenaclului Observatorul, ținute în fiecare an în ianuarie, la biserica Sf. Ioan Evanghelistul a preotului Cudriescu, pentru a sǎrbǎtori ziua lui Eminescu și a lui Nicǎpetre. A fost prezent și la surpriza pe care i-a fǎcut-o directorul cenaclului, Dumitru Puiu Popescu lui Nicǎpetre într-un an, de ziua lui, când l-a invitat la acel cenaclu din ianuarie și pe naistul Ghoerghe Zamfir, aflat atunci în turneu la Toronto, că sǎ-i cânte lui Nicǎpetre « Mulți ani trǎiascǎ ».

În 2008 Nicǎpetre s-a stins și cenaclul nostru a luat numele de canaclul « Nicǎpetre ». Dr. Dinu Dimitriu a mai venit o vreme la cenacluri; la un moment dat a încetat sǎ mai vinǎ, dar continua sǎ scrie cu ardoare pentru « Observatorul ».

Din 2010 am intrat în redacția ziarului, ca sǎ ajut la punerea semnelor diacritice și editarea articolelor și atunci am primit în grijǎ articolele lui Dinu Dimitriu. Trebuie sǎ spun că, din momentul în care am început sǎ intru direct în contact cu articolelele lui, parcurgând fiecare cuvânt și fiecare literǎ, am avut impresia cǎ mi se deschide o poartǎ directǎ spre gândirea lui. Avea o logicǎ impecabilǎ și întotdeauna își încheia articolele, în special pe cele politice, cu o concluzie practicǎ. Mie mi se pǎrea cǎ tot ce scria el în legǎtură fie cu ăpolitică mondială, fie cu cea canadiană, era oarecum inutil, pentru cǎ, îi spuneam eu, cine citește în limba românǎ articolele lui? El îmi rǎspundea că de asta există ziare, că oamenii să-și exprime opiniile și să ia poziții. Eu insistam pe lângă el să ne trimită materiale referitoare la experiența lui medicalǎ, dar el scria despre tot ce se întâmpla în jur și-și exprima foarte clar opiniile. Uneori nu eram de acord cu ideile lui, îi scriam câte un email și el argumenta cu mine până mă convingea, dacă nu, renunta.

Mi-aduc aminte că, la articolul meu « Altfel de prietenie », referitor la relația doctor-pacient, mi-a scris un email în care mi-a spus cǎ i-a plăcut foarte mult articolul și că, într-adevăr, există unii pacienți cu care doctorii își pot permite sǎ devinǎ prieteni, dar că, în general, se impune o mare selecție din partea doctorilor. Mi-a mai spus că îmi admirǎ curajul (în articol descrisesem câteva din aventurile mele medicale) și m-a încurajat să continui în același fel.
La toate întrunirile, fie de cenaclu, fie în vizite, gusta cu moderațiune din ceea se servea, era un mare adept al cumpătării.

A fost un « domn », cu o politețe și eleganță în maniere care astăzi sunt rare.

Mi-e foarte greu sǎ mǎ obișnuiesc cu ideea cǎ nu voi mai avea de parcurs textele semnate de dr. Dinu Dimitriu. Deși nu eram întotdeauna de acord cu pǎrerile lui, ele erau pentru mine « food for thoughts » (hranǎ pentru gândire).

Discret și cu distincție, Dinu Dimitriu ne-a pǎrǎsit pe neașteptate, fǎrǎ sǎ ne fi putut lua rǎmas bun de la el.

Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ în pace pe colegul și prietenul nostru drag, doctorul Dinu Dimitriu.

Un pios omagiu i-a fost adus la intalnirea grupului nostru din Ianuarie a.c.


N.O.
In acest Ianuarie, grupul de la Observatorul a acordat premiul special in memoria Dr.Dinu Dimitiiu, doctoritei Diana Laza din Toronrto.











Veronica Pavel Lerner     1/25/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian