Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Revoluția din decembrie 1989 în memoria istoriei trăite

Uneori suntem surse primare în istorie. Devenim martori și actori naivi în jocul unor evenimente de importanță vitală. Fiecare român născut înaintea deceniul opt al secolului trecut poate descrie cu acuratețe o amintire despre decembrie 1989. Ne amintim fapte și emoții, ne regăsim în imagini, suferim în amintirea celor plecați. Sunt încă vii în memoria mea zilele neobișnuit de calde ale acelui început de iarnă.
Un episod unic prefațează pentru mine revoluția din 1989. O bucurie specială în anii de liceu era o vizită la universitatea din Iași în apropierea vacanței de iarnă. Asta pentru că fratele meu mai mare, Dan, era deja student acolo. O zi în orașul moldav, călătoria cu celebrul tren al foametei Timișoara-Iași, plimbarea pe dealurile Copoului și cafeaua de la restaurantul Moldova erau parte dintr-un ritual prețios. Orașul era neobișnuit de pustiu în dimineața zilei de 19 decembrie. Piața Unirii era ocupată doar de sutele de porumbei care piguleau iluzorii resturi de mîncare printre pietrele lucioase. Cu câteva zile mai devreme țara începuse o fierbere neobișnuiă despre care se vorbea doar în șoaptă. Ascultasem deja cu bunica Elena prețioasele știri la Vocea Americii și Europa Liberă. Știam că timișorenii se adunaseră să protesteze mutarea forțată a unui pastor reformat și că aparatul de represiune era în alertă. Unele voci comentau chiar despre o posibilă revoltă anticomunistă care ar fi început chiar la Iași (*. Dar speranța că am fi putut scăpa de dictator era ucisă de o spaimă fără margini. Revoltele anticomuniste, căderea zidului berlinez și trezirea blocului estic părau încă pagini de ficțiune. Orașul era cenușiu, fără zăpadă și golit de iluzii. Nimic nu părea diferit doar că atenția îți putea fi atrasă de prezența mai numeroasă a soldaților pe străzi, fapt pe care îl remarcasem în toate stațiile CFR parcurse de la Suceava la Iași. Tineri soldați - obligați de conscripția comunistă să facă serviciu militar - patrulau fără entuziasm prin fața vitrinelor aproape goale. Evident că nimic nu anunța bucuria sărbatorilor de iarnă sau iminența vacanței dar, în mod neobișnuit, senzația de gol cenușiu devenise aproape palpabilă.
Vizita mea la Iași era să fie lipsită însă complet de bucuriile ei simple. Din cauza unei urgențe medicale, Dan și cu mine am petrecut ziua în spitalul Sfântul Spiridon alături de cumnata mea. Spre seară a trebuit să plec la hotel singură pentru că nu aveam acces la căminul studențesc fără ei. Situația era complet inedită și aveam dubii că voi găsi cazare. Am strabătut Nicolina în tramvai parcurgând orașul prin întunericul ceaușist al penuriei de electricitate. Liniștea era spartă doar de scrâșnetul metalic al frânelor și de comentariile călătorilor obosiți de frigul umed al serii.
Am ajuns în centrul orașului în speranța că voi găsi loc la hotel Traian sau Unirea. Deși orașul părea pustiu hotelurile erau suspect de aglomerate. Am reușit cu chiu cu vai să găsesc un loc la Traian. O recepționistă agresivă m-a bombardat cu întrebări și după ce mi-a confiscat buletinul, printre bombăneli, s-a îndurat de mine și mi-a găsit un loc. Camera avea două paturi și urma să o împart cu o altă fată. Cum aveam să descopăr destul de repede, acea fată era studentă la biologie și era în Iași doar pentru sesiunea de examene, fiind înscrisă la fără frecvență. Nu s-a ferit să mă primeasca cu răcelă și să ma oblige la tăcere fiindcă urma să aibă examen a doua zi. Liniștea îmi convenea pe deplin fiindcă vizita în orașul poeților fusese până la acea oră o mare dezamăgire și nu aveam nici un chef să dialoghez de complezență. În cele din urmă a fost însă curioasă, sau poate doar plictisită, și a abandonat studiul în favoarea conversației. Se numea Anca și era din Piatra Neamț, fiind aproape de sfârșitul studiilor universitare. Mi-au atras atenția modul foarte rar în care vorbea și absența accentului molcom local. Când m-a întrebat foarte direct dacă e liniște în oraș sau dacă oamenii au ieșit deja în stradă am rămas fără replică. Nu era o treabă de rutină să faci comentarii politice cu primul om ieșit în cale. Primul instinct era să nu te angajezi în discuții. Al doilea era să te păzești de orice posibil turnător. Mă uitam cu uimire la acea fată și nu-mi puteam imagina că ar putea avea o gânduri ascunse. Era convinsă că orașul va porni o revoltă împotriva dictatorului și că totul e doar o chestiune de timp. Eu nu eram la fel de convinsă. Am discutat până noaptea târziu de parcă ar fi uitat de examen. A fost un amestec de idei și speranțe amestecate ca într-un dialog pe un peron - fără teamă, fără cenzură, fără regret. Îmi amintesc în mod special ceva extraordinar din acea discuție, și anume un vis ciudat pe care ea îl avusese repetat. Tatăl Ancai era vânator și se pare că unul destul de priceput. Prin urmare consiliul județean Neamț îl numise organizator special pentru vizitele dictatorului, care obișnuia să vină la partide de vânatoare în Suceava și Neamț. În acel vis, tatăl ei l-ar fi împușcat mortal pe Ceuașescu într-una din acele faimoase vizitele vânătorești. Numai că, deși toată lumea din țară era fericită că a scapat de tiran, tatăl ei fusese arestat și pedepsit sever.
Nu am mai văzut-o niciodată pe Anca după aceea dar visul ei a devenit profetic și m-a urmărit obsedant în zilele care au urmat pe fondul sângeroasei revoluții din decembrie 1989. Ceuașescu a fost executat prin împușcare pe 25 decembrie iar poporul român a fost condamnat la o tranziție lungă, dureroasă și încă neclară.

(*Revoluția la Iași - notă explicativă
Diverse surse susțin că acum 30 de ani, un grup de intelectuali ieșeni puneau la cale o conspiraţie pentru organizarea unor manifestaţii de amploare împotriva orânduirii totalitare. Organizatorii au căutat sprijin inclusiv la ambasada sovietică. Complotul a fost însă deconspirat, iar când la Timişoara avea loc mitingul de solidaritate cu Laszlo Tokes, la Iaşi se făceau deja primele arestări. Conspiraţia unui grup de ingineri ieşeni de la Centrul de cercetare ştiintifică şi inginerie tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina si Metalurgica împotriva regimului Ceauşescu a fost pregătită în toamna anului 1989. Totul a pornit de la un grup de opt oameni, conduşi de economistul Ştefan Prutianu, care a organizat o schemă de racolare a altor membri, pe bază de maximă încredere. La jumătatea lunii noiembrie 1989 mişcarea iniţiată de grupul de ingineri ieşeni capătă un nume: Frontul Popular Român. Numărul celor care ar fi aderat la această mişcare ar fi fost între 500-3000 de membri. Prima acţiune a grupului are loc în noaptea de 13-14 decembrie, ora 3.00. cînd la principalele puncte din oraş sunt împrăştiate manifeste prin care ieşenii erau chemaţi la miting. „Participaţi la demonstratia din Piata Unirii, la 14 XII, ora 16", scria pe manifeste. Grupul plănuise organizarea a trei manifestaţii, în zilele de sâmbătă, 16, 23 si 30 decembrie 1989. Planul se schimbă însă şi la 2 decembrie oamenii de legătură sunt anunţati că mitingul va avea loc la 14 decembrie, într-o joi. Primul manfest îi chema pe cetăţeni la demonstraţie împotriva „coşmarului Stalinist amplificat de o conducere incompetentă şi răuvoitoare” cerea înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale. Pe lângă manifeste, ieşenii erau anunţaţi de manifestaţia din Piaţa Unirii şi prin intermediul unor telefoane anonime. Oamenii urmau să se adune în piaţă la ora 16, cu textul cântecului „Desteaptă-te române” și o lumânare pe care urma să o aprindă, iar parola era „Primăvara cade joi”. Numai că mitingul n-a mai avut loc tocmai pentru că Miliţia şi Securitatea au intervenit, desfăşurând un dispozitiv impresionant. Câteva ceasuri mai târziu, mitingul, care nici nu începuse, nu mai exista.(sursa: Mediafax)


..............................
Toronto / deccembrie 2019
Luiza Mureșeanu







Luiza Mureșeanu    12/15/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian