Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Marin Sorescu ( 9 februarie 1936 - 8 decembrie 1996) , permanenţă în constiinţa noastră

Înzestrat cu mult har, cu o ambiţie şi o energie inepuizabile, Marin Sorescu s-a dovedit a fi scriitorul contemporan, care a uimit prin calitatea, varietatea şi cantitatea scrierilor sale.
El rămâne unul dintre cei mai însemnaţi şi mai valoroşi scriitori din literatura postbelică, bucurându-se de o mare notorietate.
Opera sa a fost tradusă şi prezentată pe toate meridianele lumii. Pentru ea, Marin Sorescu a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale, fiind foarte aproape de a primi chiar şi premiul Nobel.

Ca argument, pentru a justifica afirmaţiile de mai sus, trebuie spus că Marin Sorescu, mai întâi de toate a fost poet. Aici, în poezie, a creat un stil şi o şcoală, care aveau să genereze o serie întreagă de discipoli. El a scris într-o poetică a antipoeticului, poezia rezultând, în mod paradoxal, chiar din negaţia ei. Cultivarea epicului şi a anecdoticului, a paradoxului şi a calamburului, a ironiei şi a umorului, parodia şi ludicul, stilul antiretoric, fac din Marin Sorescu un poet modern de o inegalabilă substanţă.

Pe de altă parte, proza soresciană este în mare măsură suprarealistă, dadaistă şi urmuziană, în timp ce eseistica sa este plină de o vervă ideatică şi scânteietoare.
Cu toate acestea, Marin Sorescu străluceşte mai ales în teatru, el fiind considerat unul dintre dramaturgi români recunoscuţi. Piesele sale sunt adevărate parabole ale condiţiei umane. Iona, piesa de teatru atât de mult comentată, este o capodoperă a teatrului românesc postbelic, dramatismul fuzionând în chip strălucit cu filosofia şi lirismul. Dramaturgul a intuit cât se poate de limpede că marea literatură poate porni şi de la mituri esenţiale, mitul biblic al lui Iona fiind unul al asumării responsabilităţii.
Sorescu declara că prin Iona a vrut să scrie tragedia unui ,, om singur, nemaipomenit de singur!”. Se pare că i-a reuşit de minune în acest poem dramatic, în această stare în care absurdul convieţuieşte la limita contingentului. El, Absurdul, la Sorescu, este învins prin speranţă. Replica din finalul piesei ,,răzbim noi cumva la lumină” este una luminoasă, moartea lui Iona fiind o moarte christică, echivalentă cu o reînviere.
Aproape toate personajele lui Sorescu îşi duc crucea, dar , în orice situaţie disperată ar fi ele, nu îşi refuză fantezia ludică şi umorul devastator.

Prin urmare, Marin Sorescu a ştiut să meargă întotdeauna la esenţe şi să evite efemerul. S-a manifestat ca un scriitor complet şi complex, abordând aproape toate genurile şi speciile literare. Nume sonore, precum George Călinescu, Eugen Simion, Dumitru Micu, Demostene Botez, Vladimir Streinu, Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Edgar Papu, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade ş.a, s-au ocupat de opera sa, recunoscându-i geniul creator.

Marin Sorescu s-a stins singur ,,la căpătâiul bolnavului, doar căpătâiul”.
A scris , însă, până în ultima clipă, cu o încăpăţânare ieşită din comun.
Volumul Puntea, 1996, ne stă mărturie. ,, Mă întorc cu faţa la perete / şi le spun prietenilor mei / mă întorc repede”, altfel spus, a învins moartea pe moarte călcând.

În biserica Visarion din Bucureşti, la înmormântarea sa, prietenul său, Adrian Păunescu, cu ochii în lacrimi, recita: ,, Şi-mi vine să plâng şi să strig, / Ducându-mi la frunte o mână / Se face teribil de frig/ În literatura română.” Sufletul lui Marin s-a ridicat ,,pâş, pâş”, spre veşnicia din care ne priveşte, cu ironia-i caracteristică, parcă întrebând: ,, Sănătoşi, voinici? Cum o mai duceţi cu fericirea?”







Beatrice Silvia Sorescu    12/4/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian