Crupaj poetic de Ziua României
SĂ NE UNIM DIN NOU, LA ALBA ! Român frumos, născut din mare, Din Dunăre şi din Carpaţi, Ridică-ţi fruntea către Soare, Adună-ţi mândru, ai tăi fraţi! Să ne unim din nou, la Alba, De ziua României Sfinte. Să-i strângem, de prin lume, salba, Să-i punem jerbe pe morminte, Să ne cinstim înaintaşii, Să ridicăm spre Cer, drapel, Regii Unirii şi ostaşii Să îi pictăm, din nou, pe el! Să mai sorbim din Cer şi Mare, Puterea de a înflori, Să rezistăm la încercare Şi să trăim spre a iubi! ARGINTUL BRAZILOR CĂRUNŢI Argintul brazilor cărunţi Depus pe fruntea milenară Şi azi vorbeşte despre mulţi, Care-au slujit această ţară. Ş-acum îşi amintesc destui, Prin datul Domnului rămaşi, Cum în tranşee n-aveau cui Să-şi plângă dorul de urmaşi. Dorinţa pentru pacea gliei Şi pentru tihna-n cuibul lor, Pentru sădirea bucuriei, Le-a fost marcaj învingător. Am datoria de-a cinsti, Prin versul meu de închinare, Pe cei ce veşnic vor clădi Istoria nemuritoare. NEMURITORII Nu vin, nu pleacă şi nu spun, Au fost tot oameni şi-s apoi, S-au dus fără de rămas bun, Dar sunt mereu prezenţi în noi. Eu cred în nemurirea lor, Le simt în mine trăinicia. Sufletul lor îmi e izvor Şi mă uimeşte veşnicia. Încerc, de dragul lor, de dor, Către urmaşi o plecăciune, Să facă nemurirea lor Icoană pentru rugăciune. Şi mă mai rog ca nemurirea Acestui neam nemuritor, Să-i fie veşnică menirea, Să mor în locul tuturor. APARE DECEBAL, DIN STÂNCĂ Loveşte Cerul gândul vieţii Şi Creatorul Talentat Frământă Dunarea şi Marea, Pamântul nostru minunat. Din taina Lui şi a iubirii Apar podisuri, râd Carpaţii, Răsare soarele-mplinirii, Se nasc copiii, zâmbesc fraţii… Apare Decebal din stâncă, Pe malul Dunării-nspumate, Purtand o dragoste adâncă Pentru popor, pentru dreptate. Urmaşii lui, copii de dac, Poartă în suflet bucurie. Se duce veacul peste veac Şi timpul naşte veşnicie, Căci versuri scrie Eminescu Pentru eroul mult iubit, Cântă vioara lui Enescu Oda-i vieţii-n infinit... Iar Grigorescu un drapel Pictează-n slava cerului, Pe când Brâncuşi nalţă spre el Coloana Infinitului. LACRIMA PRIMEI UNIRI O mare nedreptate mă frământă, La gândul tău, Viteaz -Mihai, Că nu accept ideea înfrântă, Chiar dacă ştiu că eşti în rai. Eu îl blestem, în gând, pe Basta, Căci, încă, nu mi-am revenit, Şi nu mă împac pe lumea asta, Cât trupul tău e risipit. Să mori sub semnul de unire, Şi trupul să ţi-l descompui, Şi să rămâi fără întregire, Nu stă în minea nimănui. Dar, blestemat să fie Basta Şi veşnică să-i fie truda, Căci el te-a dus din lumea asta, Rupându-ţi inima la Turda. Ţi-am pus tablou în casa mea, Să-ţi fac o veşnică cinstire Şi mă tot rog în vremea grea, Să-ţi dea şi Cerul -Sfânt slăvire. Mă închin la candela aprinsă, Te dau copiilor în dar, Să fie harta lor întinsă, Iar tu, înscris în calendar. Mereu de tine îmi amintesc, Mă dor profundele trăiri, Şi ochii mi se umezesc De lacrima Primei Uniri. ŞARJA DE LA PRUNARU Mă doare ziua de înnegrită, Când vieţii i se taie dreptul, Când ţara este ciopârţită, Când sabia zdrobeşte pieptul. Un glas colonel răsună, Apare regimentu-n stele, Şarja Prunaru se răzbună, Soldaţii strălucesc în ele. Imnul se-nalţă către Cer, Statuia-şi pleacă fruntea lată, Prin ea vorbeşte-un cavaler Cu vocea calmă, măsurată. Trăi-vom într-o altă lume, Prin jertfa noastră săvârşită, Şarja Prunaru e un nume, Pentru o ţară reîntregită! S-A ÎNTORS C-O STEA, RANIŢA TA ! Soldatule! Simbol de ţară, Plecat în lupte –mbărbătat! Eu ţi-am dorit o primăvară, Dar gloanţele te-au secerat. S-a întors c-o stea raniţa ta, Soldatule iubit de Zei, Într-un catarg s-o ridica, Când tu te vei uni cu ei. Va flutura drapelul ţării, Vei fi slăvit şi decorat, Trecut în cartea neuitării, Tu, vei rămâne neplecat! Soldatule, simbol de ţara! Eu nu te mai pot ajuta, Dar voi sădi în primăvară, Un pom în amintirea ta. PLÂNGE BALCICUL Iubirea ei nu va apune, Soarele ei mereu răsare, Simbol de patrie rămâne, O inimă nemuritoare. Secunda vieţii-i se aude De la plecarea-n veşnicie Şi rezonanţa ei ascunde, Multe tristeţi şi bucurie. O plânge Balcicul şi ţara O plângem noi, şi nemurirea, Să-i uşurăm în veci povara, Pentru că ea ne-a dat Unirea. Tu, Născătoare de Hristos, I -ai oferit numele -ţi sfânt Reginei noastre, spre frumos, Să-l folosescă pe Pământ.
|
Virginia Vini Popescu 12/1/2019 |
Contact: |
|