Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Panopticun - Unde este Dumnezeu ?

Într-o scrisoare publicată la 25 septembrie 2019 de un ziar local soţii Gary şi Valentine Young îşi exprimă opinia, bazată pe biblie afirmă dânşii, că nu carbon tax ─ aşa cum pretind oficialităţile─ va opri deteriorarea mediului ambiant, ci numai Creatorul, pe care noi în loc să-l onorăm, l-am expulzat din vieţile noastre.

Că impozitul nu a dat nici un rezultat în cei zece ani de aplicare este evident. Astfel în British Columbia, cifrele recent publicate de guvern pentru anul 2017 au făcut vâlvă demonstrând că deşi provincia are cele mai multe automobile electrice din Canada, iar energia utilizată de consumatorii industriali, agricoli şi domestici este produsă numai de uzine hidroelectrice, procentul de bioxid de carbon atmosferic este totuşi în creştere. Fapt datorat cu precădere focurilor forestiere care au contribuit în anul respectiv cu emisiuni de trei ori mai mari decât toate activităţile omeneşti la un loc.

Cifrele pentru 2018 se aşteaptă să continue tendinţa, fiindcă focurile din păduri au fost mai numeroase şi îndelungate. Tot statisticile oficiale ne informează că deşi neglijenţa umană a cauzat nenumărate dintre calamităţile silvice, majoritatea au fost iniţiate de trăznete, tradiţional considerate drept semne ale mâniei Atotputernicului. Cum în epoca prealuminată în care trăim nu se găsesc penitenţi dispuşi să se îmbrace în pânză de sac, să-şi pună cenuşe pe cap şi postind să ceară iertare Stăpânului trăznetelor, electoratul mesmerizat de himere politice continuă să plătească pentru o balivernă.

Cetăţeni ofuscaţi trimit plângeri inutile administraţiei, adresa căreia o cunoaşte toată suflarea. Dacă L-ar găsi în cartea de telefon câţiva poate ar merge în audienţă şi la Cel de Sus. Nu ar fi ceva nou fiindcă de-a lungul istoriei mulţi s-au străduit să-L întâlnească, însă Creatorul preferă să apară numai atunci când crede El de cuviinţă, în locuri şi prin manifestări neobişnuite: pe un munte din pustie ca o tufă pe care flăcările nu o mistuie ori întrupat într-un modest tâmplar dintr-un sătuc de la marginea unui vast imperiu.

Între timp o şcolăriţă suedeză, diagnosticată cu multiple tulburări mintale, inventând o metodă corectă politic de chiul, a lansat moda “grevelor pentru climat” devenite epidemice printre copiii contemporani. Răspândind zicerile ei agresive compuse din clişee naive şi lozinci ce dovedesc superficialitate şi ignoranţă, media i-a creat tinerei actriţe o faimă egală cu a marilor staruri, impunând-o atenţiei conducătorilor lumii. Nici asta nu este noutate. Printre alte exemple de instabilitate psihologică caracteristice vremurilor tulburi amintesc doar pe ciobănaşul francez Stephen de Cloyes. În 1212, la vârsta de doisprezece ani, el a stârnit una din cruciadele copiilor. Pretinzând că Iisus i-a dat o scrisoare către Filip II, regele Franţei, însărcinându-l cu conducerea unei cruciade pentru eliberarea Ierusalimului prin convertirea musulmanilor la creştinism, Stephen a adunat peste 30.000 de prozeliţi. Dar regele nu a fost impresionat, sfătuindu-l să se întoarcă acasă. Neînduplecat, Stephen şi-a condus adepţii înfometaţi şi în zdrenţe la Marsilia promiţându-le că va deschide prin mare un drum spre Ierusalim. Dar minunea nu s-a produs. Pe atunci universităţile nu confereau doctorate agitatorilor, academiile nu acordau premii literare lăutarilor şi nu existau principate heteroclite gata să răsfeţe adolescenţii guralivi, astfel încât mii de copii au căzut pradă negustorilor veroşi ce aprovizionau pieţele de sclavi din Africa.

Faptul însă rămâne: temperatura globului nu este constantă. După unii oameni de ştiinţă, Terra se încălzeşte, iar după alţii se răceşte. Divergenţa de opinii, exploatată de politicienii dibaci ca să minimalizeze problemele grave ale zilei, dă prilej celor apropiaţi lor să-şi căptuşească buznarele şi în fervoarea disputelor nimeni nu-şi mai aminteşte de Milutin Milanković (1879-1958). Născut din părinţi sârbi în Croaţia, pe atunci o provincie a Imperiului Austro-Ungar, el a devenit unul dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor. Printre nenumărate contribuţii ştiinţifice lui Milanković îi datorăm descoperirea cauzelor schimbărilor climatice de durată şi elaborarea unui sistem de calcul ce permite explicarea perioadelor glaciare din trecutul geologic ca şi prezicerea schimbărilor viitoare.

Observând că soarele este unica sursă de energie calorică din sistemul solar şi că glaciaţiile corespund schimbărilor în insolaţia terestră el a considerat trei variaţii ciclice ce schimbă excentricitatea orbitei, înclinaţia axei şi precesia. Modificările ciclice de lungă durată (între 100.000 şi 23.000 de ani) produse de aceste variaţii sub influenţa forţelor de gravitaţie combinate ale Soarelui, Lunii, şi ale planetelor Jupiter şi Saturn se numesc Ciclul Milanković. Cercetări geologice întreprinse pe tot globul din 1969 şi până azi au confirmat mereu justeţea teoriei lui Milanković. Orice am face noi şi oricât ne-am strădui pentru cel puţin 300.000.000 de ani cât a calculat el nu putem schimba nimic. Ceea ce ne readuce la Cauza primară.

Este foarte adevărat că exploatarea inconştientă şi hrăpăreaţă a resurselor terestre a produs daune şi distrugeri considerabile mediului înconjurător. Totuşi nu suntem încă capabili să violentăm sistemul solar, iar Proiectantul când a conceput nava cosmică pe care călătorim nu şi-a împărtăşit planurile cu noi.

Aşadar, cum bine au remarcat soţii Young suntem în mâna Lui. Iar El, vorba bătrânilor, “nu bate cu bâta,” permiţând multora să-l conteste.
Carl Sagan a vrut să-i dovedească inexistenţa arătând lumii un fir de praf plutind în neant, imaginea pământului de o zecime de pixel fotografiat în 1990 de la marginea sistemului solar de nava robot Voyager 1.
Dar Sagan, ca şi ceilalţi, l-a căutat în univers degeaba, întrucât Creatorul de necuprins, există cu necesitate undeva în afara spaţiului şi timpului. Şi totuşi cândva, pe firul nostru de praf,
El a păşit în istorie.


Penticton B.C.





Gabriel Watermiller    11/7/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian