Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Scrisoare pastorală

La început de an 2019, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!
*
Scrisoare către Eminescu(I)
„Bădie Mihai!…
Pe tărâmul acela al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, pe care de atâta amar de vreme hoinăreşti, ţi-o fi dor de ţară, de codrii şi pâraie, de holdele pârguite şi fecioarele sfioase, de lacul albastru, de marea-nviforată, de lună şi de luceafăr, de stele şi de plopii singuratici. Ţi-o fi dor, bădie, să mai afli ce-i pe plai, ce-i în lume şi în suflet. Oi vrea să ştii câte împliniri s-au zămislit pe de-a-întregul, câte vifore ne-au spulberat speranţele, cu câte oase ne-am însemnat hotarele, cu câte lacrimi ne-am plâns îngenuncherile.
Dulcea ta Românie a fost adesea otrăvită, acrită şi amărâtă de lifte din patru zări venite să ne ceară pământ şi apă. A fost adesea sfârtecată, jupuită, ciopârţită, i s-au tăiat picioarele şi mâinile, i-au înfundat gura, i-au scos ochii şi i-au spart timpanele, dar ea a continuat să strige „Victorie”, să blesteme, să se roage, să geamă şi să scrâşnească. Gloriile şi le-a plătit cu fluvii de sânge, dar laurii au încununat frunţile altora; flăcăii ei s-au spetit în ocne şi temniţe, au murit în tranşee şi nici măcar morminte legiuite n-au avut. Dorul ne-a hrănit sufletul şi speranţa. Ne-a fost dor de libertate, de p şi dreptate, de cer albastru şi de sărbători, de colinde şi altare. Cu cât ne-a fost dorul mai mare, cu atât ne-au îndepărtat mai mult de vatră. Au crezut că ni se rup firele, dar au fost ca funiile de mătase din poveşti. Mare-a fost trecutul, temut mi-e viitorul. Cârdurile de corbi ne dau mereu târcoale, cu hămeseala lor dintotdeauna, lupii ne urlă pe la gardurile stârni, suntem singuri, tot mai singuri într-o lume străină şi haină. Dulcea Bucovină şi Ţara Basarabilor şi a Muşatinilor zac sub călcâi străin, iar azi nici nu îndrăznim să mai vorbim de ele, ca să nu deranjăm mărimuri de aiurea. Mândru erai, bădie, când gândeai la viitor, dar tare mă tem că dacă ai citi istoria veacului ai înnebuni. Fiii mândri ai ţării, plăieşii de-altădată ai lui Ştefan, au fost umiliţi şi-ngenuncheaţi, batjocoriţi şi huiduiţi. Piatra-piatră de e piatră, o calcă roata şi crapă; o calcă de mii de ori şi-o aruncă în vâltori. O ia apa, o ia vântul, nouă ne-a rămas cuvântul. Şi cuvântu’ şi oftatu’, inima ca stânc-a statu!
Răzbunare crudă, zău, că n-am făcut, chiar dacă prilejuri am avut destule. Ne-am apărat brazdele, vetrele, altarele şi pruncii. Dacă a fost nevoie, i-am speriat niţel la Mărăşeşti, Oituz, pe Jiu şi pe unde a mai vrut Dumnezeu. Atât şi nimic mai mult. I-am gonit cât am putut, ne-am curăţat hotarele, morţii i-am îngropat, bolnavii i-am vindecat, apoi am pus mâna pe coarnele plugului şi ne-am văzut de treabă. La sărbători avem răgaz şi-l ascultăm pe popa cum ne citeşte pomelnic lung cu cei ce nu s-au mai întors acasă dintre noi. Am ştiut că este un Dumnezeu acolo, sus, în ceruri, care cântăreşte şi judecă oameni şi popoare şi am mai lăsat şi-n seama Lui, c-a Lui e răzbunarea.
Ne-ai dorit, bădie, cu cuvânt de testament, să avem frăţie, precum stelele cerului, frunzele codrului, păsările văzduhului. Ne-am înfrăţit prin vreme de multe nevoi, am pus mână-n mână, umăr lângă umăr şi-am răzbit şi noi. Ne-am înfrăţit în faţa puştilor şi-a morţii, pe străzile Timişoarei, Bucureştiului, Sibiului şi Clujului şi al altor locuri de sfântă aducere-aminte. Ne-am înfrăţit la greu şi la bucurie şi greul n-a mai fost atât de greu şi bucuria a fost mai mare. Ne-am înfrăţit în sărăcie, în umilinţă, pe câmpul de luptă, pe ogor la cules, la semănat, la cozi, la nunţi şi la înmormântări. Ne-am înfrăţit când am şoptit Mioriţa, Tatăl nostru, Manole, Manole, ori poeziile matale.
Multe am să-ţi spun, bădie Mihai, şi-o să revin curând. Până atunci, cu bine!
Popa Alexandru de la Bârda-Mehedinți.”
*
La cumpănă de ani. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate, căci fără El suntem praf şi pulbere. Atât cât vrea El mai fiinţăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruieşte, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim!
Vă mulţumim cordial tuturor pentru tot sprijinul ce ni l-aţi dat în cursul anului 2018! Vă mulţumim tuturor celor care ne-aţi primit cu colindul, atât la Crăciun, cât şi la Bobotează, după datina străbună, ca nişte adevărate familii de creştini! Vă mulţumim cordial pentru darul ce ni l-aţi făcut, fiecare după voia şi posibilităţile ce le-a avut, dar mai ales pentru bunăvoinţa creştinească şi românească. Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toţi sănătoşi şi cu voie bună mulţi ani de aici înainte!
La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilanţ fiecare dintre noi cu privire la viaţa noastră, la familiile noastre, la speranţele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile şi rânduielile acestea ale anotimpurilor, viaţa ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Aşadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume şi să ne facem un examen de conştiinţă fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vieţii noastre de până acum, cu toate ale sale bune şi rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi şi Dumnezeu. Ia gândiţi-vă, aţi găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă roşească obrazul la gândul că va vedea-o Cel de Sus? Sau chiar şi numai ceilalţi semeni ai Dumneavoastră?! E o grea încercare. Căutaţi, de asemenea, să socotiţi dacă aţi făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca soţul, soţia, copiii, părinţii, socrii, cumnaţii Dumneavoastră să aibă o rază de fericire, când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când aţi vorbit, când aţi muncit împreună. Vedeţi dacă aţi făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-aţi făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteţi împăcaţi cu Dumneavoastră înşivă, cu cei din jur şi, mai ales, cu Dumnezeu. Încercaţi să vă imaginaţi, că în clipa următoare aţi fi chemaţi înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveţi, oare, bagajul făcut? Sunteţi, într-adevăr, pregătiţi de marea călătorie? Aveţi suficiente argumente ca să vă apăraţi la dreapta judecată pentru faptele săvârşite în această viaţă? Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani.
Faceţi planuri pentru familia Dumneavoastră, dar ţineţi seamă şi de ceilalţi membrii ai familiei. Vedeţi dacă şi lor le place şi dacă sunt de acord cu ceea ce vreţi să faceţi. Numai aşa va fi armonie şi unitate în casa Dumneavoastră şi nimănui lehamite nu-i va fi, că staţi sub acelaşi acoperiş! Dumnezeu să vă ajute şi să fie bine!
*
Starea parohiei(II). În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” făceam o analiză amănunțită a vieții religioase din parohia noastră din cursul anului 2018. Colindul cu Botezul ne determină să venim cu câteva completări, pe care le considerăm absolut necesare. În primul rând, mulțumim lui Dumnezeu că avem asemenea creștini în parohia noastră, care păstrează atât cât se mai poate tradițiile noastre strămoșești, credința și datinile. Veniți în număr mare la biserică în duminici și sărbători, sunteți atașați de biserică, nu batjocoriți slujitorii bisericești, ci, dimpotrivă, avem semnale că vorbiți chiar mai bine decât ar trebui despre preotul Dvs. Aveți în casele Dvs. icoane, candele, atmosferă creștinească. În majoritatea caselor icoanele sunt așezate pe peretele dinspre răsărit, pe acel perete nu mai sunt tablouri, postere, decupaje din reviste cu mâțe, câini, lei, șerpi, femei goale și alte bazaconii de acestea. Am găsit case în care cărțile primite de la parohie în ultimii ani erau așezate pe masă, în mijlocul camerei, ca într-o sală de lectură dintr-o bibliotecă. Aceleași cărți le-am văzut în multe case în biblioteci, în altele ele singure formau ,,biblioteca” familiei. Au fost legați cei mai mulți câini, iar cei care au fost dezlegați s-au dovedit a fi bine educați. Anul acesta nici unul dintre ei n-a încercat rezistența pantalonilor popii și nici nu i-au verificat gustul cărnii. Aproape toți enoriașii noștri știu să se închine corect. Am mai întâlnit câteva cazuri, în care oameni în toată firea nu știau acest lucru: fie făceau niște rotocoale cu mâna, parcă s-ar fi apărat de muște, fie dădeau din mână, parcă ar fi tras la ferestrău. Sunt câțiva enoriași, pe care-i putem număra pe degetele de la o mână, care evită în mod sistematic, de ani buni, să-și arate fața cu prilejul colindului. Altfel spus, fug de icoană, de cruce, de agheasmă! Nu putem pune, deocamdată, un diagnostic definitiv, fiindcă mai trebuie făcută și proba cu tămâie! Sunt cazuri puține, câteodată unice, dar ele mai există, totuși. Rușine să-i fie preotului!
În Malovăț s-au făcut multe construcții noi, s-au consolidat ori s-au extins altele mai vechi, s-au amenajat frumos, au fost dotate cu multă aparatură, ceea ce arată că nivelul de civilizație s-a ridicat simțitor. Mai puțin s-a întâmplat acest lucru în Bârda. Vorbe amuzante, nevinovate, am auzit mai puține anul acesta! Dacă e vorba de porci, remarcăm că și anul acesta au fost destul de mititei. Nu mai sunt porcii de altădată, care umpleau câte două postăvi cu carne! Nu mai sunt nici câinii de altădată! Acum predomină pechinezii! Criza economică se resimte peste tot. Chiar starea Dvs. de spirit, îngrijorarea față de nevoile de azi, de mâine, spune acest lucru. Mulți, foarte mulți nu aveți serviciu, mulți sunteți plecați în țară sau peste hotare la muncă. Sunt copii lăsați în grija bunicilor, în grija rudelor. Lipsa părinților se resimte în timpul anului, atât la școală, cât și în viața lor în general. Am găsit multe porți deschise între vecini, între părinți și copii, dar am mai găsit și garduri noi construite între părinți și copii! Expresii de genul ,,-Pe aici nu se trece!” am întâlnit anul acesta, când a fost vorba să merg de la casa părinților la a copiilor pe poteca ce-o cunoșteam din anii trecuți. Expresia mi-a amintit de deviza trupelor române pe frontul de la Mărășești!
Am mai găsit frați și consăteni certați și încrâncenați de ani de zile. Am găsit și mulți bolnavi, bătrâni, săraci și singuri! Din păcate, parcă mai mult ca-n alți ani, am găsit familii destrămate. Nu sunt familii aflate în luna de miere, ci familii cu copii la școli, alții în prag de căsătorie. Nu analizăm aici cauzele, ci deplângem copiii rămași cu un părinte, gospodăriile frumoase pe care și le realizaseră, viața lor de familie de altădată, care părea atât de armonioasă! Poate că nu e totul pierdut! Dumnezeu să le ajute, să le dea pace, înțelegere, împăcare și să nu uite că pasărea din mână e mult mai de valoare decât cea de pe gard!
Dacă Dumnezeu ne va ajuta şi Dvs. îmi veţi fi alături, vom reuşi să mai facem multe lucruri bune împreună, spre slava lui Dumnezeu. Dorim să continuăm publicarea şi răspândirea cărţilor religioase; să continuăm să scoatem şi să vă trimitem ,,Scrisoarea pastorală”; să distribuim gratuit fiecărei familii din parohie şi celor ce ne-au ajutat cartea Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. II și să găsim resurse ca să publicăm volumul al treilea pentru Sărbătorile Crăciunului de anul acesta și să v-o donăm; să dăm cât mai multe filme cu conţinut religios; să fim prezenţi în presa scrisă şi pe internet cu cât mai multe contribuţii; să organizăm mai multe excursii cu caracter religios; să continuăm cu donarea pâinii în duminici şi sărbători; să menţinem serviciile gratuite şi contribuţia de cult la aprecierea fiecăruia; să putem să acordăm ajutoare celor bolnavi, neputincioşi şi tuturor celor loviţi de nenorociri; să intensificăm activitatea pastorală şi misionară; să mărim numărul participanţilor la slujbe, să terminăm magazia/capelă, să terminăm gardul la curtea bisericii din Bârda, să pavăm aleea de la intrarea bisericii din Bârda şi multe, multe altele, despre care vom vorbi pe parcurs. Dumnezeu să ne ajute!
*
Rugăciune pentru căsătorie. Am găsit pe internet o rugăciune de mare valoare pentru mulți dintre tinerii noștri. Iat-o: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai zis: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă“, dăruiește-mi toate cele de trebuință pentru a merge pe calea mântuirii. În mâinile Tale este viața mea și fără Tine nu pot cunoaște nici împlinirea și nici bucuria cea adevărată. Știind aceasta, având dorința de a purta crucea căsătoriei, Te rog să mă ajuți să găsesc făptura potrivită alături de care să înfrunt marea vieții acesteia.
Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, cum numai Tu mă poți ajuta. De multe ori ispita singurătății mi-a rănit inima, de multe ori diavolul deznădejdii a lovit în poarta sufletului meu. De atâta durere inima mea s-a strâns și nu este nimeni care să îmi aline durerea. La Tine alerg, Doamne, nădejdea mea, întărirea mea, lumina vieții mele. Ajută-mă să am o familie bineplăcută Ție, o familie peste care să se reverse mulțimea binecuvântărilor Tale.
Ferește-mă, Doamne, de tot răul. Ferește-mă de o alegere greșită. Ferește-mă de minciuni, de răutate, de desfrâu. Să nu mă înșele frumusețea cea degrabă trecătoare, ci să caut mai ales frumusețea sufletească. Să nu mă orbească dragostea pătimașă, nici să nu mă biruie patimile și poftele. Tu știi, Doamne, nepriceperea și slăbiciunea minții mele. Izbăvește-mă prin harul Tău de neputințele care mă apasă. Vino în ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Dăruiește-mi înțelepciune și răbdare. O, grea este crucea răbdării și greu îmi este să nu fiu covârșit de ea. Dar în Tine îmi pun nădejdea.
Ajută-mă, Doamne, să iubesc Biserica, să stărui în rugăciune și să am râvnă pentru împlinirea poruncilor Tale. Să mă spovedesc ori de câte ori umbra păcatului va tulbura mintea mea, mai înainte ca gândul murdar să devină faptă. Dăruiește-mi ca primind dezlegare de păcate să-mi îndrept viața după cum Îți este bineplăcut Ție. Fă să-mi fie mie familia cale de mântuire, cale de bucurie. Să nu caut împlinirea cea înșelătoare cu care mă ademenește această lume, ci să caut dragostea pe care ai binecuvântat-o la nunta din Cana Galileii. Să îmi fie familia prilej pentru a-Ți mulțumi în fiecare zi. Și la vreme potrivită, dăruiește-mi, Doamne, copii credincioși și sănătoși, care să ducă o viață curată și sfântă.
Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai marii cetelor îngerești, pe Înaintemergătorul Tău, pe înțelepții Apostoli și împreună cu aceștia pe Preacinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu și pentru mântuirea mea. Că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și luminarea sufletelor noastre și Ție după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm, în toate zilele. Amin.”
*
Folclor din Mehedinți(LXXXVII). Din cântecele populare culese de subsemnatul la 23 octombrie 1983 de la regretatul Rolea Petre(zis Pătru lui Râcu) din Bârda, mai redăm câteva. Iată-le:


Pe noi cinʹ ne-a despărțit
Pe noi cinʹ ne-a despărțit
Fi-i-ar moartea de cuțit,
Să moară nespovedit.
Din cuțit plin de rugină,
Să moară fărʹde lumină.
Putrezi-i-ar carnea-n văi,
Oasele prin corobăi.

Foaie verde de scumpie
Foaie verde de scumpie,
Cântă-mi, cuce numai mie,
Că la vară nu se știe,
Dacă îmi mai cânți tu mie!
Ori că trăiesc, ori că mor,
Ori m-oi afla călător.
Cântă, cuce, nu-nceta,
C-am dat de-o inimă rea,
Mi-a pierdut calul șaua
Și mi-a găsit-o mândra.
Eu o rog ca să mi-o dea
Și ea spune că nu vrea,
Că n-am mai dat pe la ea!

Voinic necăjit
Voinic necăjit,
De soartă gonit,
De mândra urât.
În codru s-a dus,
Cucului s-a plâns.
-Cuculețule, porumbacule,
Am venit din sat,
Să-ți cer ție sfat!
Nu știu cum să fac,
Pe mândra să-mpac
Și să-i mai fiu drag!
-Voinicelule, băiețelule,
Eu-s o păsărea,
Nu știu dragostea,
Nici pe mândra ta,
Dar o vorbă-ți spun:
Mândrele se țin
Nu cu minciunele,
Cu parale grele!
Ai văzut când ai căruță
Și caii îți cer grăunte,
Mândra părăluță!
Caii cer potcoave,
Mândrele propoade,
C-au și ele draci,
N-ai ce să le faci!

Eu mă duc, mândră, de-acasă
Eu mă duc, mândră, de-acasă
La armată, nu la coasă!
Eu mă duc, mândră, mă duc,
La armată, nu la plug!
Duceți-vă rândunele
La fereastra mândrei mele
Și cântați doina de jele,
Doina inimioare mele!
Să mergeți în satul meu,
Să cântați cum cântam eu,
Doina sufletului meu!
Merg pe drum și-ncep să plâng,
Când m-apucă câte-un gând,
Ziua mi-o petrec cu dorul,
Noaptea nu mă fură somnul!

*
File de jurnal – 26 sept. 1982. ,,De câteva zile a început o campanie neobișnuită. Toți muncitorii din întreprinderile severinene, care au buletine de țară, au fost trimiși pentru o lună și jumătate în satele lor ca să muncească în unitățile agricole. Acolo sunt obligați să-și facă prezența zilnic. La trei zile lipsă li se desface contractul de muncă la instituțiile lor. În timpul acestei campanii sunt obligați să muncească ,,la ce sunt puși”. Muncile lor sunt retribuite pe categorii. La Ferma de stat din Bârda au venit muncitori, 50-60 soldați, școlile din Bâlvănești, Bobaița, Pârlagele și Malovăț, fără a mai socoti muncitorii permanenți și zilierii din Maramureș, Bihor, Botoșani și Câmpul Mehedințiului. În câteva zile va fi terminată recoltarea fructelor și vor începe apoi alte lucrări. Deja ieri tăticu a luat foarfeca și a tăiat la pomi, iar maramureșenii pregătesc terenul pentru a planta 20 ha de puieți(…).
Recoltarea porumbului continuă și în satul nostru. Ce-au cules bârdenii au cules, ce nu, au venit muncitorii de la diferite întreprinderi din oraș și au cules masiv, indiferent dacă porumbii fuseseră munciți de C. A. P. sau de oameni. Porumbii s-au făcut ca niciodată, însă pentru oameni a fost ca și când câmpul ar fi fost pustiu. În hambarele de la Baza de recepție nu mai au loc grămezile. Parcă s-ar fi revărsat Dunărea, așa stau porumbii.
Întreprinderile severinene au normă la cules de porumb. Norma e de 0,50 ha/muncitor/zi. Retribuția pentru munca respectivă o face C. A. P. –ul beneficiar cu prețul de 40 lei/zi/normă, din care se rețin 8 lei ,,garanție”.În Timișoara întreprinderile ar fi fost obligate să facă și câte un transport de fiecare mașină aflată în inventar la câte un C. A. P. din județ.
Azi am vorbit cu Victor Stănciulescu, secretarul de partid al comunei. Mi-a spus că C. A. P. –ul Malovăț are șase milioane lei datorie, iar Șimianul douăsprezece milioane datorie la fondul de stat. Cam aceeași situație este la toate unitățile de acest fel din țară. Peste tot e tensiune și atmosferă încărcată. În partea câmpului se aude că s-ar fi produs și incidente serioase. La Gogoșu, - mi-a spus Victor -, un hambar de 40 de vagoane de porumb a fost golit în mai puțin de o oră de săteni. Autoritățile ar fi asistat, neavând curajul să intervină. Și factorii de răspundere sunt îngrijorați de actuala situație din țară, dar nu au ce să facă, fiindcă însuși sistemul de organizare al agriculturii este deficitar. Lipsa totală de cointeresare din partea țăranilor subminează totul. ,,- Mințim prea mult, părinte, mi-a spus Victor. În toamna asta i-am înșelat pe oameni și le-am luat totul, deși în primăvară le promisesem și luna de pe cer. Ne întrebăm ce vom face anul viitor? Mi-e rușine să privesc omul în față, când știu că i-am furat munca pe un an de zile și el nu are ce mânca!”
Cred că aceste stări de lucruri distrug ceea ce era mai caracteristic în țăranul român: stabilitatea și legătura cu pământul. Când în 60% din populația țării, cât reprezintă țărănimea, intră teama zilei de mâine, goana după hrană, spiritul de instabilitate, se duce totul pe râpă, și patriotism, și reazim al țării. Cred că va veni vremea să căutăm țărani, dar va fi prea târziu! Vor exista doar în rezervații speciale. ”
*
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! La mulți ani!






Pr. Al. Stănciulescu-Bârda    1/25/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian