Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Țara colindelor ; Din ciclul de povești “Asta este România”

În cameră, bradul aștepta cuminte să fie împodobit. Cutiile cu globuri și beteală erau deschise, ademenindu-l pe Tom să le încerce cu boticul lui. Am dat să mă așez pe fotoliu, când numai ce o aud pe Nina coborând pe scări, din dormitor.
- Mita, dar de ce bei cafeaua singură? Unde este Mito?
- Nina, dar nu te-ai sculat prea devreme ?
- Pentru ziua de azi nu-i devreme. Azi e Ajunul Crăciunului, iar bradul ne așteaptă să-l gătim pentru la noapte, când Moș Crăciun sosește în oraș, îl auzim pe Mito, care tocmai aducea laptele cald pentru Nina și ceaiul pentru el.
Bucuroasă de cele spuse de Mito, Nina își ia laptele și se duce și ea la cutiile din care se vedeau sclipind beteala, globurile și multe alte minunății, gata pentru brad. Și cum lua Nina câte un globuleț, așezându-l cu grijă în copac, numai ce-l vedem pe Tom că se răstoarnă cu tot cu o cutie din care auzim: clinc! clinc!.
- Mita, Mito, ce-a fost asta?
N-am apucat să-i răspundem, că Tom a și început să fugă prin sufragerie, trăgând dupa el o beteală argintie cu un clopoțel auriu.
Nina a început să râdă și să alerge după Tom, care , speriat, a luat-o pe scări în sus. La prima treaptă, beteala s-a desprins de lăbuța lui, iar Nina a ridicat-o cu tot cu clopoțel, după care a intrat înapoi în cameră.
- Nina, nici nu știi tu ce clopoțel special este ăsta! i-a spus Mito, apropiindu-se de ea.
- Cu clopoțelul ăsta a mers mama ta pentru prima dată la colindat, i-am explicat eu.
- Cum adică la colindat? a întrebat Nina.
- Vezi tu, Nina, asta este România, țara colindelor. În Ajun de Crăciun, la vârsta ta, copiii, cu câte un clopoțel în mână, deja merg pe la casele oamenilor să cânte cântecele, pe care noi le numim colinde.
- Oamenii le deschid ușa și-i primesc în casă. În casă, colindătorii trebuie să spună o colindă pentru gazdă și o colindă de masă.
-Apoi copiii primesc un colăcel, bomboane și chiar un bănuț.
-Vreau să merg și eu cu colinda, spune Nina, întorcându-se către noi, după ce tocmai pusese pe crengile de la poalele bradului ghirlanda argintie, pe care Tom o trăsese după el.
- Deseară, dupa ce vom termina bradul de împodobit, Mito și cu mine te vom însoți la colindat, iar tu vei cânta colindele pe care le vom învăța împreună chiar acum, în timp ce pui globulețele în brad.
- Ce bine! Vreau să învăț colindele pe care le-a cântat mama când era ca mine.
- Ia ascultă! Îți place? Ăsta este colindul de fereastră. Gazda te va primi înauntru, dacă îi va place, și…
-…voi primi colăcelul…
- “Sculați, sculați, boieri mari/ Florile dalbe/ Sculați, voi, români, plugari/ Că vin colindători…”
- Ce frumos! De-abia aștept să vină seara! a strigat Nina.
Și seara a venit. În cameră bradul strălucea, îmbrăcat în beteală și globulețe. Noi ne-am pus cojoacele și am pornit-o prin nămeți. Afară, zăpada își trimitea sclipirile steluțelor peste case și copaci. În oraș deja se auzeau copiii colindând, iar la geamurile caselor luminițele din brad își așteptau colindătorii.
Întâi ne-am oprit la mătușa Rara. Nina a spus colindul, iar clopoțelul a început să cânte parcă singur: clinc! clinc!
- “Azi cu strămoșii cânt în cor/Colindul sfânt și bun/ Tot un moș era și-n vremea lor/ Bătrânul Moș Crăciun.” Rara! Rara!
- Sigur, Nina, poftim în casă. Dar ce se aude?
- E clopoțelul. El face clinc! clinc! Știi tu, Rara, că mama mea, când a fost ca mine, tot cu clopoțeleul ăsta a colindat?
- L-am recunoscut, dragă Nina. Și uite,! Tu ai să primești ceea ce și mama ta a primit când a venit să mă colinde pentru prima dată.
- O! Un colăcel!
- Cu o steluță norocoasă, Nina!
- Bomboane! Și un bănuț strălucitor! Multumesc, Rara.
Apoi am însoțit-o pe nepoțica noastră în cartier, unde s-au deschis ușile una câte una, lăsând-o pe Nina să colinde cu clopoțelul clinc! clinc!
Îndată ce am ajuns înapoi acasă, la bradul nostru cu luminițe, numai ce o vedem pe Nina că fuge la telefon, formează un număr, dupa care strigă bucuroasă: Primești cu colindul, mama? Clinc! Clinc!































Adriana Gheorghiu-Brampton Ontario    12/22/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian