Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Toamna la Harman

Se rostogolește luna peste dealul cu stejari
Lempeș e pădurea-n care fuge visul meu de ani
Vântul rupe-ncet din ramuri mii de frunze obosite
Si le-așterne pe pământul care an de an le-înghite.

Totul doarme-n vis, pe câmpuri, numai apa curge-n vale,
Amețiți de atâta noapte peștii vor sa se răscoale.
Triști in iazul lor grămadă fug, făcându-și o cărare
Oltul duce-ncet, la vale, cântec molcom de-nserare.

Glia-i neagra pe tot câmpul, răscolita de tractor,
Si se-ntinde ca un șarpe peste câmpul roditor.
Dintr-o moara ruginita doar trei ziduri au rămas
Noaptea-si cheamă-ncet strigoii ca sa-i dea târcoale-n pas.

Satu-i un morman de case, străjuit de-un turn cu ceas,
Din aceasta împărăție numai el a mai rămas
Sa vegheze somnul dulce al copiilor din sat,
Liniștea pădurii Lempeș, rodul muncii-n câmp bogat.

Dar... încet, încet se duce luna sa se culce-n vale
Visul meu iți scormonește toate visurile tale.
Ceasul suna si le-oprește drumul lor si te deșteapta,
Un cocos vrea sa încerce ca sa cânte, sus, pe treapta.

Dintre munți, din depărtare, se strecoară printre creste
Doar o geana de lumina si satul se dezmorțește.
Se trântesc porțile-n graba, oamenii se duc la munca,
Lămpile se-aprind prin case, cânta pasările-n lunca.

Dar deodată' pornește vântul, ceata toata se ridica,
Se-nroșește tot pământul, cerul parca se despica
Si apare astrul zilei, astrul vieții ca un rege,
Din adâncurile nopții orice somn sa îl dezlege.

Numai visu-mi încă doarme, c-a umblat prin sat sa fure
Ochii unei dragi copile si sa-l duca in pădure.
Ca si harnice albine, rodul holdelor bogat,
De a satului suflare pana-n seara-i adunat.

Trec remorcile-ncarcate ducând pâinea spre hambar,
După ele, scârțâind caii trag la ham un car.
Sus pe cer , săgeți pestrițe, pleacă de la noi cocorii,
Peste soarele fierbinte vin scăpați din lanțuri norii.

In curând revine noaptea, nu mai sânt grămezi pe lunca,
Toata lumea-i ostenita, la cules e multa munca.
A mai ruginit pădurea cu încă-o zi de toamna dulce,
Câmpu-i tot mai gol de-acum, singurel o sa se culce.

Tot mai rar se-aude-n sat cate-o poarta grea, trântita.
Sub un nuc gol, fără frunze, iubitul e cu-o iubita,
Ca un templu de iubire într-o încleștare muta,
Strivind liniștea adânca, raza lunii ii săruta.

Sub o streașina pustie, un cățel latră afara,
Mârâie de frig, sârmanul, si aleargă sa nu moara.
Una cate una-n sat, din ferești, lumini se sting
Noaptea creste, peste sat, ielele hore încing

Numai visul meu cu vântul da târcoale pe la poarta
Sa descopere minunea clipei care lacăt poarta.
-Dar tu n-ai sa furi, copile, ochii ei cit ești in viată,
Mergi degrabă, mergi acasă, nu vezi, sufletu-ți îngheață



TOAMNA

Se cern ploi reci, mărunte, pe sufletu-mi zdrobit
E frig si cerul zace pe nori suri, amorțit.
Din munți cobor in turme tălăngi de miorițe,
Frunzele din ramuri cad stoluri si-s pestrițe.

In unduiri duioase, lin pomii se inclina,
Încet, încet doar vântul mai umbla prin gradina.
Lovindu-se de ramuri si frunze vestejite,
Îngroapă-n toamna rece flori ude, zdrențuite.

Pe alei podoaba nopții, regina... sfântă floare,
Si-a închis demult parfumul in albul ei si moare.
In cadențarea-i sobra, un pas grăbit se-aude
Pe aleea de altădată pe care toate-s ude.

Prind umbra ei si o-nfășor cu ochi-mi grei, vâscoși,
Deasupra mea trec tulburi si negri nori ploioși.
Mor florile iubirii, tu fugi de-a mea privire,
Cu ele mor si eu, robit de-a ta iubire.

Nu te-ai oprit cu mine, ca-n fiecare seara,
Sa mai vorbim de toate, sa mai râdem iară.
Te-ai dus iubita mea, tu vara prefăcuta,
Si-acum in locul tău am toamna aceasta muta.

Vei mai renaște oare când toate au murit,
Când vânt pustiu te poarta spre grabnicul sfârșit?
Vei mai renaște-n flori si soare iarăși vara,
Când focurile tale sunt palide si-or sa moara?

O,... toamna cat as vrea din calea mea sa pleci!
Dar tu te-ntinzi mereu cu-a tale zile reci
Si ne închizi in bezna caselor de piatra.
Sunt trist si vintul taie si-un câini a moarte latră.


Toronto ON





Achim Bucutea    9/12/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian