Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Interpretări : Quo vadis, homine?

Vrând să scape cu viaţă din persecuţia declanşată de Nero împotriva creştinilor, Sf.Ap.Petru o ia la fugă din Roma, dar pe drum se întâlneşte cu Iisus Hristos, Care Se ducea spre Roma. Mirat, Petru Îl întreabă: Quo vadis , Domine? ( Unde mergi, Doamne?) Mântuitorul îi răspunde: Rōmam eō iterum crucifīgī! (Mă duc la Roma să fiu răstignit din nou). Petru înţelege, se ruşinează şi se întoarce în capitala imperiului, pentru a duce lupta cea bună până la capăt, adică până la crucificare.

Privind cu atenţie cum stau lucrurile, noi ,creştinii, vom constata cu mirare (posibil cu ruşinare) că , de aproape două mii de ani, în fiecare duminică ( uneori şi în alte zile ale săptămânii), Iisus Hristos Se duce să fie răstignit pe altarele bisericilor. Noi trecem pe lângă El, în sens opus. Mirat, întristat şi îngrijorat, Acesta Se întreagă şi ne întreabă: Quo vadis, homine? Nu-L auzim şi nu-L vedem sau ne facem că n-avem urechi, n-avem ochi…

Şi filozofii sunt preocupaţi de întrebarea Quo vadis, homine?, dar nu din perspectiva Celui Care merge să umple potirul euharistic cu Trupul şi Sângele, dătătoare de viaţă şi de viaţă veşnică, ci din perspectiva omului aflat în continuă evoluţie în această lume, pe acest pământ sau pe alte corpuri cereşti, în acest univers sau în vreun imaginar univers paralel.
Librăria VRIN/Paris (Librairie Philosophique J. Vrin - editeur et libraire specialise en philosophie depuis 1911), periodic, transmite celor aflaţi în baza de date, buletine tematice cu o scurtă prezentare a cărţilor oferite. (vezi: http://www.vrin.fr/mailing/pj/CatPromo115.pdf )

Buletinul din luna ianuarie 2018, are ca temă “Trans/posthumanismes-Penser l’humanisme pour le XXIe sičcle” ( Trans/postumanismele – A gândi umanismul pentru secolul XXI): “L’humanisme occidental a ses racines dans les philosophies grecques et romaines et dans les religions judéo-chrétiennes. Îl a traversé des étapes historiques qui l’ont transformé en profondeur, telles la Renaissance et les Lumičres. Dčs le XIXe sičcle mais surtout au XXe sičcle, l’idéalisme, le spiritualisme et l’anthropocentrisme qui l’ont caractérisé sont devenus objets de réflexion critique et de débats sous l’effet des révolutions scientifiques et techniques, politiques et sociales. Depuis quelques décennies, ces mises en question et ces discussions ont prit la forme de courants de pensée inégalement organisés tels le transhumanisme, le posthumanisme ou encore l’abhumanisme.” (Umanismul occidental își are rădăcinile în filozofiile grecești și romane și în religiile iudeo-creștine. El a traversat etape istorice care l-au transformat în profunzime, cum ar fi Renașterea și Iluminismul. Încă din secolul al XIX-lea, dar mai ales în secolul al XX-lea, idealismul, spiritualismul și antropocentrismul, care l-au caracterizat, au devenit obiecte de reflecție critică și dezbateri sub efectul revoluțiilor științifice și tehnice, politice și sociale. În ultimele decenii, aceste puneri în discuție și discuții au luat forma unor curente de gândire inegal organizate, cum ar fi transumanismul, postumanismul sau chiar abumanismul”)

Cuvântului “ umanism” ( ca şi celui “ uman”) i se pot anexa tot felul de prefixe, fiecare nou termen indicând o stare evolutivă sau involutivă a omului : ab- in-, para-, pre-, post-, proto-, sub-, supra-, trans-uman etc. “Encyclopédie du transhumanisme et du posthumanisme - L’humain et ses prefixes” ( Encicopedia transumanismului şi postumanismului – Umanul şi prefixele sale), având ca autori pe Gilbert Hottois, Jean-Noël Missa et Laurence Perbal (dir.), ne ajută să înţelegem termenii. În prezentarea enciclopediei, librăria “Vrin” spune aşa: “Trans / posthumanismul se referă la toate tehnicile materiale de creștere sau ameliorare (fizică, cognitivă, emoțională) a omului, o perspectivă care se află în mod voluntar în continuarea umanismului progresiv al Iluminismului. Dar omul <îmbunătățit sau amplificat> - - ar putea să se îndepărteze din ce în ce mai mult de condiția omului natural obișnuit.
Transhumanismul riscă să se reverse, brutal sau imperceptibil, în postumanism, referindu-se la entități care, deși ale omului, ar fi la fel de străine față de acesta, pe cât este de îndepărtată specia umană de formele paleontologice de viață.”

La fiecare etapă de intervenţie a omului asupra omului se ridică nişte probleme de etică (morală). Dar cum, în virtutea aceluiaşi Iluminism, “omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt pentru că sunt şi a celor ce nu sunt pentru că nu sunt” ( Protagoras din Abdera, c.490 – c. 420 i.d.H.), deci şi a propriei etici, actorii grăbirii evoluţie omului cad de acord şi bat palma pentru o etică în ton cu vremurile, după cum suntem martori ai zilelor noastre…
Cu anumite rezerve şi prudenţe, nu este aşa de greu deoarece, saltul omului în noi umanisme tehnico-ştiinţifice, este o lucrare multidisciplinară: “Transumanismul nu este gândul unui singur om.. Ideile sale ( ale transumanismului) sunt exprimate din multe domenii disciplinare, de către: medici, ingineri, antreprenori, biologi, filozofi, teologi, informaticieni, specialişti în robotică etc. În același timp, acesta deschide calea spre o abordare integrată și unificată a ideilor care sunt împrăștiate și fragmentate: de la metafizică la etică și politică până la analize ale epistemologiei, antropologiei, esteticii, ale filozofiilor tehnologiei, ale limbii și religiei. Este propriu transumanismului accentuarea tehnologiilor materiale care ne invită la o regândire a antropologiei filosofice din perspectiva tehnologiei. Pentru a lua transumanismul în serios, se cere să fim prudenţi și la retorica sa tehnolatră, profetică sau comercială și la procesele simple și repetate care îi sunt adresate.

Abstracţie făcând de viziunea utopică și ideologica pe termen scurt, trans / postumanismul trimite la temporalitatea evoluției precum şi a științei în sine, empirice, laborioase, provizorie, invitând la un transumanism precaut, răbdător, perseverent și modest “ ( tradus din prezentarea cărţii “Philosophie et idéologies trans/posthumanistes” - Gilbert Hottois)
Pasiunea pentru mecanică a generat nu numai maşini , ci şi omul-maşină, parţial; de la lampa electrică s-a ajuns la omul electric, parţial; cibernetica, înglobând şi mecanica şi eletricitatea, a dat omul cibernetic, tot parţial…Noile tehnici bio, nano, science-fiction tind să creeze omul cibernetic total, adică non-omul.

Quo vadis, homine?
Rspunsul n-ar putea fi altul decât acesta: Să mă răstignesc pe altarul propriei mele evoluţii, să devin non-om!






Nicuşor Gliga    2/21/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian