De taină voci…
O rază-și cerne-n sufletu-mi splendoarea Din Absolut,luceferi poposesc Strivind greșeala dintr-un timp lumesc, La căpătâiul nopții plânge marea. De taină voci acoperă-mi retina În așternutul clipei nepereche, Iar mesageri din cronica cea veche Vor spulbera tot hăul cu Lumina. O geometrie mult prea rostuită Un gând ascuns în vechiul mit, Dau vieții sens,înaltul nesfârșit Înnobilează starea neîmplinită.
|
Radu Botiş 12/4/2017 |
Contact: |
|