Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Povestire - Două zile

Încă nu se pusese de dimineată si sunetul telefonului avea să încerce să mă scoată din minti si să fi dat alarma la salvare .De parcă la ora respectivă nu mai aveam nimic mai bun de făcut decât să îl ascult pe dânsul. Ca de începutul sfârsitului de săptămînă,fără să fiu sigur de cele care urmau să mi se pregătească de sfârsitul lumii. DOAMNE AJUTĂ,mi-am spus eu pe nerăsuflate si mi-am făcut o cruce largă în care să îmi fi încăput măcar păcatele din ultima vreme .
Am dat pe bâjbâite de receptor,ferm hotărât să îl arunc în primul perete care avea să îmi vină mai aproape sau să îl fi părăsit în singura intersectie din cale .
Dar peretii stăteau cu spatele si începuseră să se balanseze ca nu cumva să îi nimeresc cu obiectul negru care începuse să tacă bine,simtind că i se pregătise ceva .
O voce nepământeană îmi coborî din telefon în ureche si mă sfătui să nu închid.Adică nenorocitul de receptor,cel care îsi făcuse damblalele toată dimineata,avusese neobrăzarea să se dea tiptil jos din furcă si să stea orientat către mine ca să aud bine monologul care urma .
Si săă ascult cu răbdare vreme de cinci minute mesajul.
O fortă mai presus de întelegerea mea îmi închisese gura si îmi întepenise bratul fără să gresească la orientare .
Nu mai puteam să mă împotrivesc nici măcar unor valuri de binefacere .
Si nu mai aveam putere nici măcar să îmi fi făcut cruce după cum mă învătase bunica din Turnu Rosu .
Draga de ea,stătea la bine si căldurică în vreme ce eu trebuia să mă las maltratat de o voce nevropată care pretindea că apartinea unui întelept .
Fără să fi putut să schitez nici măcar un singur gest de a fi aplaudat evenimentul.De parcă am fi fost la spectacol .
Somnul începuse să doarmă pe mai departe,fără să fi tinut cont si de mine sau de dorinta mea de a mai fi rupt un pui de peste din ăla cu mustăti,că doar nici măcar nu se pornise sâmbăta ca lumea .,,
-Crestine,mai ai de trăit doar două zile.Si doar tu vei fi cel care va hotărî cum să o facă,, .
Măi să fie, dar asta le întrecea pe toate.
Vroiam să îl întreb pe cel de la telefon cine era sau cine îsi închipuia că este. Si unde lăsase restul de timp până la un sfert de oră ? Ceva nu se prea potrivea cu planurile mele de timp liber dar se îmbuca perfect cu întreruperea timpului de odihnă .
Precis un insomniac cu vedere la mare, dornic să îsi râdă de oamenii obisnuiti să îi dea cu sapa.
Dar individul terminase repede si se mai auzea doar zgomotul de fond al vremii care începuse să treacă prin apropiere ca într-o zi de sâmbătă sau ce naiba mai era că începusem să le încurc pe toate.
Am pus si eu telefonul jos încă odată deoarece abia îmi văzusem somnul zburând pe fereastră ,neuitând să promită că avea să revină putin mai târziu, adică atunci când avea dumnealui să îi vină cheful.
Mi-am dat plăpumioara deoparte si am lăsat răcoarea diminetii să mi se urce pe picioare chiar dacă ele nu se asteptau la atari surpriză mai putin plăcută .
Am fost nevoit să mă ridic în capul oaselor si să ajung în bucătărie pentru cana obligatorie de cafea.De fiecare dată o vroiam neagră,mică si fierbinte,avviz amatorilor .
Constiinta sau doctorul meu intern aveau să îmi spună că ar fi trebuit să mă gândesc la tensiune dar am dat din mână a lehamite si mi-am umplut cana până la capătul tuturor lucrurilor.Pentru ca pe luciul negru al lichidului să observ un 48 mare dar asta era din cauza orei matinale .
Câtiva stropi aveau să sară pe podea dar m-am gândit că aveau si mortii dreptul să guste din lichidul magic.
Pe mine mă readucea la starea de om care tot putine avea să priceapă,chiar dacă mi-ar fi plăcut să fi fost mai inteligent .
Nu fusesem pensionat cu prea multă vreme în urmă dar asta nu era un motiv să mai am doar două zile de trăit.
Dar la urma urmei,avertismentul putea să fie adevărat.
Divortasem cu trei luni înapoi si afacerile mele erau într-o stare îngrozitoare,ceva gen oras inamic după terminarea războiului .
As fi avut nevoie de cel putin un an să le fi descurcat si nu de 48 de ore.Chiar dacă s-ar fi oferit altcineva să le fi pus în ordine .
Dar mă rog,ar fi fost nevoie să văd ce se mai putea face.
Plus că mai aveam ceva timp de asteptat până să îmi apară în cutiută facturile de curent,gaz si apă.De parcă altceva nu ar mai fi existat pe lume.Ba mai existau datoriile pe care le făcusem pe la mai multi prieteni,cu promisiunea fermă că aveam să le achit la prima ocazie.Sau la a doua ?
Dar poate că după cele două zile aveau să mă scoată din registrele contabile .Trebuia doar să sper si avea să se împlinească.Îmi aminteam de englezoaica aia care primise o factură de plată de cincizeci de penny după 34 de ani,vreme în care se măritase,divortase si se alesese cu o leucemie extrem de romantică .
La ea cum de fusese posibil?
Cafeaua mi se strecura în stomac pe căi stiute numai de ea si făcea eforturi disperate să mă aducă la realitate.
Dar eu începusem să visez cu ochii deschisi cai verzi pe pereti si usi care mi se deschideau la vreme .
Cuiul îmi intrase în creier si mă îndemna să profit cât mai eficient de cele 47 de ore rămase.Dar ce naiba era aia EFICIENTĂ?
Mă aflam TOTUSI sub nivelul apei si trebuia să îmi tin respiratia.
Afară viata părea să nu mai vrea să OPREASCĂ LA INTERSECTII DE PARCĂ TOTUL AR FI FOST DUPĂ VOIA DÂNSEI.Dar aveam să înteleg că cele două zile rămase îmi fuseseră alese înadins sâmbăta si duminica,perioadă în care era închis mai peste tot.
Si asta asa,ca măsură de sigurantă pentru o ultimă durere de cap sau măsele .
Am luat două pastile cu apă ca să previn o astfel de posibilitate.După care un prieten îmi sună la usă si îmi ceru datoria fără să mai fi intrat în casă că se grăbea la cumpărături si să dispară ca suflat de vânt după ce îmi luă banii din mâna întinsă către el.Nici măcar nu intrase în casă .
Croitorul îmi făcea un costum nou dar eram sigur că nu mai aveam când să-l port.
Mă trezi din visare sunetul soneriei de la intrare.Era postasul care venise să ridice plata pentru abonamentul de radio si televiziune.I-am dat banii fără să crâcnesc sau să mă întreb ce îl apucase de umbla chiar si sâmbăta pentru abonamente .
Mai ales că de oarece vreme se renuntase la astfel de plăti.Sau să fi fost un proiect?
Postasul avea chiar si o mustăcioară care îi dădea un aer de conspirator.
Dacă nu era postas cu adevărat?
Si pe când îmi propusesem să îl întreb,aveam să constat că el trecuse deja de coltul străzii.Momente în care un al doilea prieten avea să îmi intre în casă,să se plângă de guvernanti si să îmi ceară si el banii pe care mi împrumutase.Nu mai puteam să înteleg nimic.Parcă fuseseră anuntati cu totii de ultimatumul meu .
Si oare unde urma să fiu înmormântat dacă timpul mi se redusese la doar 46 de ore?
Am pus mâna pe telefon si am constatat că aproape toate cimitirele erau închise,ca de sfârsit de săptămână.
Iar prietena mea plecase cu sotul în Făgăras.
Cu ea mă mai sfătuiam uneori,dat fiind faptul că lucra tot la un cimitir .
Dar acum ajunsesem absolut singur si parcă auzeam râsul Sortii care ajungea până la mine,că mai departe nu era nevoie.
Am sunat într-o doară la croitor iar dumnealui îmi spuse că băiatul plecase deja să mi-l aducă,cu factură cu tot.
-Bine,bine,dar astăzi e sâmbătă,am mai reusit eu să bâgui dar specialistul în stofe închisese deja.
Se părea că nimeni nu avea chef de conversatii lungi.
Mi-am luat costumul si mi l-am pus în ranită,să-l pot duce cu mine .
Nu înainte de a afla că singurul cimitir deschis era sf, Paraschiva asa că mi-am umplut buzunarele cu bani si am luat un taxi până acolo,la locul de vesnică pomenire .
Cam trei sferturi de oră.
Îmi luasem ceasul de mână vechi fiindcă pe cel nou îl vârâsem într-un plic pe care scrisesem numele fiului meu,cel care mă vizita cam la doi ani odată.Sentimentalism,ce mai
După care aveam să oftez si să mă gândesc ce soi de zgârcenie mi s-ar fi potrivit mai bine .
La administratia locului de veci nu am reusit să dau decât de o functionară tânără care trebuia să le facă singură pe toate.Fără ca motivele să fie prea clare .
Purta o rochită care mai avea drum lung până să ajungă la genunchi.
Cred că cei dusi nu aveau probleme să i se uite sub fustă când umbla pe aleile stabilimentului.
I-am spus mai întâi că aveam nevoie de un loc de veci si o groapă săpată pe loc.
Ea făcu ochii mari si îmi spuse că sâmbăta nu se ocupa de asa ceva.
I-am pus două hârtii pe masă la care avea să îsi schimbe imediat părerea.Se lucra si sâmbăta,cum să nu .
Avea să se blocheze în momentul în care i-am achitat totul cu bani pesin.
Locul,săpatul gropii,slujba,sicriul cât si toate celelalte măruntisuri care ar fi putut interveni pe ultimul meu drum .
Mi-am ales un sicriu pe măsură,unul executiv, de culoare închisă,să semene cu un autoturism de lux .
M-am lungit în el si am constatat că mi se potrivea de minune si rima chiar si cu ochii uimiti ai functionarei .
La asa încercare Lili,că asa o chema, aproape că lesină.
Dar avea să fie si mai surprinsă în momentul în care i-am cerut să mi se sape groapa în minutul imediat următor .
-Dar groparii nostri sunt în liber,avea fata să protesteze fără prea multă convingere.
Cred că era convinsă că trăia un cosmar.
Dar următoarele trei bancnote aveau să îi schimbe convingerea , să telefoneze si să aducă la lucru trei gropari nemultumiti de întreruperea sirului inepuizabil de tuiculită de o calitate relativă .
Primiră si ei câte o sută si combustibilul cu pricina îi făcu să termine de săpat într-o oră nefiresc de scurtă .
-Mai e nevoie de noi,întrebară ei la urmă dar Lili le făcu semn cu mâna că erau liberi.Puteau să reia viata de unde o lăsaseră .
-Pământul o să putem să îl tragem peste si a doua zi.Îi era jenă să spună că urma să îl tragă peste mine.Mare scofală după toate cele prin care trecusem în ultimele ore.. .
-Si dacă o să plouă între timp?
Fata începu să râdă cu lacrimi la gluma mea.
Toate erau aranjate dar între timp se făcuse seară Iar eu mai aveam de trăit cam 30 de ore.
Lili trebuia să plece acasă si să încuie peste tot dar încă o sumă de bani o convinse să mă lase să astept în biroul ei .
Eu i-am spus că preferam să astept lîngă sicriu la care ea,binevoitoare,m-a ajutat să deschid capacul cosciugului,rămânând mută de admiratie la vederea calitătii asternuturilor .
Iar eu să îmi aduc aminte că în alte părti îi zicea copârseu.
Mă rog,avea să plece si să mă lase cu lumina aprinsă ca nu cumva să mă fi prins oarece gânduri necurate din motive de imaginatie.unii stăteam bine la capitolul ăsta,doamnelor si domnilor .
Dar mai târziu am aprins lumina de afară de unul singur,asteptând să dispară fantomele noptii .
DE CE MAI APRINZI LUMINA DACĂ TOT STII CĂ AI SĂ MORI?
Nu stiam cine mă întreba chestia respectivă dar după o meditatie lungă,până a doua zi, aveam să constat că avea dreptate.
Nu prea aveam nevoie de lumină dar că reusisem să mă ridic pe buza prăpastiei si să mă si îndepărtez de ea devenisem absolut sigur dar fără să pot să îi înteleg bolboroselile referitoare la stinsul si aprinsul luminii.Chestii pe care le determina altcineva,unul care să fi vrut să îl sperie .
Vreme în care cele două zile promise trecuseră de parcă nu s-ar mai fi consumat usturoi si nici vreo gură nu ar mai fi mirosit .
Si o ploaie venită din senin se pornise să umple groapa săpată peste noapte cu bani gheată, fără să mă fi întrebat si pe mine ce părere aveam de vreme ce eu scosesem banul.
Dar revenisem la viată de vreme ce nu mai exista loc de veci care să mă fi asteptat pentru lumea de dincolo .

Ar fi trebuit să mă trezesc mai repede,să prind luptele în armură sau poate primul sau al doilea război mondial dar mie mi-a plăcut să dorm pe săturate asa că am mai dat de tine pe vremea în care aveai în jurul a saptezeci de ani.
Nici vorbă să ne mai fi tinut de mână si să ne fi făcut declaratii romantice.
Mă mai priveai oftând si îmi aruncai scutecele la gunoi,convinsă că pe lumea asta nu mai exista dreptate.
Iar eu începusem să alerg după fetite ca să înteleg ce aveau ele deosebit de le lăudau cu totii.
Aveam să mă lămuresc mult mai târziu dar atunci le puteam bate măr fără eforturi deosebite sau explicatii .
Dar nu o făceam fiindcă bunica stătea cu ochii pe mine si doar fusese si ea fetită.
Însă nu o mai bătea nimeni si chestia asta îmi dădea de gândit.
Între noi nu se dezvoltase o relatie prea călduroasă chiar dacă mă pupa pe burtică în clipele în care mă prindea gol-puscă în vană.
Si eu nu puteam să mă ridic să o fi luat în brate fiindcă îmi era rudă de foarte aproape .
De fapt nici măcar nu stiam ce era chestia aia cu îmbrătisatul si de ce o făceau toti adultii ca niste apucati .
Trebuia să rezolv eu mai târziu si enigma asta.
În viată toate cele de mai târziu păreau încurcate si asta era asa doar ca să dea motive de meditatie celor ca mine.
Uneori bunica îmi lua tâmburusul si mi-l spăla bine peste tot,chestie care la început avea să mă scoată din sărite fără să stiu prea bine de ce .
Astea erau amintirile care îmi treceau prin cap în clipele în care mă asezasem pe o bancă,în plină ploaie,să îmi privesc groapa umplută cu lichid. Loc unde mi se spunea că eu nu mai aveam loc.
Orele care treceau în clipa de fată erau desprinse din altă grămadă si nu din cele 48 care îmi fuseseră promise initial.
Si mi se părea foarte posibil ca totul să fi fost doar o înscenare.
Dar mă alesesem cu toate datoriile plătite?
Mă alesesem.


Brampton ON




Al Francisc    3/28/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian