Poezii
- Alea jacta est
Dorinţe îndrăzneţe Din visuri de juneţe Ce mintea-mi conţinu, Din voi mai este vruna Când soarta-ntotdeauna La toate zise nu?
Şi totul când m-apasă, Ce drept mi se mai lasă Afară de-a muri… O ţintă, o dorinţă Să caut cu credinţă Din nou a-mi făuri?
Nimic!… Orişice cale Mi-e-nchisă, şi cu jale În cugetu-mi privesc… Speranţa mi-este stinsă Ş-o negură întinsă În locu-i întâlnesc!
Din ce în ce mai multe Amarnice insulte Întâmpin nencetat, Cât inima-mi sărmană Întreagă este-o rană Ş-un hoit de sfâşiat!
Albastra boltă-mi pare Cernită de-ntristare Ca sufletu-mi în dor, Iar lacrimile mele Întunecă şi stele, Şi soare-ncălzitor.
E iarnă, este gheaţă Întinsă pe-a mea viaţă Precum pe nişte văi Zăpada se întinde Şi-n giulgiu-i cuprinde Păduri, izvoare, căi.
Şi cum ascunsă tace Privighetoarea-n pace Prin scorburi de copaci, Aşa şi tu, biet suflet, Abia având răsuflet, Te-ascunzi în piept şi taci!
Alexandru Macedonski - Amintiri Bookmark and Share
În mintea omului ramâne Tabloul fericirii stinse... Astfel tresar si-n al meu suflet Reamintirile întinse;
Aci revad o alba casa... O hora, fete, fluturi, salbe, Frunzisuri, vii si flori pe câmpuri Si porumbei cu aripi albe!
Aci ma vad pe alte tarmuri Pribeag prin tarile straine, Pe margine de-albastre lacuri Cu negre stânci si vechi ruine!
Aci revad, revad un tânar... La brat el poarta o femeie... Le bate inima-n unire Si afla-a raiurilor cheie!
Padurea-n umbra le-nfasoara Amorul lor ca un tezaur Si soarele prin frunze-apune În fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume Când versi atâta fericire Ne-o iei îndata ce ne-ai dat-o S-abia ne lasi o suvenire?
Excelsior
Sub luna plina, Cu farmecul ce-n jos se lasa, Oricare coperis de casa E balta de lumina.
Albastra noapte E toata ploaie argintie, Un vis de-nalta poezie, De cantec si de soapte.
Din lumi astrale Magia infasuratoare Coprinde in a ei splendoare A plangerilor vale.
Sub pulberi de aur, Sub stele, flori schinteietoare, Ce griji pot fi predominatoare, Si ce destin, balaur?
O! cer, natura, O! Dumnezeu, mister albastru, M-ai ridicat peste dezastru, Peste blestem si ura.
Romanta Garoafei
Garoafele ce le-ai purtat Au sângerat si s-au uscat. Dar alte flori de foc nestins Pe buze ele mi-au aprins.
În ochii tai, — de raiuri porti, -- Al tineretii soare porti Si nestiind de ce nicicum Eu te respir ca un parfum.
Ma-mbat de tine ca de-un vin, De câte ori spre tine vin,
Un vin de struguri de Siraz Ce pune flacari pe obraz.
Când dormi strabat în al tau somn Si-ti sunt si rob, si-ti sunt si domn, Iar cu placeri ce istovesc Te-nnebunesc, si-nnebunesc.
Stiu ca voiesti si nu voiesti, Stiu ca doresti, si nu-ndraznesti Dar eu voiesc, si îndraznesc, Si te urasc, caci te iubesc.
Rondelul Crizantemei
O crizantemă în mişcare E-mpărăteasa strălucită Printre roşatica-nserare Peste grădină răspândită.
Minune-abia închipuită, Şi mai mult mică decât mare, O crizantemă în mişcare E-mpărăteasa strălucită.
Îi este faţa zugrăvită Spre-a fi aceeaşi arătare De tinereţe neclintită, Ş-a fi crezută de oricare O crizantemă în mişcare.
Rondelul privighetoarei
Privighetoarea-nvietoare A-ntrematorilor fiori, Desteapta prin caisii-n floare Ale zefirilor viori.
E ca-ntr-o alta sarbatoare Printre-ale pomilor ninsori Privighetoarea-nvietoare. A-ntrematorilor fiori.
Si printre tihna lucitoare Ce-si varsa luna din comori, De viata e redatatoare Pentru-orice searbezi muritori, Privighetoarea-nvietoare.
primavara
Sub flori de mar Ce mi se scutura in par Se umple sufletul de soare; Pe orice frunti suferitoare, Oh! ningeti, albe flori de mar. Sub liliac Sunt paseri dulci ce nu mai tac, Concert de voci mangaietoare Sarmani cu inimi gematoare, Uitati, dormiti sub liliac. Pe sub cais Din aripi bate albul vis De-o inocenta rapitoare: Amanti cu inimi arzatoare, E fericirea sub cais. Sub nucul lat Te afli insa izolat Si-n umbra lui imbatatoare Trecutul naste ca o floare Ah! de-as muri sub nucul lat.
De-as sti...
De-as sti ca lacrimile mele S-ar preschimba-n margaritare, Din ele ca sa-ti fac avere, Le-as plânge fara de-ncetare. De-as sti ca sângele din mine S-ar preschimba în râu de aur, Arterele mi le-as deschide Sa-ti fac din ele un tezaur.
|
Alexandru A. Macedonski [ martie 1854 - noiembrie 1920 ] 3/22/2017 |
Contact: |
|