Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
C(onstantin) Voinescu, Mai mult ca trecutul

Filolog pregătit în una din universitătile românesti de prestigiu, la Timisoara, desăvârsit profesionist si cunoscător al mediilor cultural si educational, atât din mediul rural, cât si din mediul resedintei de judet (Slatina), inspector scolar, Constantin Voinescu, care semnează cu modestie doar cu initiala prenumelui, este un scriitor dotat si consecvent, autor de romane, proză umoristică,versuri, epigrame, însemnări de călătorie si portrete literare. Colaborator la periodice nationale si regionale, editează revista de cultură „Olt Art” si a mai publicat , în perioada 2002-2013, volumele Dau cuvântul si stau jos , Bomba lui Teparu, Oameni care au fost (titlu folosit si de Nicolae Iorga, cu vocabula „cari”), Facă-se voia Ta!, Tepigrame, Teleleu prin Europa, Sărutul interzis.
Cartea are douăzeci si sapte de capitole, scrise sub forma unor dialoguri si reproduceri ale gândurilor personajelor, povestitorul încercând să prezinte echidistant faptele si ideile eroilor, fără să exprime direct repulsia si condamnarea faptelor abominabile si instinctelor unor falsi eroi ai vremurilor dictaturii comuniste. Această necesară detasare, caracteristică oricărei opere destinate să convingă, să fie credibilă, exclude împăcarea cu nedreptătile, abuzurile si crimele comise în numele unei egalităti imaginare si unui viitor utopic, doar o lectură superficială ignorând atasamentul puternic al autorului cu idealurile de umanitate si atitudinea de respingere categorică a unei ordini impuse de ocupatie.
Cu exceptia cititorilor foarte tineri, care nu au aflat decât din relatările părintilor si, mai ales, ale bunicilor, despre ororile unui regim tiranic, care a răsturnat valorile, prin destituire, lăsarea fără locuintă, avere si serviciu, deportare si trimiterea la închisoare, înlocuindu-le cu indivizi de strânsură, nemernici, betivi, persoane imorale si agresive devotate noului regim impus din răsărit, publicul care a cunoscut anii terorii totalitare va recunoaste personaje si situatii care pot părea, azi, incredibile, de domeniul fictiunii.
Copilul care vede sau aude aude cum bunicul este ridicat de acasă, până cedează pământul care îi apartine, întâlneste oameni si colegi de clasă care îl acuză că e „dusmanul poporului”, nu este făcut pionier, precum ceilalti, si amenintat că va fi stârpită orice urmă de „exploatatori ai poporului muncitor”, ajunge să simtă coplesitoarea presiune a regimului „cel mai drept” (comparat, ironic, cu comuna primitivă) si mai târziu, fiind întâmpinat, ca absolvent de facultate, de satrapii „noului ev” rosu, ajunsi presedinti de CAP, activisti de partid si în toate functiile de conducere, care pretind că profesorul datorează totul partidului comunist si că trebuie să facă politica partidului, cu amenintarea că altfel va suporta consecinte grave.
Fapte care par astăzi desprinse din filmele SF sunt relatate cu umor, care uneori este haz de necaz, spre exemplu cum păcăleau activistii conducerea judeteană de partid, întelesi cu nomenclatura satelor, ca să facă un ospăt cu carne de vitel: animalul era declarat bolnav sau accidentat, urmând sacrificarea si împărtirea prăzii celor care erau astfel cumpărati să ascundă evenimentul. Altă imagine, trăită de profesorii, medicii si inginerii din mediul rural, era a obligării lor de a încheia contracte de porci, inclusiv dacă locuiau la bloc, o absurditate originală a comunismului românesc, situatie solutionată prin cumpărarea din târguri a porcului astfel „crescut”, primarii raportând „conducătorului suprem” cresterea septelului, implicit a nivelului de trai.
Apartenenta la zona geografică a Banatului, unde autorul a copilărit, implică transfigurarea artistică, pornind de la realitate, a deportării „elementelor dusmănoase” si a germanilor după război, în Siberia sau în Bărăgan, act de o mare cruzime, autentificare a politicii sub lozinca „totul pentru binele omului”, de fapt cu intentia exterminării celor mijlocasi, chiaburi, etnici germani si neaderenti la infernul rosu, a celor care ascultau posturile de radio Europa liberă si Vocea Americii, asteptându-i pe americani să salveze tara si democratia.
Evenimentele sunt prezentate din perspectiva copilului care îl aude pe bunic comentând realitatea, care vede cum îi dispar colegii de scoală sau asistă la năvălirile unor barbari care caută bani, documente, cărti interzise de regim, în timp ce se sterg de noroi pe covoarele curate, scuipă pe jos si vorbesc murdar cu gazdele, mai rău decât orice ocupant lacom si brutal, fără milă si fără Dumnezeu.
Perspectiva este, în capitolele următoare, a omului matur, obligat să suporte privatiunile regimului si încercând să supravietuiască într-o lume absurdă.
Două lumi ireconciliabile sunt prezentate în roman, „omul nou” nefiind capabil să înteleagă sentimentele si nici arta. Astfel, adjunctul sefului de post nu poate pricepe de ce nemtii determinati de cruzimea regimului să plece în Germania au, pe obraji, „lacrimi mari cât bobul de rouă”, „că doar s-au dus de unde au venit bunicii lor si poate că o duc si mai bine” (p.33). O femeie „nouă” comentează interpretarea muzicală a unor capodopere universale: „Iar zdrăngăne burjoiul la pian fel de fel de cântece apuse, ca să deruteze poporul de la drumul arătat de partid, se auzea glasul răgusit de tutun al Didinei, o basoldină în halat înflorat, legată mereu la cap cu un prosop flausat si încăltată cu papuci împletiti din foi de porumb” (p.40).
Obligarea tăranilor de a renunta la pământuri, impunerea unor cote insuportabile, serviciul militar fără nicio noimă, defilările organizate cu fast, pentru plăcerea înaltei nomenclaturi, în majoritate semianalfabete, retragerea părintilor povestitorului la tară, în speranta că vor putea supravietui si că vor scăpa de urmărirea activistilor, păstrarea unor credinte si obiceiuri străvechi, contrare noii ideologii (adunarea călusarilor în curtea fostului lor sef), vizitele scriitorilor în tară si chefurile aferente, sunt prezentate cu talent si aplomb în acest roman.
Capitole distincte sunt dedicate prietenelor si colegelor timisorene de facultate sau vecinelor de cartier, care pleacă, împreună cu familiile, în Germania (Kriemhilde si Svetlana), în Israel (Sarah), în Africa (Erzsebeth), nemaiputând îndura persecutiile etnice, sociale sau religioase. Aceste pagini contin secvente pline de poezie, sentimentele prieteniei si iubirii fiind specifice vârstei tineretii si studentiei. Mai apare aici chipul unui mare profesor de la Universitate, care deslusea studentilor adevăruri care păreau să fi fost sterse de noua orânduire, dar care au rezistat peste deceniile de întuneric.
Interesantă este prezentarea trecerii (tranzitiei) care urmează după decembrie 1989, restituirea proprietătilor fiind tot în mâna si sub reglementările vechiului regim. Un dialog între proprietarul de drept refuzat si noile autorităti (după lozinca „nu ne vindem tara” si mentiunea ironică „minerii sădind cu gingăsie flori în fata Teatrului National”): „tata, domn, întrebând politicos, Nici pădurea nu mi-o dati, domnule primar?, primarul cu fata umană Care pădure?, să ti-o dea acela cu papion, de l-ai votat (n.m. Ion Ratiu, candidat la presedintia României), De unde stiti?, Stim tot, corul de emanati, Sunt niste golani, să-i lăsăm să fiarbă în suc propriu…” Acestea sunt ultimele rânduri ale cărtii, lăsând, ca o „opera aperta”, să mediteze cititorul asupra continuării unui „socialism cu fată umană” sau a ivirii unui „capitalism sălbatic”, formule preferate tot de oamenii „noi”.
Nu orice prozator are capacitatea de a scrie o operă credibilă, pornind de la documente si mărturii din sfera realului, Constantin Voinescu reusind, în plus, să creioneze caractere veridice, scene pline de savoare si să înlăntuie logic evenimente si idei specifice unei epoci triste si revolute.
Această aparitie editorială a scriitorului Constantin Voinescu denotă, pe lângă talentul nativ de romancier si umorist, o evolutie în planul constructiei, desfăsurării evenimentelor, al caracterizării personajelor, ca si în domeniul formulei narative si al reproducerii în manieră originală a dialogurilor, gândurilor si reflectiilor auctoriale. Este un success, neîndoielnic.







Corneliu Vasile     1/7/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian