Patria mea - Limba Română
Nicăieri nu există o patrie mai frumoasă, mai bună decât cea în care trăiesc limba română
aici prundul pe care pășesc frunzele ce străjuiesc răsăritul de soare, de lună de oriunde aș fi mă strigă în limba română
nicăieri cerul nu e mai senin, mai albastru cum e în rostirea vorbelor ei aureolate de astru de care mă sprijin în zbor și chiar de-aș umbla prin văile morții nu mă tem, nici în furtună dacă de mână cu ea merg limba română
nicăieri n-ai să întâlnești izvoare cu ape ce dau tinerețe, vigoare și viață fără de moarte decât în patria mea, pe chip cu marama de borangic a Maicii Izvoditoare unde din când în când câte un înger coboară și printre noi rămâne fermecat de dulceața limbii române
nicăieri nu sunt creste mai limpezi purtând coroană diamantină de stirpe rară decât aici unde se nasc bărbați înveșmântați în zale de foc și cușmă de piatră bărbații eroi de care și zeii se tem uneori
nicăieri lanurile nu sunt mai ample harpe mătăsoase sub vânt mângâiate de palmele celor ce sunt de visele celor ce vor veni stropite cu maci și nemuritoare cu aurul spicelor împletit în cununi purtate de fete fecioare la sărbătoare în chiot când le răspund detunând de dincolo de milenii brazii până la stele, păsările măiestre munții mari ciocnindu-se precum cupele împlute cu vinul ca sângele vitejilor ce sună din corn pe vârfuri cu dor decât aici în patria mea străbună bucurându-se în limba română
nicăieri nopțile de vară nu sunt mai pline de vrajă cu zâne despletindu-și în iarbă părul cu scoici și perle, șerpi de smarald sub aripile păsărilor de pradă decât aici unde zimbrii și inorogi și cerbii cu nestemată în frunte vin să se adape din jertfa pădurii pe înserate
nicăieri codrii de aramă nu sună mai grav, mai sonor sub pasul prințului vânător urmărind un mistreț cu colți de argint ori un vultur cu inima cruciată printre cei ce se rotesc după doina de jale a ciobanului cu turma în vale decât aici unde legenda e sângele din venele graiului românesc
dați-mi să beau să cânt și să joc după datina din popor căci dacă va fi să mor mă vor îngropa sub un pom umbros lângă un fluier de os și mă voi face și eu țărână sporind ogorul, câmpia, moșia patriei mele limba română.
Victoria Milescu
|
Victoria Milescu 8/31/2026 |
Contact: |
|