De Dragobete
Se dedică soțului meu Ion Nelu și fiicei noastre Elena Laura
O! Tu, roua sufletului meu, Spre Tine gândul mi se-ndreaptă mereu. Tu răsărit de soare ești și apus Tu amurgești spre zori cu gândul dus. Pe plete ondulate, grizonate Te văd prin negura de vremi plecate.
Hai, vino iar, spre mine alergând, Tu, omul meu iubit, cu suflet blând! De-o jumătate secol și mai bine Te văd mereu, mereu, tot lângă mine. Precum albina-n stup așa-s și eu. Îi mulțumesc adânc lui Dumnezeu Că El în cale mi te-a scos demult Și am pornit pe drumul vieții în tumult, De mâini ținându-ne cu drag și dor, Crescând sub soare al nostru scump odor!
Ea în depărtări albastre a purces, Pe drumul cel deschis de Univers! America pe drumuri de colind O a văzut departe și venind Pe aripi de condor către părinți Ea ne-a adus ca să vedem cei sfinți.
Apoi, prin dragoste a procreat Micuță stea, așa, pe înserat Care venind la noi, din depărtări A estompat ascunse albastre zări.
Margareta SAIMAC,
|
Margareta Saimac 2/22/2026 |
Contact: |
|