Trei generații de jurnaliști
În urmă cu ceva timp, am primit cartea ,,Amintiri printre rânduri", apărută în 2025 la Editura Mirton din Timișoara, sub semnătura distinsului prof. univ. dr. ing. Andrei – Mihai Pogany.
Încă din prima pagină, autorul ne avertizează că lucrarea ,,nu este o autobiografie, întâmplările nu sunt prezentate strict în ordinea lor firească ci după o grupare pe care am considerat că va fi interesantă, captivantă pentru cititorul rândurilor ce vor urma".
Înainte de a arunca o privire asupra volumului, trebuie să arăt cine este autorul și care este legătura sa cu lumea științifică universitară și cu cea jurnalistică, subliniind faptul că face parte din a treia generație de jurnaliști ai familiei Pogany din Timișoara.
Andrei – Mihai Pogany, născut la Timișoara la 9 iulie 1935, a absolvit Facultatea de Construcții, Secția Hidrotehnică a Universității Politehnica din Timișoara în anul 1958; a obținut titlul de doctor inginer în 1984, iar în 1998, a obținut titlul de Inginer European (Euring).
A participat la realizarea și punerea în funcțiune a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I, unde a obținut Decorația Ordinul Muncii clasa a 3-a.
La Facultatea de Construcții din Timișoara, a pregătit viitori specialiști la disciplinele Geologie inginerească, Geotehnică, Fundații speciale și Căi de comunicații terestre, predate în limba germană.
S-a remarcat și prin participarea cu lucrări valoroase la cenacluri literare, traducând și publicând articole în ziare și reviste, în limbile română, maghiară și germană.
Senatul universitar al Academiei Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu" din Sibiu, în ședința din 29.03.2019, a hotărât să confere titlul onorific de SENATOR DE ONOARE ,,Domnului cadru didactic universitar dr. ing. Andrei – Mihai Pogany, pentru realizări profesionale excepționale în domeniul învățământului și cercetării științifice".
Fără să fie o autobiografie în sensul larg al cuvântului, volumul conține unele date biografice care se găsesc în grupările de întâmplări importante din viața autorului, relatate printr-un limbaj viu, ce ispitește cititorul să pătrundă tot mai adânc în miezul narativ.
Lucrarea este structurată pe trei capitole și 19 subcapitole. În primul capitol ,,Părinții mei", descoperim esența genetică a autorului, cu rădăcinile ei adânci înfipte în publicistica timișoreană.
Primul menționat este bunicul autorului (din partea tatălui), Mihaly Pogany, care din colaborator a devenit editor responsabil ,,mai apoi proprietar al ziarului Temesvari Hirlap (Gazeta Timișoarei)", una dintre cele mai importante publicații de limbă maghiară apărute la Timișoara, în anii premergători primului război mondial și în perioada interbelică. Primul ziar, care a devenit unul dintre cele mai prestigioase publicații ale presei maghiare din Banat, a apărut la 15 noiembrie 1903. Cu o meticulozitate didactică, autorul ne prezintă cu lux de amănunte, viața publicistică a Timișoarei din acea perioadă, personalități ale vremii, dar și viața citadină a orașului de pe Bega, care trăia unele evenimente de importanță mondială.
Ca exponent al tinerei generații de ziariști pentru acea perioadă, bunicul autorului, ajungând la conducerea ziarului Temesvari Hirlap, a renunțat la comitetul de editare, conducând singur ziarul conform propriilor sale principii de jurnalistică modernă.
Nu după mult timp, a achiziționat o rotativă, fondând o tipografie care i-a permis să tipărească ziarul în format mare, urmând modelul ziarelor de mari dimensiuni din vest. Mașinile cumpărate, adăpostite într-una dintre cazematele orașului (azi clădirea Bastionului), au început să funcționeze în anul 1912 sub denumirea de ,,Tipografia Hunyadi".
Societatea editorială (pe acțiuni) din Timișoara, i-a vândut ziarul lui Mihaly Pogany, care, plătind toate datoriile, a devenit proprietarul ziarului. Nu după mult timp, ziarul s-a dezvoltat și s-a extins în toată Transilvania și în străinătate (Slovacia, Ungaria, Austria, Iugoslavia, America, Italia). În plină ascensiune, publicistul Mihaly Pogany a decedat la numai 47 de ani, în urma unor afecțiuni pulmonare.
A doua generație de jurnaliști a fost reprezentată de tatăl autorului, Lászlȯ Pogany, ziarist, editor, scriitor. După terminarea studiilor liceale la Timișoara în 1919, Laszlo s-a înscris la Colegiul tehnic pentru imprimante de carte din Germania, după care și-a continuat studiile în mai multe orașe din Germania și de la Budapesta, unde a învățat ziaristica modernă și administrarea unui ziar. A scris nuvele, a publicat în mai multe publicații din Transilvania și a scris o piesă de teatru pusă în scenă în 1920, la Teatrul Maghiar din Timișoara.
Abia după 21 martie 1926, după terminarea studiilor, Laszlȯ Pogany preia conducerea ziarului ,,Temesvari Hirlap".
Ziarul ,,Universul" din București, semnalează prezența lui Laszlȯ Pogany, între personalitățile culturale care au participat în data de 15 iunie 1926, la mormântul lui M. Eminescu din cimitirul Bellu, la parastasul oficiat de către episcopul Comșa al Ardealului.
Patronul Editurii și Tipografiei Hunyadi care tipărea peste 30 de ziare, era un susținător al artelor.
Primul capitol, este o radiografie a publicisticii de limbă maghiară și germană din Timișoara, din perioada premergătoare primului război mondial și cea interbelică.
Al doilea capitol, repartizat pe 11 subcapitole, ni-l înfățișează pe tânărul Andrei Pogany până la terminarea studiilor în 1951, când devenind inginer, și-a început cariera profesională. Autorul își amintește că ,,în copilărie, mama dorea să devin chirurg, așa cum era bunicul (tatăl ei), în schimb tata a vrut să devin publicist, scriitor, editor, așa cum era el și bunicul din partea tatei. Mă ducea de multe ori în clădirea Bastionului, la tipografie. Aici admiram cum se redactează un text pe linotip, care folosea plumbul topit, o tehnologie mai nouă față de culesul manual al textului literă cu literă".
Cu ocazia trecerii în revistă a diferitelor etape din viața școlară, autorul ne introduce în viața socială și culturală a vremii, povestind momente emoționante din perioada celui de al doilea război mondial și după. Găsim imagini ale Timișoarei cu evenimentele istorice importante descrise în detaliu, ce se împletesc cu informații despre personalitățile Banatului din acele vremuri.
Ultimul capitol ,,Activitatea mea de inginer", cuprinde evoluția profesională începând de la primul loc de muncă din cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Timișoara, până la momentul 1972, când a primit Decorația Ordinul Muncii clasa a 3-a, pentru realizarea și punerea în funcțiune a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I.
În încheiere, doresc să adaug actualei recenzii, câteva date care vor completa epopeea profesională și jurnalistică a autorului.
Sunt onorat să mă bucur de prietenia distinsului prof. univ. dr. ing. Andrei Pogany de peste 13 ani, timp în care, am activat împreună la o serie de evenimente culturale, simpozioane și cenacluri literare la Timișoara și Orșova. Ne revedem, de fiecare dată cu aceeași bucurie la întâlnirile literare de la filiala Timișoara a Ligii Scriitorilor Români, după care ne permitem să petrecem ceva timp împreună, împărtășindu-ne aspecte din experiența publicistică. A publicat lucrări științifice și articole de presă în diverse publicații, a tradus articole și volume de poezie și proză din română în germană. maghiară și invers. În ciuda vârstei, este un exemplu de om activ, dedicat cu totul activității de publicist. Așa se face că, de câțiva ani buni, este redactor asociat la revista ,,Tribuna seniorilor mehedințeni", alături de alte personalități științifice și literare din țară și străinătate.
Trebuie să-l felicit pentru faptul că, de-a lungul vieții, a reușit nu numai să fie un inginer de succes dar și un publicist pe măsură, care a închis ciclul de trei generații de jurnaliști.
Andrușa R. Vătuiu - UZPR
|
Andrușa R. Vătuiu 12/21/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.