Tripticul singurătătii
*
Să rămân singur? Nu pot! Nu mă lasă gândurile, fără ele, chiar as fi singur. Cobor în meditatie. Îmi farmecă sufletul o amintire. Căderea frunzei înnobilează lutul. Gânduri, vârtej de vânturi, însufletesc cugetul: fără osie, carul mic nu devenea mare, fără tine nu eram iubire, fără cer, nici credintă.
*
Din insomniile singurătătii, sufletul se răzvrăteste si devine poezie. Nimeni n-ar putea să stie cum ai fost în vesnicie, cum iti mai râdeai cuvântul. Sfântul loc ti-e-acum pămâtul.
*
Ca un fir de ată, versul, visul… Timpul mă trage după el. Pustiu în casă bate vântul. Dacă-as putea fugi de gând! Unde? Ehei, să stiu, curând, din adevărul meu cu puterea întreagă-as spune. Nu acceptă nimeni că mi-e greu!
Constantin Teodorescu Dundee ON
|
Constantin Teodorescu 11/12/2025 |
Contact: |
|