Doi jurnaliști româno-belgieni, revigorează o veche așezare de moșneni din Țara Loviștei
Străveche regiune istorică, situată pe cursul mijlociu al râului Olt, în zona de nord a actalului Județ Vâlcea, și parțial în județul Argeș, Țara (depresiunea) Loviștei a fost dintotdeauna o zonă de graniță, făcând legătura dintre Transilvania și sudul Țării Românești. De-a lungul râului Lotru, reamenajat hidrografic la mijlocul anilor `70, inclusiv prin construirea unei majestuoase hidrocentrale, ce desparte Munții Parâng de Făgăraș, se pot admira dealurile submontane, cu petice de terenuri arabile, „livezi”, sau „locuri de coasă”, cum le numesc localnicii, iar partea centrală a regiunii este străbătută de albia, și ea reamenajată, a Oltului. Numele istoric de „Țară” este semnalat într-o Diplomă („Diploma andreană”), de la 1233, a principelui de coroană Bela, al Ungariei, cu referire la ținutul „Lothur vocata, que fluit at aquae Olt”, sau, pe românește, „Ținutul Lotrului, de pe albia Oltului”. Chiar dacă autenticitatea acestei Diplome a fost adesea contestată, inclusiv de B. P. Hasdeu și Nicolae Iorga, „loviștea” naturală, situată în dreapta Oltului este o realitate geografică și istorică, caracterul ei geografic specific fiind semnalat ca atare într-o hartă din 1722, de geograful sas Em. Martone, sub denumirea „Eine kleine Landgen”, respectiv „o țară mică”, localizată la est de Olt. Astăzi, Loviștea administrativă, mai mult o „cheie”, decât o zonă de locuit, este împărțită între comunele Câineni, Boișoara, Titești, Malaia și Voineasa, unele construite pe perimetrul vechilor castre romane, cel mai cunoscut centru urban fiind orașul Brezoi. O rețea bogată de drumuri, județene, dar și locale, străbate zona, inclusiv așa numitul „Drumul Regelui”, impracticabil din păcate, ce lega cândva Curtea de Argeș de fosta graniță crăiască de la Tâlmaciu, vestea bună fiind aceea că pe aici urmează să treacă viitoarea Autostradă Pitești-Sibiu, ce va va oferi imaginea unei frumuseți naturale neasemuite, inclusiv pădurile virgine de la Boișoara, considerată cea mai sălbatică vale a Europei.
De pe aceste meleaguri, mai precis din localitatea Greblești, aparținătoare de comuna Câineni au plecat spre Occident, la începutul anilor `90, doi intelectuali care au dus la Bruxelles faima spiritului viu, românesc, soții Carmen și Liviu Hopârtean, oameni „frumoși” care, pe lângă profesia de bază, Liviu fiind de profesie inginer și profesor în domneniul IT, iar Carmen jurnalistă, au reușit să pună bazele, în capitala Regatului Belgiei, fără sprijin public, exclusiv prin eforturi și cheltuieli private, a unei Case de cultură româno-belgiană, Arthis, și chiar mai mult decât atât, al unui post privat de radio-tv cu același nume, devenind și membri ai UZPR. În prezent, Casa de Cultură Arthis este recunoscută de Ministerul Culturii Francofone și de Primăria Orașului Bruxelles, având bune relații cu cele două Comisii Comunitare din Belgia, cea Francofonă și cea Flamandă, primind chiar o recunoaștere oficială din partea Ministerului Culturii Flamande, drept „Cea mai bună Asociație socio-culturală din capitala Europei”. Asociația oferă sprijin comnunității românești din Belgia, inclusiv suport material noilor veniți, emigranți deopotrivă din România, R. Moldova și Ucraina, cursuri de pregătire practică pentru profesii căutate pe piața locală a muncii, cursuri de gestiune pentru deschiderea unei afaceri, inițiere în informatică pentru vârstnici și organizează săptămânal ateliere creative, în domneniul artistic, concerte, conferințe, întâlniri, festivaluri, proiecții de filme. Într-un cuvânt, Arthis a devenit o punte românească în inima Europei, o „școală” și un model de bune practici europene în domeniul cooperării și al toleranței. Mai nou, pe lângă Arthis funcționează și un ansamblu de folclor, „Zamfira”, cu 30 de soliști, dansatori și interpreți din Muntenia, Moldova și Ardeal, o mică Românie care a dus la Bruxelles ritmul înfocat at al horelor, al jienelor și chiar al Călușului, o inițiativă la care s-au alăturat și autoritățile din țară, Ansamblul fiind sprijinit și de Departamentul Românilor de Pretutindeni.
Mai nou, soții Carmen și Liviu Hopârtean, s-au întors și „acasă”, organizând periodic, în localitatea natală, la Greblești, manifestarea „Acasă”, ajunsă anul acesta la a III-a ediție. Evenimentul, organizat în parteneriat cu Casa de cultură Arthis, din Bruxelles, cu Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Vâlcea, cu Primăria și cu Parohiile Greblești și Câineni, iar, de anul acesta, și cu UZPR, a cuprins, timp de trei zile, între 1-3 august a.c., un „Parcurs artistic în casele deschise la Greblești”, o Conferință-dezbatere pe tema „Patrimoniul rural construit în România”, o întâlnire literară cu scriitori locali și un Spectacol de muzică populară cu genericul „Haideți la noi acasă, la Greblești”. Au participat 13 artiști plastici din toate generațiile, care au organizat un eveniment sui-generis, peste 10 expoziții deschise în locații diferite din localitate, un itinerar cultural în care au fost antrenați localnici, fii ai satului, iubitori de artă și de folclor care au acceptat să-și deschidă casele și inimile vizitatorilor dornici să vadă pe viu cum trăiesc și mai ales care sunt relațiile de vecinătate dintre locuitorii unei vechi așezări loviștene, sediul, cândva, al unei obști țărănești de moșneni. De altfel, una dintre locații se numea, chiar așa, Casa Moșnenilor. Punctul de atracție l-a constituit chiar casa bătrânească a familiei Hopârtean, reconstruită, un model de bună practică arhitecturală și estetică, numită simplu, „La noi, la Greblești”.
Invitați de onoare au fost Excelența Sa, Domnul John Cornot d` Elpius, Ambasadorul Regatului Belgiei la București, o recunoaștere la cel mai înalt nivel al rolului cultural și social al Asociației Arthis în capitala belgiană, apoi domnul dr. Șerban Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român, și jurnaliștii Marian Nencescu, istoric de artă, și Doina Hristea, ambii de la UZPR, Președintele Uniunii a fost reprezentat, la Greblești, de jurnaliștii Emil Stanciu, vicepreședinte al UZPR și Dumitru Constantin, editorul gazetei „TopBusiness”.
Despre „Patrimoniul rural reconstruit”, tema principală a Conferinței, au vorbit, cu aplicație, Carmen Hopârtean, dar și localnici, persoane cu multă experiență în valorificarea moștenirii locale și naționale, foști muzeografi de la Muzeul Satului Vâlcean, cadre didactice, ghizi locali de turism. În discursul inaugural, istoricul Virgil Nițulescu a evidențiat o tendință sociologică recentă, reîntoarcerea la sat a unei părți a intelectualității, concomitent cu păstrarea unui echilibru natural între protecția mediului și asigurarea unui standard de viață modern. Șansa de a revitaliza satul românesc vine și de la acești oameni cu bani, și care au văzut astfel de practici în străinătate. Pe de altă parte, revenirea la vatra satului, la orizontul spațial rural, cum îl numea Lucian Blaga, înseamnă și o întoarcere la copilărie, la trecut. O altă trăsătură a satului nou, o șansă de renaștere economică o reprezintă, cum, a evidențiat și Doina Hristea, turismul rural, o formă de integrare a tradiței în prezent.
Desfășurată într-un decor natural de o frumusețe proaspătă, întâlnirea de la Greblești a însemnat și o nouă ocazie pentru UZPR de a demonstra capacitatea de mobilizare, de a reuni oameni cu preocupări diverse, dar cu o singură dorință: comunicarea spre binele Țării, dar și al micilor comunități locale.
Marian Nencescu
|
Marian Nencescu 8/6/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.