Poeme
Când primăvara vine toamna
Ai răsărit în apusul meu
Bântuit de fantoma luminii,
În care trunchiu-mi era greu
Pe care-l înțepau toți spinii.
M-ai scos din seceta înecării
Vlăstare de-anotimp mi-a altoit,
Din ceața oarbă a uitării
Să ies în mugur încolțit.
Copacului crescut în mine
I-ai prefăcut frunzele-n palme,
Să-și scuture peste tine
Mângâieri tandre și calme.
Miros de toamnă avea pământul
Când eu miroseam tot a flori,
De tine aduse cu gândul
În mine, crescând culori.
Ai întors din drum migrarea
Păsării ce-i murea zborul,
Ca să-și facă cuib cântarea
În care se năștea dorul.
Și-ai făcut alei de frunze
Pe care-mi foșnea tristețea,
Covor moale, ca de pânze,
Să-mi plutească tinerețea.
Și-ai adus o primăvară
Într-o toamnă-ncremenită
De frumosul ce-o omoară,
De ochii ce-a fost privită.
Să moștenim poetica lumină
Mi-e dor să mai citesc o poezie
Coaptă în pâinea lui Vieru,
Și să mă lupt cu Antiprimăvara
Lui Păunescu, el și eu stingherul.
Să mă atingă un luceafăr,
Cu eminesciana-i strălucire,
Să m-odihnesc în toamna lui Nichita
Având pe talpi săruturi de iubire.
Bacovia, să-mi pună plumb în suflet
Abstractă simfonie-a lui mă duc,
Și-apoi copil, s-alerg cu săniuța
Pe uliță, in iarna lui Coșbuc.
Chiar cu o copie a primăverii
Topârceanu să m-alinte,
Iar Testamentul lui Arghezi
Să-mi dea cuvinte potrivite.
Sa văd cum vine-agale
Curcanul lui Alecsandri,
Cum Blaga nu strivește
Corola lumii vii.
Mi-e dor de-un valț de Macedonski
Chiar de-i pe margine de șanț,
Și Goga să-mi dea Asteptarea
Să văd un chip de dorobanț.
Clasici sau contemporani
Din breasla lor țâșnea lumina,
Pentru români, ostași, țărani,
Neamului clădind tulpina.
Să moștenim poetica lumină,
Celor ce nu-i cunosc să-i povestim,
Și de comoara paginilor multe
Cu orice vers să ne-amintim.
C-au fost neobosite pluguri,
Cuvintele săpând pământul gliei,
Căci Dumnezeu ne-a dăruit
Apostoli sfinți ai poeziei.
Această zi
Această zi e lungă ca o șină
Pe care oamenii alunecă rapid,
Dar sunt striviți de-a ei rutină
La mila 24, ascunsă într-un zid.
Un zid de întuneric, a nopții vindecare
De infinita zi ce stă cu timpu-n mână
Și digital măsoară ora din fiecare
Și dreptul de-a avea sau nu o noapte bună.
Această zi ce nu-și ascunde îndrăzneala de a trece
Prin oameni ca un perpetum perfect încapsulat,
Ce pune-n toți, pe rând, dogoarea-i rece,
Cruce unde fiecare stă îngenuncheat.
Rugându-se să aibă înca o suflare
Să treacă zidul nopții în care ziua-i trează,
Și împletește ramuri din lanțuri protectoare
Gleznele să-nfașoare când ea din nou urmează.
Această zi e ca o altă umbră
Pe care oamenii, tăcuți, o fac
Sub apăsarea ei prea sumbră
Căci și a soarelui acum s-a cocoșat.
Această zi este atât de lungă
Și seamănă atât de mult cu ei,
Căci și noaptea care stă la pândă
O recunoaște-n osteneala pusă-n ei.
Este o zi ce ține doar o viață,
Viața scurgându-se mereu prin ea,
Punându-le a ei mască pe față
Ce numai noaptea știe cât este de grea.
Pe un câmp românesc
Îmbrăcați în români pe un soclu de lemn
în tandemuri de voci ca un old recviem,
Cântau iară un dor pentru cel ce-a unit
pentru veacuri credința celor ce l-au iubit.
Oameni frumoși pe un câmp românesc
strălucind a lumină de luceafăr ceresc,
Sus printre stele, jos printre ei
Eminescu scălda toată viața din ei
ce trăia doar poetic ca o rugă spre zei.
Oameni flămânzi după hrana divină
ce curgea în izvoare de cuvinte, din cărți,
Într-o lume tăcută unde-ncet mai suspină
Fericirea în lacrimi ce-o vroiau pentru toți.
M-am aflat întins pe-acest câmp strămoșesc
unde iarba lui are doar miros românesc,
Și cu ochii închiși ca-ntr-o rugă spre neam
respiram așa dulce țara ce-n suflet aveam.
Și-i priveam pe-acești oameni și memoria lor
ce-aduceau un omagiu viselor călătoare,
din trecutele pagini și din piatra ce doare,
Cum pe umeri le-ardea încă dorul de-a fi
și-obosita dorință, pentru noi, de-a fi vii.
Pe acest plai de dor am văzut oameni sfinți,
Printre genii apuse cu inimi cuminți,
Și-am simțit cum pe tălpi aripi albe-și clădeau
din sămânța de dor ce în inimi purtau.
Gabriel Beer
Toronto
|
Gabriel Beer 8/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.