Șoapte
,,Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt",
Izvorâte parcă din pământ,
Lutul strămoșesc geme-a durere,
Găzduind istoria-n tăcere.
De veacuri, obosite toamne plâng,
Tristețile-n amurguri se răsfrâng,
Șoptesc străbunii despre suferințe,
Despre curaj, lupte și neputințe.
Prin vânt plutesc sfioase șoapte,
Răsfirând tăcerile în noapte
Străbunii șoptesc despre dreptate,
Ne povestesc istoria în șoapte.
Versul,
,,Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt ",
( ,,Amurg de toamnă " - George Bacovia)
Rădăcini
Pământul respiră sacadat,
Eliberând suspine înăbușite
Din adâncurile-i plămădite
Din lut amestecat cu frunze,
În care strămoșii încă viețuiesc
Și ne trimit semne din veșnicie,
C-au fost cândva în trecere
Și între timp ne sunt rădăcini.
Noi, astăzi, trunchiuri înfrunzite,
Înfipte în lutul strămoșesc,
Îi dăm pământului putere
Hrănind acele rădăcini seculare,
Îmbrățișând stâncile veșniciei,
Sorbind izvoarele istoriei
Ca stăpâni, cu testament de sânge,
Ca fii ai lutului, ce vor deveni lut.
Ziua Limbii Române
(Acrostih)
Z estre neamului, dar sfânt,
I ubire-n versuri și-n cânt,
U șă-n veacuri, legământ,
A devăr în orice gând,
L umină-n suflet aprinsă,
I zbăvire-n veac, nestinsă,
M ir uns, divină putere,
B iruință și avere,
I nfinit în cărți nescrise,
I deal sădit în vise.
R ădăcină și-nchinare,
O rizont și alinare,
M ângâiere în cuvânt,
Î ndrumare, grai, veșmânt,
N eamului pe veci stăpână,
E ste-a mea Limbă Română.
Sunt
Îmi imaginez că întind brațele
și devin hotar,
sunt Dunăre, Mare sau Prut,
în mine curg Mureșul, Oltul,
Siretul, Jiul, Argeșul
și toate râurile ce scaldă al țării pământ.
Cuprind cu privirea orizontul
și îmbrățișez munții Carpați,
sunt o ciută
ce se-adapă-n izvorul secular,
sunt falnicul brad de pe creastă,
ori păstorul ce-și poartă turma
prin munți an de an.
Sunt macul din lanul de grâu,
salcia pletoasă
de pe marginea unui râu,
sunt salcâmul plin de floare
într-o primăvară frumoasă,
sunt țăranul cu tricolorul la brâu
ce-asudă vara la coasă.
Mă visez uneori soldatul
ce-și apără-al țării hotar,
sunt în slujba lui Burebista, a lui Decebal,
ori în armata Viteazului Mihai,
sunt oșteanul lui Ștefan cel Mare,
al lui Mircea Cel Bătrân,
pandurul lui Tudor
sau Peneș Curcanul, eroul lui Alexandri.
Mă ia-n brațe cuvântul
și mă poartă prin poezie,
prin frumoasa Limbă Română,
crăiasa neamului meu,
în a cărei împărăție
sunt un simplu lacheu.
Limba Română este tărâmul zeilor,
al nemuritorilor: Eminescu, Alecsandri,
Coșbuc, Arghezi, Bacovia,
Blaga, Nichita, Minulescu
și al tuturor celor care
s-au pus în slujba ei.
Sunt un grăunte de limbă română,
sunt cuvânt, sunt vers, sunt poezie,
cuprind imensitatea-n praf de stele,
am alfabetul în vârf de creion,
stârnesc ispite-n dragoste și-n gând,
adun frânturi de timp în clipe efemere,
slujesc Limba Română,
cea care-mi dă putere.
Limba Română
Limba noastră-i apă vie
răsfățată-n poezie,
este Pasăre Măiastră
născută în vatra noastră,
Coloană fără sfârșit
răsărită-n vis cioplit,
este apă curgătoare,
baladă mângâietoare,
este opincă și ie,
este strop de Românie.
Frumoasa Limbă Română,
peste suflete stăpână,
este leagăn, este cânt,
rugă în altarul sfânt,
vis frumos de libertate
cărând istorii în spate,
este-a neamului icoană
în suflete și în strană,
a adăpat Miorița
ca să nu ne piară vița,
cu Doina ne oblojește
și în dragoste ne crește,
dorul și-a găsit izvor,
în limba românilor,
este-alint și mângâiere
la bine și la durere.
Luci Truscă
|
Luci Truscă 7/31/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.