Gânduri mărturisite - Câinii latră, caravana trece
Expresia „Câinii latră, caravana trece” provine dintr-un vechi proverb arab, și a fost adusă în limba română pe filieră turcească. Caravanele erau un mijloc de transport des întâlnit în deșert, și atunci când acestea treceau pe lângă taberele nomazilor, câinii acestora lătrau de zor, dar cămilele își continuau nestingherite drumul. Astăzi, în limba română, expresia are sensul de „a-ți vedea nestingherit de treabă”, și de „a continua un demers, indiferent de situație, piedică sau împotrivire”.
Un punct de vedere mai nuanțat expune Victor Eftimiu în scrierea „Caravana și câinii”, spunând: „Ajutat de ucenic, bătrânul conducător luă la goana haita și o risipi, răsucind vânjos toiagul său de corn. Cu fălcile însângerate, câinii se depărtară, lătrând mereu, schelălăind din ce în ce mai slab, aproape mieunând, ca pisicile.”, și „Aveai dreptate, fătul meu, zise moșneagul. De la început trebuia să sfărâmam dinții câinilor ăstora!”.
Spre deosebire de câinii din proverbul arab, care sunt ignorați și lăsați în legea lor, bătrânul conducător de caravană din povestirea lui Victor Eftimiu se oprește și împrăștie câinii lovindu-i cu toiagul și sfărâmând dinții acestora. Conducătorul de caravana își asumă decizia de a „liniști” câinii, chiar dacă această acțiune nu era necesară pentru mersul caravanei. Morala, văzută din perspectiva câinilor, ar fi că nu au lătrat în zadar, și caravana a fost întârziată din drum.
O perspectivă jurnalistică ne oferă Ancelin Roseti în articolul ”Câinii latră, caravana trece ...”, publicat în Adevărul din 06.04.2018, mărturisind că „în societatea românească, a spune lucrurilor pe nume, a rosti adevărul, a reclama unele nereguli, a arăta acuzator cu degetul în direcția răului, uneori chiar asumându-ți riscuri, mai mari sau mai mici, a devenit o faptă reprobabilă”. Conducătorul „caravanei” și-ar putea asuma decizia de a „sfărâma dinții lătrătorilor”, cum s-a întâmplat de câteva ori in ultimii ani.
Că așa stau lucrurile, și că asta este calea către o societate nedemocratică, ne arată Askold Kurov în documentarul „Câinii latră, caravana trece”, (titlul original în engleză fiind „Of Caravan and the Dogs”, Germany, 2024). Documentarul ne prezintă o perspectivă asupra rezistenței oamenilor de presă atunci când guvernul adoptă legi îndreptate împotriva celor care nu sunt de acord cu poziția oficială, și când activitatea presei independente este marginalizată, până la a deveni practic imposibilă.
Ținând cont că turcii numeau pe locuitorii provinciilor românești cu expresia „câini de ghiauri”, că Mircea Eliade făcea o legătură între numele dacilor (daoi) și numele frigian al lupului (daos), că lupul este asociat Sfântului Andrei, creștinătorul acestor meleaguri, și că latinitatea se trage din Lupoaica Romei (Lupa Capitolina), am putea spune că noi (românii) suntem de fapt „câinii” (ca urmași domesticiți ai lupilor), iar „caravana” nu-i decât „tagma jefuitorilor”, cum mărturisea Tudor Vladimirescu vornicului Nicolae Văcărescu, în februarie 1821.
Așa că este de datoria noastră, a presei independente, cică a patra putere în stat, să „latre” cât va mai putea, la cei care măresc taxele și impozitele, după ce au promis că nu o vor face, la cei care taie bursele elevilor și studenților, la cei care susțin promovarea pe criterii politice, în timp ce ei își decontează milioanele cheltuite în campaniile electorale nesfârșite. Asta da recesiune, „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”.
„Cine stă cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”, se spunea după Revoluție, și pe bună dreptate, doar că nici cine stă ceva timp pe la Bruxelles nu prea mai vorbește liber, nu pentru că libertatea de gândire ar fi obstrucționată în vreun fel, doar că libertatea de exprimare începe a fi considerată un lux inacceptabil. Trecutul se întoarce în forță, pe spinarea progresismului, a propagandei cu „legionari” și „fasciști”, care ascunde de fapt o nouă formă de „epurare” politică. „Caravana” nu doar trece, ci face și victime.
Continuă asemănarea dintre actualul guvern și guvernul Goga-Cuza din perioada decembrie 1937-februarie 1938, când partidul ieșit pe locul al patrulea în alegeri a format guvernul, având și un slogan asemănător („noi nu guvernăm, ci realizăm”), cu sloganul actualului guvern („pregătiți să construim”). Cu cinci vicepremieri, doar Rusia având mai mulți, ai pe cine da vina în caz de eșec. Unde mai pui că fiecare va avea consilieri și sfătuitori, plătiți bine, în timp ce populația va strânge cureaua.
De parcă economia s-ar „ajusta” ca un Bonsai, mai tai din când în când din ramuri, să te asiguri că rămâne mic, nu tu investiții, nici spitale, nici autostrăzi, nici promovarea pe criterii de performanță, „praful de pe toba” s-a ales de toate. Sunt cheltuite însă miliarde pentru înarmare, vorba ceea „la omul sărac nici boii nu trag”, de ce ar trage guvernul? Metaforic, am putea spune că trăim în societatea progresistă multilateral căpușată și înaintarea României spre transhumanism.
Parafrazându-l pe Marin Sorescu în „Trebuiau să poarte un nume”, aș adăuga că nici comunismul n-a existat, au existat doar o mulțime de indivizi puși pe căpătuială, a existat doar promovarea pe criterii politice și având origine „sănătoasă”, au existat doar „turnătorii”, au existat doar centrele de reeducare pentru cei care mai visau la o democrație adevărată, au existat doar cozile la lapte în zori și la butelie o dată pe lună, cele două ore de program la televiziune și teama de a vorbi liber.
Pe drumul actual al „caravanei”, dacă renunțăm la „lătrat”, nu ne rămân decât „serbările omagiale”. Vedeți dumneavoastră, ar trebui să avem grijă să nu ne întoarcem într-acolo.
Ioan Cojocariu
Toronto
|
Ioan Cojocariu 7/29/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.