In același timp ...
Pentru ce să se arate Dumnezeu cuiva? Pentru mirare? Pentru a i se închina cineva, sau pentru ce? Pentru a i se adresa întrebări, alocuțiuni, și să stârnească impresii de tot felul ? Să i se aducă daruri? Să se pună stavilă între X și Y? Dacă Dumnezeu este duh, este în același timp peste tot, chiar în noi, între Tatăl Ceresc și om se pune doar virgulă, nu altceva…
FĂRĂ ACOPERIRE-
Urcând Golgota fără acoperire ca un prea legiuit pe lângă nelegiuiți, am căzut a patra oară ducând crucea țării și cu totala-mi mască pe față, nu doar ca cea medicinală cică să nu văd, ca să nu deochi partidul altoit și miluit prin descântece de urât de amăgitoare conjunctură de sperietură și spor în toate să nu intre în istorie ca un basm sau ca minciuna pe ușa din spate… Nimic nu văd prin masca principiilor politice ci simt prin crucea grea a țării, ce o țin pe umăr că trec de Golgota și sunt îndemnat să pășesc înainte fără Mântuitorul Nostru Iisus Hristos… Deși Mântuitorul a rămas de mine pe Golgota pășesc cu El în gând, iar când doream să întreb: „Ce deal sau ce munte urmează în calea crucii țării mele, m-a întâmpinat muza ca Simeon Cireneul pe Iisus. Atunci fără să am curajul și nici cu ce să consemnez ceva legat de această apariție, dau onorul muzei cu crucea: Onorul istoriei supunerilor extreme… O, dacă această cruce grea a țării ar fi chiar cel mai cumplit instrument de scris să pot consemna ceva cu ea în fața muzei! Atunci muza a rostit: „Chiar crucea grea a țării ce o duci pe umăr, urcând și coborând deal după deal identic cu dealul noilor principii politice, e instrumentul cu care vei alcătui poezia durerilor concrete!”
Vasile Dan Marchiș
|
Vasile Dan Marchiș 7/23/2025 |
Contact: |
|