|
|
|
 
|
|
M - am întors
Mi s-a-ntimplat odată- n viață La granița dintre cele două lumi să fiu Experiența unică ce mă învață În versuri ca eu să pot s-o descriu
Căci în sfirsit cind am atins nemurirea Am crezut că este un vis și atât Am întins mâinile să cuprind fericirea Dar n am putut de un invizibil zid
Mi-au apărut intr un colț de lumină Uitindu se la mine și zimbind Rudele dragi ale familiei tulpină Zicând “ du-te inapoi nu-i timpul potrivit”
Și m am uitat în jur cu așa mirare Căci nu înțelegeam nici unde sint Și nici de ce dragele mele rude Nu mă lăsau măcar să le ating
Mi m-am văzut pe mine în oglindă Și totuși nu înțelegeam de ce Aveam ochii închiși și-o fața blinda Eram eu dar înt o altă matrice
Și am înțeles atunci mesajul tot Ca nu sint unde trebuie să fiu Ca trebuie sa plec din acel loc Să mă întorc acolo unde știu
În corpul meu ce-și aștepta suflarea Și la cei dragi ce mă plingeau urlând Se se întimple la loc reconectarea Cu mine cea care eram pe pămînt
Și m-am întors din veșnica nemurire Și m-am întors schimbată intr un tot Și acum vreau să dau lumii de știre Ca viața nu se termină deloc
Ca sint mai multe vieți intr-o matrice Și cea pe care tu ai s-o alegi Sa nu te coboare ci sa te ridice Și menirea ta atunci să o- nțelegi !
Amintirile
De trăiesc in trecut Amintirile poate Mă duc și mai mult Înspre realitate Mă poarta-n prezent În gind și în fapte Și apar permanent Pe neașteptate . Mă bat și mă dor Dar nu am ce face Sau tipa de dor Și nu îmi dau pace . Amintirile vin Amintirile pleacă De-s bune sau nu-s Ar sta parcă-oleacă Și eu aș mai sta Ancorată în ele Și nu mi-ar păsa De sint bune sau rele . Bucuroasă trăiesc Iar povestea din ele Și mă contopesc În amintirile mele . Vibrez si-mi ascult Ginduri minunate Mă pierd și m-adun Las timpul să se dilate O secundă -i mai mult Decit o eternitate Și mă contopesc Cu eternitatea Și pling și zimbesc Îmi caut identitatea .
Deschide ochii minții
Vino spre mine în micul meu abis De vrei sa descoperi pacea minții tale Lasă-te dus de val chiar dacă este vis Trăiește intens chiar de-ar fi de-o vara
Întinde mâna și privește-mă Citește-mi în suflet a mea întrebare Zimbeste din plin, dar ocolește-mă De vezi doar întuneric chiar dacă este soare
Și da-mi răspunsul pe care- l aștept Ești pregătit de aventura vieții tale? Deschide ochii minții de ești înțelept Fii tu cerul meu pentru a-ți fi eu soare
Degeaba
Pentru mine nu a fost doar o despărțire Pentru mine a fost o durere care m a distrus De-aș fi putut în tinerețe să-ti dau de știre Să nu alunecăm nicicum înspre abis Dar n-am știut cuvinte a-mi alege Și nu am știut nici cum să mă exprim Abia tirziu am avut de a înțelege Ca din eroare distrugem ce iubim .
Păcat ca ne am iubit ca doi nebuni Am răsădit dar n-am rămas pentru a culege Povestea noastră de iubire este scrum Nu a ramas nimic acum ca sa ne lege Degeaba mi-a ars toată inima în flăcări În lacuri adinci de tristețe am intotat Degeaba am clădit chiar munți de lacrimi Iubirea tinereții tot s-a terminat .
Manuela Carmen Buica Șerban
|
Manuela Carmen Buica Șerban 7/21/2025 |
Contact: |
|
|
|
|